Partaj judiciar. Calculul greşit al ariei unei parcele de teren. Consecinţe.

Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuţi la data de 24 martie 2009, petentul N.G. a solicitat rectificarea erorii strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 2823 din 25 septembrie 2002 pronunţată în dosarul nr. 4161/2002 al aceleiaşi instanţe, în ce priveşte parcela „Golişte A”.

În motivarea cererii petentul a arătat prin raportul de expertiză avut în vedere la soluţionarea acţiunii de ieşire din indiviziune dimensiunile parcelei „Golişte A” au fost înscrise greşit, întrucât aceasta are forma unui trapez, iar expertul nu a calculat aria acestuia. Astfel, pentru ca parcela să aibă 0,55 ha se impune a se rectifica dimensiunile înscrise de la 65 m la 47,8 m şi de la 64 m la 55,6 m.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa Camerei de Consiliu din 24 aprilie 2009, Judecătoria Rădăuţi a respins cererea, cu motivarea că aceasta vizează chestiuni ce ţin de fondul litigiului, neputând fi calificate drept „erori materiale”, în sensul dispoziţiilor art. 281 Cod procedură civilă.

Încheierea a fost criticată în apel de către petent. Acesta a arătat că aria parcelei de teren a fost greşit calculată de expertul judiciar numit în cauză, iar instanţa prin hotărârea pronunţată a preluat întocmai concluziile acestuia, iar în prezent, din cauza neconcordanţei sesizate, i s-a refuzat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate.

Prin întâmpinare, intimaţii s-au opus apelului.

Prin decizia civilă nr. 175 di 15 iunie 2010 Tribunalul Suceava a respins apelul ca nefondat.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 3823 din 25 septembrie 2001 a Judecătoriei Rădăuţi, apelantului, în calitate de moştenitor al defunctei N.A., i s-au atribuit mai multe suprafeţe de teren, printre care şi cele de 0,55 ha şi de 0,50 ha la locul „Golişte”, ultima în indiviziune cu G.S. şi N.M.

Terenurile au fost identificate prin dimensiuni şi amplasament de expertiza GH.S., omologată de instanţă şi avută în vedere la lotizare. Într-adevăr, din studiul lucrării rezultă că ambele parcele au formă de trapez, iar expertul a indicat greşit fie suprafaţa totală, fie dimensiunile, întrucât aplicând aria trapezului [(B+b)/ 2 x Î] suprafaţa totală nu concordă cu dimensiunile. Aplicând aria trapezului cu respectarea dimensiunilor date de expert, rezultă că parcela de 55 ari „Golişte A” ar avea 66 ari, iar cea de 50 ari ar avea 60 ari.

În încercarea de a da eficienţă cererii petentului, instanţa nu poate interveni asupra suprafeţelor totale ce compun loturile atribuite, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2823/2002 a Judecătoriei Rădăuţi în ce priveşte întinderea dreptului de proprietate, cu referire la masa succesorală şi la loturile formate.

Pentru corectarea erorilor sesizate, singura soluţie este să se intervină asupra dimensiunilor, pentru a le pune de acord cu suprafeţele totale. În acest sens, i s-a pus în vedere petentului să depună la dosar planuri de situaţie cu dimensiunile reale, întocmite de organe avizate (OCPI), însă acesta nu s-a conformat, înscrisurile prezentate nefiind edificatoare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal petentul. În dezvoltarea motivelor a arătat, în esenţă,  că s-a conformat solicitării instanţei de apel şi a depus la dosarul cauzei la 1 iunie 2010 plan de situaţie cuprinzând măsurători efectuate de o persoană autorizată de OCPI Suceava, înscris greşit înlăturat ca nefiind concludent; că a prezentat instanţei calcule geometrice cu care a demonstrat realitatea celor sesizate.

Recursul va fi respins pentru considerentele ce succed:

În cadrul juridic actual, astfel cum este reglementat prin dispoziţiile art. 299-316 Cod procedură civilă, calea extraordinară de atac a recursului poate fi exercitată doar pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.

Criticile privind exclusiv modul de apreciere a probelor administrate în cauză de către instanţa de judecată vizează netemeinicia, iar nu nelegalitatea hotărârii, încât nu pot forma obiect de cercetare judecătorească în recurs.

Admiţând incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare în speţă a dispoziţiilor art. 281 Cod procedură civilă.

Astfel, cum corect a sesizat instanţa de apel, pot fi îndreptate în această procedură erorile materiale cum sunt cele privind numele, calitatea, susţinerile  părţilor ori cele de calcul, dacă printr-o astfel de rectificare nu se modifică în esenţă hotărârea judecătorească, respectiv dacă nu se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a acesteia.

În speţă, greşelile de calcul sesizate de petent relevă diferenţe de cca. 10 ari teren/parcelă atribuită. În ipoteza în care dimensiunile  parcelelor, astfel cum au fost redate de expert în lucrarea omologată de instanţă, sunt corecte, rectificarea erorii sesizate presupune modificarea masei succesorale, a întinderii loturilor atribuite şi valorilor acestora şi, implicit, a sultelor, modificare ce nu poate fi dispusă într-o astfel de acţiune.

În ipoteza în care suprafeţele parcelelor atribuite sunt cele reale, însă dimensiunile acestora (rezultate din măsurători) au fost înscrise greşit, rectificarea este posibilă în procedura prevăzută de dispoziţiile art. 281 Cod procedură civilă, nepresupunând modificări de esenţă ale hotărârii judecătoreşti.

La dosarul cauzei nu există elemente de determinare a dimensiunilor reale ale parcelelor în discuţie, altele decât cele furnizate de expertul tehnic  judiciar numit de prima instanţă, în condiţiile în care la efectuarea împărţelii nu au fost avute în vedere suprafeţele înscrise în titlul de proprietate prezentat de părţi, ci suprafeţele rezultate din măsurători (mai mari).

Planurile de situaţie depuse de petent la dosarul cauzei în apel (filele 37-59) pentru termenul de judecată din 1 iunie 2010 vizează doar una din cele două parcele de teren în discuţie, având forma şi dimensiunile diferite atât faţă de cele avute în vedere de instanţă la pronunţarea hotărârii de ieşire din indiviziune, cât şi de cele indicate prin cererea introductivă de instanţă.

Prin urmare, în mod just acestea au fost înlăturate de instanţa de apel ca nefiind edificatoare în cauză.

Domenii speta

Spete similare