Căi de atac. Termen de declarare. Eroarea instanţei.

Prin sentinţa civilă nr. 85 din 19 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria Darabani, judeţul Botoşani în dosarul nr. 1122/217/2007 s-a admis opoziţia la executare introdusă de debitoarea S.C. „X” S.R.L. Darabani, judeţul Botoşani în contradictoriu cu creditorul D.V.;  s-a dispus anularea formelor de executare întocmite de executorul judecătoresc G.A. în dosarul de executare nr. 65 din 22.11.2007; s-a respins cererea de executare împotriva debitoarei S.C. „X” S.R.L. Darabani, judeţul Botoşani, pentru suma de 41036,31 lei plus cheltuieli de judecată. S-a constatat nulitatea girului filei CEC seria BM 300 nr. 01625937 din 15.06.2007 menţionat de S.C. „Y” S.R.L. Bacău către creditorul D.V.; s-a respins cererea de intervenţie formulată de S.C. „Y” S.R.L. Bacău – în faliment prin lichidatorul.

Pentru a adopta această hotărâre prima instanţă a reţinut că din înscrisurile de la dosar rezultă că S.C. „X” S.R.L. Darabani, judeţul Botoşani a emis la data de 15.06.2007 fila CEC seria BM 300 nr. 01625937 din 15.06.2007, pentru suma de 41036,31 lei către S.C. „Y” S.R.L. Bacău, aceasta din urmă girându-l ulterior în favoarea creditorului D.V.

Însă, la data emiterii CEC – ului, S.C. „Y” S.R.L. Bacău se afla în procedură de insolvenţă, având dreptul de administrare ridicat, aşa încât, administratorul C.D. îşi pierduse calitatea de reprezentant legal al debitoarei falite, singurul abilitat să încheie acte juridice în numele S.C. „Y” S.R.L. Bacău, fiind administratorul judiciar desemnat de judecătorul sindic, respectiv P.F.-C.

Constatând că la data de 31.05.2007, prin sentinţa nr. 237 a Tribunalului Bacău, a fost deschisă procedura insolvenţei împotriva S.C. „Y” S.R.L. Bacău şi s-a dispus ridicarea dreptului de administrare a debitoarei falite, girul semnat de C.D. a fost considerat ca fiind nul.

 De asemenea, s-a reţinut că lichidatorul judiciar nu a făcut dovada că S.C. „X” S.R.L. Darabani, judeţul Botoşani avea datorii faţă de S.C. „Y” S.R.L. Bacău, ci din contra S.C. „X” S.R.L. Darabani figurează la data de 25.02.2008 în tabloul creditorilor la poziţia 16 cu o creanţă în sumă de 53.528,12 lei.

În aceste condiţii, a reţinut instanţa, atâta timp cât din evidenţele contabile ale celor două societăţi S.C. „Y” S.R.L. Bacău şi S.C. „X” S.R.L. Darabani nu rezultă că a fost livrată şi, respectiv recepţionată o cantitate de marfă este plauzibilă afirmaţia contestatoarei că a avut cu S.C. „Y” S.R.L. Bacău o înţelegere să-i livreze o cantitate de carne într-un termen prestabilit – data încasării CEC – ului, operaţiunea nefiind finalizată.

A mai reţinut prima instanţă că din relaţiile furnizate de lichidatorul judiciar rezultă că intimatul D.V. este înscris la masa credală a S.C. „Y” S.R.L. Bacău cu suma de 238.400 lei, creanţă admisă de lichidator, intimatul nefăcând dovada că suma din CEC – ul girat de  S.C. „Y” S.R.L. Bacău nu este  inclusă în creanţa admisă de lichidator.

Cererea de intervenţie a fost respinsă pe considerentul că de la data formulării ei – 10.01.2008 - S.C. „Y” S.R.L. Bacău – în faliment, prin lichidatorul judiciar– reprezentantă prin practician coordonator P.F.-C. şi până în prezent nu a făcut dovada că S.C. „X” S.R.L. Darabani, judeţul Botoşani ar înregistra vreun debit faţă de ea.

 Împotriva sentinţei, la data de 17.04.2009 a formulat recurs intimatul D.V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, considerând valabil girul filei CEC seria BM 300 nr. 01625937 din 15.06.2007, întrucât fila CEC în discuţie a fost emisă şi girată la o dată anterioară datei la care a fost deschisă procedura insolvenţei faţă de S.C. „Y” S.R.L. Bacău prin sentinţa nr. 237 din 31.05.2007.

Prin decizia nr. 140 din 1 februarie 2010, Tribunalul Botoşani – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, după recalificarea căii de atac, a respins apelul, ca tardiv introdus.

A reţinut tribunalul că debitoarea S.C. „X” S.R.L. Darabani, judeţul Botoşani a învestit prima instanţă cu o opoziţie la executarea privind punerea în executare a filei CEC seria BM 300 nr. 01625937  emisă la data de 15.06.2007 întemeiată pe prevederile art. 54 şi următoarele din Legea nr. 59/1934.

Întrucât, în conformitate cu prevederile art. 54 alin. 3 din Legea nr. 59/1934 „Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare”, tribunalul prin încheierea din 11 ian. 2010 a recalificat calea de atac din recurs în apel.

Conform art. 103 Cod procedură civilă „Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul  când legea dispune altfel sau partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei”. Articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a decăderii în cazul în care termenele prevăzute de lege nu sunt respectate şi chiar dacă nu operează cu noţiunea ca atare, cuprinde şi dispoziţia referitoare la repunerea în termen.

În speţă, s-a reţinut că o solicitare din partea recurentului de repunere în termen nu a fost făcută.

A considerat tribunalul că, deşi din eroare s-a menţionat în dispozitivul hotărârii că este susceptibilă de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, această eroare nu deschide părţii o cale de atac pe care legea nu o acordă, deoarece căile de atac şi termenele pentru exercitarea lor sunt determinate de lege şi nu de instanţa de judecată. Este de necontestat că apelul a fost declarat peste termenul prevăzut de lege atâta timp cât sentinţa Judecătoriei Darabani, judeţul Botoşani a fost pronunţată în şedinţa publică din 19.02.2009, iar cererea de apel a fost înaintată instanţei a cărei hotărâre se atacă la data de 17.04.2009 – data poştei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul D.V., arătând că prima instanţă a fost învestită cu o „contestaţie la executare” şi nu cu o „opoziţie la executare”, întrucât prin acţiunea introductivă reclamanta a criticat actele de executare şi nu fila CEC sub aspectul validităţii girului.

Mai arată recurentul că hotărârea primei instanţe, era susceptibilă doar de recurs, iar termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Susţine recurentul că şi în situaţia în care termenul de declarare a căii de atac este de la pronunţarea hotărârii, menţionarea greşită a momentului de la care curge acest termen nu poate conduce la sancţionarea părţii care s-a conformat dispozitivului hotărârii instanţei.

Recursul care, în drept, se încadrează conform art. 301 pct. 5 şi 9 Cod proc. civ., este întemeiat.

În primul rând trebuie de precizat că debitorul SC „X ” SRL Darabani a învestit prima instanţă cu o opoziţie la executarea filei CEC nr. 01625937 seria BM300, întemeiată exclusiv pe dispoziţiile Legii nr. 59/1934, astfel că, din acest punct de vedere, atât prima instanţă cât şi Tribunalul Botoşani au calificat corect cadrul procesual sub aspectul obiectului pricinii.

În acelaşi timp, corect tribunalul a calificat calea de atac declarată de către creditorul D.V. ca fiind apel, având în vedere prev. art. 54 din Legea nr. 59/1934, conform cărora „hotărârea pronunţată asupra opoziţiei va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare”.

Este însă de observat că respingerea apelului ca tardiv introdus este consecinţa menţionării eronate în sentinţa Judecătoriei Darabani a momentului de la care începe să curgă termenul de declarare a căii de atac, în loc de „15 zile de la pronunţare” fiind înserat „15 zile de la comunicare”.

Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr.1585 din 23 septembrie 2010, a admis recursul declarat împotriva deciziei nr.140/01.02.2010 a Tribunalului Botoşani – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a casat  decizia atacată şi sentinţa nr.85 din 19.02.2010 a Judecătoriei Darabani, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, reţinând că:

Această eroare a instanţei a cauzat recurentului D.V. o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin rejudecarea cauzei şi menţionarea corectă a căii de atac şi a termenului de declarare a acesteia.

Nu poate fi reţinută teza tribunalului cum că apelul a fost declarat tardiv, în condiţiile în care tardivitatea căii de atac este imputabilă primei instanţe care a redactat eronat sentinţa pronunţată, intimatul supunându-se dispoziţiei instanţei.

De asemenea, nu se poate pretinde cunoaşterea profundă a legii de către justiţiabil şi ignorarea unei erori a instanţei, întrucât, în această interpretare, este denaturat tocmai scopul justiţiei realizat prin mijlocirea instanţelor judecătoreşti, acela de aflare a adevărului şi de pliere a acestuia pe dispoziţiile legale.

În acelaşi timp, dacă s-ar reţine considerentele tribunalului, considerăm că intimatului D.V. i s-ar încălca dreptul de acces la justiţie garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în condiţiile în care calea de atac poate sau nu să fie exercitată în funcţie de criterii aleatoriu alese de instanţă.

Domenii speta

Spete similare