Competenţa de soluţionare a cererii, având ca obiect „sechestru asigurător”, formulată după judecarea cauzei penale. Consecinţe.

Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 03.03.2011, reclamanţii P.C. şi P.R.M au solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.M. să se dispună instituirea sechestrului asigurator asupra apartamentului nr.11 situat în Suceava, str. G. T. (fostă D.) nr. 36, jud. Suceava, contractat şi parţial achitat de S.M., motivat de faptul că prin sentinţa penală nr. 509/27.11.2009 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 4055/314/2008, pârâtul a fost obligat la despăgubiri materiale în cuantum de 52016,63 lei, daune morale în cuantum de 4000 lei şi cheltuieli judiciare în sumă de 1204 lei şi că există riscul ca până la finalizarea procesului în dosarul nr. 4055/314/2008, acesta să-şi înstrăineze toată averea sa.

Cererea nu a fost motivată în drept, însă în dovedirea ei, reclamanţii au depus înscrisuri, respectiv:  extras de pe sentinţa penală nr. 509/27.11.2009.

În şedinţa din Camera de Consiliu din 18.03.2011 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Suceava, având in vedere că dosarul nr.4055/314/2008 se afla pe rolul Curţii de Apel Suceava, în soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei penale nr.509 din 27.11.2009.

Prin sentinţa civilă nr.1482 din 18.03.2011 a Judecătoriei Suceava a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Suceava, invocată de instanţă din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect sechestru asigurător formulată de reclamanţii P.C. şi P.L.M. în contradictoriu cu pârâţii S.M. şi A.I. în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Instanţa civilă, având în vedere disp. art. 137 alin. 1 C. pr. civ. precum şi natura şi efectele excepţiei invocate, a analizat cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Suceava invocată din oficiu, constatând următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 961 alin. 2 din Hotărârea pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, cererile privind măsurile asigurătorii se repartizează aleatoriu, dacă nu este pe rol o judecată asupra fondului.

Interpretând per a contrario dispoziţiile legale din Hotărârea CSM menţionată anterior, dacă există un proces pe rol în cadrul căruia partea înţelege să solicite instanţei luarea unei măsuri asigurătorii în vederea recuperării creanţei la care va fi obligat pârâtul, în speţă, inculpatul din cauza 4055/314/2008, cererea de sechestru asigurător va fi soluţionată de acelaşi complet căruia i-a fost repartizat fondul cauzei.

Prin urmare, întrucât pe rolul instanţei a fost soluţionat dosarul cu nr. 4055/314/2008 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 509/27.11.2009, prin care pârâtul din cauză S.M., a fost obligat către reclamanţii P.C. şi P.RM. la despăgubiri materiale în cuantum de 52016,63 lei, daune morale în cuantum de 4000 lei şi cheltuieli judiciare în sumă de 1204 lei, împotriva acestei sentinţe fiind declarat apel şi în prezent şi recurs, acesta urmând a fi soluţionat de către Curtea de Apel Suceava, s-a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze cererea de instituire a sechestrului asigurător este instanţa care urmează a soluţiona recursul declarat, iar completul va fi cel căruia îi va fi atribuită soluţionarea căii de atac împotriva sentinţei penale menţionate anterior.

În consecinţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava – Secţia penală şi pentru cauze cu minori la data de 20.04.2011, prin rezoluţie dispunându-se şi ataşarea dosarului nr. 4055/314/2008.

La termenul de judecată din 20.05.2011, instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor prezente excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Suceava în soluţionarea cererii de faţă şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit.

Analizând actele dosarului prin prisma excepţiei invocate, raportat la data investirii sale cu soluţionarea cererii de instituire sechestru asigurător, Curtea a constatat că litigiu penal ce a făcut obiectul dosarului nr. 4055/314/2008 al Judecătoriei Suceava a fost soluţionat definitiv prin decizia penală nr.383 din 18 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În plus, s-a precizat că petenţii P.C. şi P.R.M. nu au exercitat niciuna dintre căile de atac prevăzute de lege împotriva sentinţei penale nr.509 din 27.11.2009 a Judecătoriei Suceava şi că la data de 15.02.2011 au promovat, pentru prima dată, în faţa instanţei civile, o cerere privind măsurile asigurătorii, în condiţiile în care dosarul penal  anterior se afla pe rolul Curţii de Apel Suceava, în recurs, încă din data de 13.07.2010. 

În atare situaţie, coroborând prevederile art.281 Cod procedură penală, referitoare la competenţa Curţii de Apel, dispoziţiile art.163 Cod procedură penală, relativ la instituirea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal de către instanţa de judecată, cât şi art. 961 alin. 2 din Hotărârea pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, la care a făcut referire instanţa civilă, Curtea a constatat că în speţă competenţa de soluţionare  a cauzei, având ca obiect „sechestru asigurător”, formulată de petenţii P.C. şi P.R.M., revine Judecătoriei Suceava, motiv pentru care în temeiul art. 42 Cod procedură penală,  a declinat competenţa în favoarea acestei instanţe.

Totodată, în baza art. 29 pct. 5 lit.a Cod procedură penală, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la soluţionarea conflictului negativ de competenţă dintre Curtea de Apel Suceava – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Judecătoria Suceava, care prin încheierea nr.1307/13.07.2011 a stabilit competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Suceava.

Domenii speta

Spete similare