Recurs. Casare parţială. Rejudecare

Recurs. Casare parţială. Rejudecare

Prin decizia penală nr. 166 din 23 mai 2006 Tribunalul Mureş, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin, partea civilă P.S. V., inculpaţii P. P., G. R., B. F., M. I. L., O. P., S. C. şi G. P., împotriva sentinţei penale nr. 532/ 25 octombrie 2004 a Judecătoriei Reghin.

A desfiinţat parţial hotărârea atacată cu apel şi, în baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe sub aspectul acţiunii civile exercitate de partea civilă P. S. V.

A dispus ca ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal îşi reia cursul, este încheierea de şedinţă din data de 13 octombrie 2004.

S-a dispus în temeiul art.11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art.10 lit. g Cod procedură penală, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului G. P. pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prev. de art. 322 alin 1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal.

În temeiul art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului G. R. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii primei instanţe.

Pentru a dispune în acest sens, s-au reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 532 din 25 octombrie 2004 a Judecătoriei Reghin, îndreptată prin încheierea din 24 iunie 2005, s-a dispus în baza art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpatul Gergely Romeo a fost trimis în judecată, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 37 lit. a Cod penal.

S-a respins în baza art.334 Cod procedură penală cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii Ormenişan Petru şi Musteaţă Ionel Laurenţiu.

Inculpatul Pop Paul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prevăzută de art.322 alin.1 şi 3 Cod penal, au aplicarea art.75 lit. c Cod penal.

S-a constatat în baza art.1 din Legea nr.543/2002 graţierea pedepsei.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.7 din Legea nr.543/2002.

În baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. b ind.1 Cod procedură penală şi art.18 ind.1 Cod penal, inculpatul Pop Paul a fost achitat de sub acuza săvârşirii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art.321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. c Cod penal.

I s-a aplicat în baza art.91 Cod penal, inculpatului, o amendă administrativă de 1.000.000 lei.

Inculpatul Gergely Romeo a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prevăzută de art.322 alin.1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal şi art.75 lit. c Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. b ind.1 Cod procedură penală şi art.18 ind.1 Cod penal, acelaşi inculpat a fost achitat de sub acuza săvârşirii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal şi art.75 lit. c Cod penal.

S-a revocat în baza art.83 Cod penal suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.366/4.12.2000 a Tribunalului Mureş.

S-a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză alături de pedeapsa de 1 an închisoare pentru care s-a revocat suspendarea condiţionată, total de executat de 2 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art.64 Cod penal şi art.71 Cod penal.

I s-a aplicat inculpatului, în baza art.91 Cod penal, amenda administrată de 1.000.000 lei.

Inculpatul B. F. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prevăzută de art.322 alin.1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal şi art.75 lit. c Cod penal.

S-a constatat în baza art.1 din Legea nr.543/2002 graţiată pedeapsa aplicată.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.7 din Legea nr.543/2002.

În baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. b ind.1 Cod procedură penală şi art.18 ind.1 Cod penal, a fost achitat acelaşi inculpat de sub acuza săvârşirii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art.321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. c Cod penal.

I s-a aplicat în baza art.91 Cod penal, inculpatului, o amendă administrativă de 1.000.000 lei.

Inculpatul M. I. L. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prevăzută de art.322 alin.1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit. c Cod penal.

S-a constatat în baza art.1 din Legea nr.543/2002 graţiată pedeapsa aplicată.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.7 din Legea nr.543/2002.

 În baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. b ind.1 Cod procedură penală şi art.18 ind.1 Cod penal, a fost achitat acelaşi inculpat de sub acuza săvârşirii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal.

I-a aplicat inculpatului, în baza art.91 Cod penal, amenda administrativă de 1.000.000 lei.

Inculpatul O. P. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prevăzută de art.322 alin.1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal.

S-a constatat în baza art.1 din Legea nr.543/2002 graţiată pedeapsa aplicată.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.7 din Legea nr.543/2002.

În baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. b ind.1 Cod procedură penală şi art.18 ind.1 Cod penal, a fost achitat acelaşi inculpat de sub acuza săvârşirii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art.321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal.

I s-a aplicat în baza art.91 Cod penal, inculpatului, o amendă administrativă de 1.000.000 lei.

Inculpatul S. C. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prevăzută de art.322 alin.1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit. c Cod penal.

S-a constatat în baza art.1 din Legea nr.543/2002 graţiată pedeapsa aplicată.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.7 din Legea nr.543/2002.

În baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. b ind.1 Cod procedură penală şi art.18 ind.1 Cod penal, a fost achitat acelaşi inculpat de sub acuza săvârşirii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art.321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. c Cod penal.

I s-a aplicat în baza art.91 Cod penal, inculpatului, o amendă administrativă de 1.000.000 lei.

Inculpatul G. P. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prevăzută de art.322 alin.1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art.99 şi urm Cod penal.

S-a constatat în baza art.1 din Legea nr.543/2002 graţiată pedeapsa aplicată.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.7 din Legea nr.543/2002.

În baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. b ind.1 Cod procedură penală şi art.18 ind.1 Cod penal, acelaşi inculpat a fost achitat de sub acuza săvârşirii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art.321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 şi urm Cod penal.

I s-a aplicat în baza art.91 Cod penal, inculpatului, o amendă administrativă de 1.000.000 lei.

În baza art.88 Cod penal, s-a dedus pentru toţi inculpaţii perioada reţinerii preventive de 24 de ore în perioada 14-15.05.2001, iar pentru inculpatul S. C. şi perioada arestării preventive pe perioada 15.05.- 31.06.2001.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P. S., obligând, în baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.998 Cod civil raportat la art.1003 Cod civil, inculpaţii, în solidar, iar pentru inculpatul G. P., conform art.1000 alin.2 Cod civil în solidar cu părţile responsabile civilmente G. M. şi G. A. la plata sumei de 600.000.000 lei cu titlu de daune morale, cu o dobândă legală începând cu 13.05.2001 şi până la data efectivă.

S-au respins celelalte pretenţii.

S-a făcut aplicarea art. 191 Cod procedură penală şi art. 193 Cod procedură penală.

S-au respins acţiunile civile formulate de părţile civile Casa de Asigurări de Sănătate Mureş şi Spitalul Clinic Judeţean Mureş.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în considerentele hotărârii că pe fondul unui mai vechi conflict între inculpaţii M. I. L. şi B. F., în noaptea de 12/13.05.2001, în discoteca din Reghin Blak&White, a avut loc un incident în care au fost implicaţi inculpaţii.

La masa la care stăteau martorul B. M. şi inculpatul G. P., martorul A. R. (poreclit K.), a găsit un ciob de sticlă şi a întrebat cine a spart paharul. Inculpatul B. F. a intervenit în discuţie, l-a lovit pe martorul B. M. şi apoi pe inculpatul G. P. Văzând cele întâmplate, au intervenit şi inculpaţii O. P., P. P, S. C. şi M. I. L. La un moment dat, unul dintre inculpaţi a aruncat cu o sticlă de culoare verde, care l-a lovit în faţă pe partea vătămată care se afla în discotecă.

În aceleaşi incident, inculpatul S. C. a spart un pahar de masă şi, totodată, un alt inculpat, a spart un pahar de perete. Inculpaţii au fost scoşi din discotecă în curte.

Totodată, partea vătămată, după ce a primit un prosop de la bar, a ieşit din curte şi a fost transportată la Spitalul din Reghin.

Partea vătămată a suferit mai multe intervenţii medicale şi conform raportului medico – legal nr.1387/14.05.2001, pentru vindecare partea vătămată a avut nevoie de 70-80 zile de îngrijiri medicale. Prin raportul de expertiză medico-legală nr.943 din 04.05.2004, s-a constatat că starea sechelară de la nivelul ochiului stâng reprezintă o prejudiciere corporală permanentă, care se evaluează la 20 % conform baremului ASIROM, reprezentând efortul suplimentar pe care partea vătămată trebuie să-l depună.

Nu s-a putut reţine că inculpatul Musteaţă Ionel Laurenţiu este cel care a lovit-o pe partea vătămată, deoarece, toţi cei care la un moment dat au declarat că l-au văzut aruncând cu o sticlă, şi-au modificat declaraţiile. Astfel, partea vătămată a declarat în faţa instanţei că în mod sigur inculpatul M. I. L. a lovit-o, însă, în plângerea penală depusă la Poliţie a arătat că nu ştie cine a lovit-o.

Nici despre inculpatul O. P. nu s-a putut reţine că el este cel care a lovit-o pe partea vătămată, deoarece singurul martor care a declarat că a văzut aceste lucru, A. V., a revenit la declaraţia iniţială şi arată că nu ştie cine a lovit-o.

Inculpaţii s-au apărat, arătând că nu au contribuit cu nimic la vătămarea părţii vătămate.

S-a mai reţinut că, despre participarea inculpaţilor B. F., G. R., P. P., O. P. şi G P. la acest incident au confirmat martorii M. R., D. M., Z. L. Aceşti martori au arătat că toţi inculpaţii au participat la această încăierare.

Prima instanţă a reţinut că faptele inculpaţilor de a participa la o încăierare în cadrul căreia unul dintre aceştia, fără a se putea stabili cu exactitate cine, a lovit-o pe partea vătămată, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de încăierare în formă agravată prevăzută de art.322 alin.1 şi 3 Cod penal. Deoarece la data săvârşirii faptei inculpatul Gălăţean Paul era minor, pentru aceasta s-a reţinut dispoziţiile art.99 şi urm Cod penal, iar în cazul celorlalţi inculpaţi dispoziţiile art.75 lit. c Cod penal.

Instanţa de fond a invocat din oficiu dispoziţiile art.334 Cod procedură penală, punând în discuţia părţilor necesitatea schimbării încadrării juridice dată faptei pentru care inculpatul G. R. a fost trimis în judecată. Astfel, conform fişei de cazier judiciar acesta, la data săvârşirii faptei era recidivist postcondamantoriu, fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prin sentinţa penală nr. 366 din 04.12.2000 a Judecătoriei Reghin.

Prin urmare, prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii pentru inculpatul G. R. a art.37 lit. a Cod penal.

Instanţa de fond a mai arătat că inculpaţii sunt acuzaţi că în aceleaşi împrejurări au săvârşit acte sau gesturi care au produs scandal public ori care au tulburat în orice mod liniştea şi ordinea publică, însă s-a considerat că, incidentul care s-a produs în discotecă, la care au participat inculpaţii, a produs un scandal, nu a avut o amploare care să atragă pericolul social al unei infracţiuni.

Faţă de aceste considerente s-a dispus conform celor arătate mai sus.

Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a reţinut că partea civilă P. S. a pretins suma de 15.000 Euro, reprezentând diferenţa de venituri nerealizate, cheltuieli de spitalizare, tratament, îngrijiri medicale, transport şi cazare; o rentă viageră lunară stabilită în moneda Euro ce reprezintă venituri nerealizate şi pentru efortul suplimentar pe care partea vătămată trebuie să-l facă, renta urmând a fi stabilită până la refacerea completă a stării de sănătate; daune morale în valoare de 15.000 Euro, reprezentând prejudiciu de agrement cu dobânzi legale de la data când despăgubirile au devenit scadente.

S-a reţinut că, partea civilă nu a dovedit venitul pe care îl obţinea înainte de a fi lovită şi venitul pe care l-a obţinut în perioada concediilor medicale, deşi avea obligaţia să o facă, conform art.1169 Cod civil.

În privinţa acţiunii civile formulate de Spitalul Clinic Judeţean Mureş şi de Casa de Asigurări de Sănătate Mureş, prima instanţă, faţă de art.1169 Cod civil, le-a apreciat ca nedovedite.

Împotriva hotărârii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin a declarat apel, criticând-o sub aspectul soluţiei de achitare în privinţa infracţiunii prevăzute de art.321 Cod penal, motivând că materialul probator administrat nu susţine concluzia că ar fi întrunite cerinţele art.18 ind.1 Cod penal, pentru a reţine că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, în condiţiile în care conflictul a stârnit indignarea celor 70-80 de participanţi la programul de dans, majoritatea părăsind localul.

Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu apel şi de partea civilă P. S. V., care s-a arătat a fi nemulţumit de pedepsele aplicate inculpaţilor, solicitând înăsprirea acestora, precum şi admiterea în întregime a acţiunii civile.

Inculpatul O. P., pe calea apelului promovat împotriva hotărârii primei instanţe, a susţinut că nu a participat la încăierare, negăsindu-se în incinta discotecii în momentul în care partea civilă a fost rănită; a apreciat că despăgubirile civile stabilite sunt exagerate.

Inculpaţii S. C., P. P. şi G. P. au solicitat achitarea în temeiul art.11, punctul 2 lit. a raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală, de sub acuza săvârşirii infracţiunii de încăierare prevăzute şi pedepsite de art.322 alin.3 teza I Cod procedură penală, respectiv de sub acuza săvârşirii infracţiunii de ultraj prevăzută şi pedepsită de art.321 alin.1 Cod penal, respingerea acţiunii civile formulată de partea vătămată P. S. şi obligarea părţii vătămate constituită parte civilă la plata cheltuielilor judiciare în apel.

Inculpatul G. R., prin apelul promovat împotriva hotărârii primei instanţe, a arătat că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, motiv de nulitate prevăzut de art.378 Cod procedură penală, fiind pronunţată cu încălcarea principiului adevărului prevăzut de art.3 Cod procedură penală întrucât el nu este autorul faptei imputate, neparticipând la încăierare.

În subsidiar a invocat netemeinicia sentinţei atacate, pedeapsa aplicată fiind în contradicţie cu art.72 Cod penal, ce prevede criteriile de individualizare a pedepsei, în mod nejustificat instanţa de fond refuzându-i circumstanţe atenuante în sensul art.74, 76 lit. d Cod penal.

A susţinut că nu a participat la producerea scandalului; că nu a lovit partea vătămată; a intervenit pentru a-i despărţi pe ceilalţi.

Inculpatul B. F., prin apelul declarat împotriva hotărârii primei instanţe, a solicitat a se dispune achitarea sa, în baza art.10 lit. c Cod procedură penală, invocând faptul că nu a lovit-o pe partea vătămată P. S.; că în timp ce era în altercaţie cu S. C., partea vătămată a intervenit pentru a vedea ce se întâmplă.

Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu apel şi de inculpatul M. I. L., acesta solicitând a fi achitat, în baza art.10 lit. b Cod procedură penală, de sub acuza săvârşirii infracţiunii prevăzute de art.322 alin.1, 2, 3 Cod penal.

Examinând cauza, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit o stare de fapt corectă, susţinută de materialul probator administrat, constând în declaraţiile inculpaţilor, ale părţii vătămate P.S., ale martorilor B. M., V. R., A. V., şi M. M., rapoartele de expertiză medico-legale privind pe partea vătămată P. S., stare de fapt ce a primit o încadrare juridică adecvată.

S-a arătat că de esenţa infracţiunii prevăzute de art.322 alin.1 şi 3 Cod penal este participarea la o încăierare, fără a se cunoaşte care dintre participanţi a săvârşit fapte soldate cu vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane. Deci, inculpaţii nu au fost sancţionaţi pentru vătămarea integrităţii corporale a sănătăţii părţii vătămate P. S., ci pentru participarea la încăierare în cadrul căreia s-a produs acea vătămare. Prin urmare, este lipsită de interes apărarea pe care o invocă în sensul că nu au cauzat ei vătămarea.

Sub aspectul infracţiunii prevăzute de art.321 Cod penal, s-a apreciat că statuările primei instanţe sunt pertinente.

S-a mai reţinut că, faţă de prevederile art.122 Cod penal, art.124 Cod penal, şi în cazul inculpatului G. P., ale art.129 Cod penal, la data de 12/13 februarie 2005 s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale sub aspectul infracţiunii prevăzute de art.322 alin 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art.99 şi urm Cod penal, ceea ce antrenează soluţia încetării procesului penal în baza art.11 pct.2 lit. b Cod procedură penală, raportat la art.10 lit. g Cod procedură penală.

Totodată, s-a constatat că inculpatului G. R. i s-a interzis ca pedeapsă accesorie, exerciţiul tuturor drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, ceea ce contravine prevederilor art.20 din Constituţia României şi practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, drepturile prevăzute de art.64 lit. c, d, e Cod penal neavând vreo legătură cu infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului.

Faţă de cele reţinute, s-a dispus în consecinţă.

În ce priveşte acţiunea civilă exercitată de partea civilă P. S., s-a reţinut că aceasta a emis pretenţii calculate în euro. Prima instanţă a obligat la despăgubiri civile stabilite în lei româneşti, despăgubiri care depăşesc sumele pretinse în euro de către partea civilă, sub aspectul celor pentru daunele morale suferite. Totodată, s-a mai reţinut că partea civilă solicită dobânzi legale de la data când despăgubirile devin scadente, iar prima instanţă a stabilit asemenea dobânzi de la data săvârşirii infracţiunii.

Apreciind că s-a impus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în baza art.379 pct.2 lit. b Cod procedură penală, sub aspectul acţiunii civile exercitate de partea civilă P. S., s-a procedat în consecinţă, urmând a se lămuri exact capetele de cerere ale acţiunii civile, având în vedere ca pretenţiile să fie exprimate şi în moneda în care pot fi stabilite obligaţiile de plată.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recurs, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, inculpaţii S. C., G. P., P. P., O.P., G. R. şi partea civilă P. S. V.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a solicitat condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin.1 Cod penal, arătându-se că în mod netemeinic s-a dispus achitarea inculpaţilor de sub acuza comiterii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că în urma încăierării inculpaţilor s-au spart sticle, pahare, un geam, creându-se un climat de teamă şi indignare în rândul persoanelor prezente la discotecă.

Inculpaţii S. S., G. P., P. P. şi O. P. nu şi-au motivat recursurile declarate.

Inculpatul G. R. a solicitat, în principal achitarea de sub acuza comiterii infracţiunii de încăierare, în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală iar, în subsidiar, s-a solicitat acordarea de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepsei.

S-a motivat că, din probele administrate în cauză, nu ar rezulta că a participat la scandalul din noaptea de 13.05. 2001 din discoteca Blak & White din Reghin şi că el nu l-a lovit pe partea civilă cu o sticlă. S-a mai arătat că inculpatul a spart din greşeală un pahar şi că el a intervenit doar pentru a-i despărţi pe inculpaţii B. F. şi S. C.

Partea civilă P. S. V. a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se soluţiona latura civilă pe fond de către Tribunalul Mureş.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi, din oficiu, în limitele învestirii, instanţa de control a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte starea de fapt, instanţa de control consideră că aceasta a fost corect reţinută. Din întregul probatoriu administrat în cauză rezultă că inculpaţii au participat la încăierarea produsă în noaptea de 13.05.2001 la discoteca Blak & White din Reghin, majoritatea martorilor confirmând  acest fapt. De asemenea, s-a dovedit că, cu ocazia producerii acestei fapte, inculpaţii, au înjurat, au spart pahare şi sticle şi au perturbat bunul mers al programului de dans care se desfăşura acolo, provocând astfel indignarea participanţilor din acea seară.

Faţă de cele reţinute, nu se poate spune că impactul pe care l-a produs comiterea acestor evenimente prezintă un grad scăzut de pericol social, astfel încât să se facă aplicarea art. 18/1 Cod penal, care să conducă la achitarea inculpaţilor de sub acuza săvârşirii infracţiunii prev. de art. 321 Cod penal.

Faptele inculpaţilor care au provocat scandal într-o discotecă, în care se aflau aproximativ 75 de persoane, proferând schimb de replici dure şi spărgând pahare, sticle şi un geam, astfel încât, conflictul dintre aceştia a fost stopat doar la intervenţia forţelor de pază, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 321 alin.1 Cod penal.

Prin faptele lor, inculpaţii, coparticipanţi la comiterea şi a infracţiunii de încăierare, prev. de art. 322 Cod penal, au produs o tulburare în programul de dans care se desfăşura în acel moment în discotecă şi au provocat indignarea participanţilor, destul de numeroşi, la acest program.

Faţă de cele reţinute, instanţa de control, în baza art. 385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală, a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, a casat în parte decizia atacată şi a dispus rejudecarea în următoarele limite a cauzei:

Instanţa, consideră astfel că, faptele inculpaţilor S. C., G. P., P. P., M. I. L., O. P., B. F., G. R., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 321 alin.1 Cod penal.

La individualizarea pedepsei care se va aplica fiecărui inculpat se vor reţine dispoziţiile art. 13 Cod penal, urmând a se aplica legea mai favorabilă, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmările produse, faptul că a fost atras în câmpul infracţional un minor, starea de recidivă care-l priveşte pe inculpatul G. R., starea de minoritate în care se afla inculpatul G. P., precum şi persoana fiecărui inculpat în parte.

Cu excepţia inculpatului G. R., faţă de care se face aplicarea art. 83 Cod penal, ceilalţi inculpaţi vor beneficia de dispoziţiile art. 1 din legea nr. 543/2002.

Avându-se în vedere cele reţinute mai sus şi faptul că,  instanţa de control nu a găsit aplicabil nici unul din cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu, instanţa de control va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor S. C., G. P., P.  P., O. P. şi G. R., în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală.

De asemenea, în baza art. 385/15 pct.1 lit. a Cod procedură penală, instanţa de control a respins ca inadmisibil recursul părţii civile P. S. V., întrucât prin soluţia de trimitere a cauzei spre rejudecare, decizia instanţei de apel este definitivă şi nu mai poate fi atacată cu recurs.

Domenii speta

Spete similare