Legea nr. 10/2011. Cerere de acordare de despăgubiri. Nesoluţionarea notificării de către a.v.a.s.

Legea nr. 10/2011. Cerere de acordare de despăgubiri. Nesoluţionarea notificării de către A.V.A.S.

Întrucât  instanţa a fost investită cu solicitarea de acordare de despăgubiri, în condiţiile în care A.V.A.S. nu a soluţionat notificările reclamanţilor, în mod corect şi fără a încălca principiul disponibilităţii părţilor, instanţa de fond a apreciat asupra calităţii procesuale pasive a pârâtei recurente în raport cu cererea de acordare a despăgubirilor.

Instanţa de fond, în mod corect a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 29 alin. 1 – 3 din Legea nr. 10/2001, obligând pârâta să facă propuneri în vederea acordării acestor despăgubiri, acordarea despăgubirilor urmând să se dispună conform legii speciale de către  Comisia Centrală. Obligaţia de a face propuneri nu echivalează nicidecum cu obligaţia de plată.

Prin sentinţa civilă nr. 857 din 5 aprilie 2011, Tribunalul Harghita a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele U.M. şi N.A., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Gheorgheni, S.C.A.T. SA, S.C. M. SRL, A.V.A.S. şi M.F.P., prin D.G.F.P. Harghita şi, în consecinţă:

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii pârâtei A.V.A.S., ca neîntemeiată;

- a respins tardivităţii invocată de pârâta D.G.F.P. Harghita, ca neîntemeiată;

- a obligat pârâta A.V.A.S. să propună acordarea de despăgubiri pe seama reclamantelor în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv;

- a respins acţiunea formulată de reclamantele U.M. şi N.A. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Gheorgheni, S.C.A.T.SA, S.C. M. SRL, M.F.P., prin D.G.F.P. Harghita, ca neîntemeiată;

- a respins celelalte capete de cerere formulate de reclamante, ca neîntemeiate;

- a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul G.M., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin acţiunea înregistrată sub nr. 3967/96/2002, reclamantele U.M., N.A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Gheorgheni, S.C.A.T.SA, S.C. M. SRL, A.V.A.S. şi M.F.P., ca prin hotărârea ce o va pronunţa  să dispună obligarea pârâţilor de a le lăsa în deplină proprietate şi paşnică posesie imobilul din staţiunea Lacul Roşu, jud. Harghita, format din construcţie şi terenul aferent în suprafaţă de 8645 m.p., care a fost preluat de stat fără titlu valabil şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 125 din 5.05.2000, prin care în cadrul procesului de privatizare, a fost cumpărat de către S.C. M. SRL. În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri reprezentând valoarea de circulaţie a acestui imobil.

Pe parcursul desfăşurări procesului, în faţa instanţei de fond, pârâta A.V.A.S., a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii iar M.F.P. excepţia tardivităţii.

Asupra acestor excepţii, instanţa de fond a reţinut următoarele: A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece această instituţie a fost notificată de către reclamante, în temeiul Legii nr.10/2001, iar prin adresele nr. DCM/250 din 8.05.2003 şi 4525 din 9.05.2003, aceasta le-a comunicat reclamantelor că va analiza notificarea după data de 14.05.2003.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii, instanţa de fond a reţinut că reclamantele au respectat  procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, iar în altă ordine de idei, la data judecării prezentei cauze, obiectul acesteia îl constituie cererea subsidiară a reclamantelor de acordare a despăgubirilor pentru valoarea construcţiilor aflate pe terenul înscris în C.F. nr. 10627 Gheorgheni, sub nr. top. 24485 -  24493/1/2/2, teren care le-a fost restituit prin dispoziţia primarului or. Gheorgheni, nr. 421/2006 şi asupra căruia reclamantele sunt coproprietare în cotă de câte ½ parte.

S-a respins şi excepţia tardivităţii invocată de către M.F.P., deoarece în cauză, s-a dovedit că  reclamantele au urmat procedura instituită de Legea nr. 10/2001, în termenul legal prevăzut de art. 21 alin. 1 şi 5 din acelaşi act normativ.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, tribunalul a reţinut că imobilul în cauză a aparţinut defunctului R.P., fiind naţionalizat, în baza Decretului nr. 92/1950, astfel cum rezultă din adresa nr. 683/16.03.1992 a Primăriei or. Gheorgheni. Moştenitoarele fostului proprietar sunt reclamantele, conform certificatelor de moştenitor de calitate nr. 60 şi 61 eliberate de notarul public D.A.

Construcţia V. Făget, a intrat în patrimoniul şi proprietatea a S.C.A.T.SA, în baza prevederilor art. 18, 20 din Legea nr. 15/1990, iar activele acesteia au fost evaluate şi incluse în capitalul social al societăţii, iniţial Statul Român, prin F.P.S., fiind acţionar, deţinător a 100% din capitalul social.

După privatizare cu aprobarea consiliului de administraţie a S.C.A.T., pârâta L.R. SA, V. Făget a fost vândută către S.C. M. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 125/5.05.2000.

La data perfectării vânzării cumpărării, atât vânzătorul cât şi cumpărătorul au fost societăţi comerciale cu capital integral privat, iar contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat anterior apariţiei Legii nr. 10/2001.

Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 125/2000, a format obiectul dosarului nr. 814/2005 al Tribunalului Harghita, acest contract fiind menţinut în mod irevocabil prin Decizia nr. 6288/27.10.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Având în vedere această împrejurare instanţa a reţinut că urmează să se pronunţe asupra cererii subsidiare a reclamantelor, date fiind şi precizările acestora, depusă în şedinţa publică din 10.09.2009.

Raportat la prevederile art. 26 alin. 1 şi art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în speţă, s-a reţinut cu pârâta A.V.A.S., după ce a fost notificată, le-a comunicat reclamantelor că va analiza notificarea depusă după data de 14.05.2003, însă reclamantele nu au mai primit nicio înştiinţare din partea instituţiei. În aceste condiţii, tribunalul a considerat că cererea subsidiară a reclamantelor, având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru valoarea construcţiilor aflată pe terenul înscris în C.F. nr. 10627 Gheorgheni, sub nr. top. 24485 – 24493/1/2/2, este admisibilă în parte,  şi văzând prevederile art. 29 alin. 1 , 3 din Legea nr. 10/2001, a obligat pârâta A.V.A.S., în calitate de instituţie publică, care a efectuat privatizarea, să propună acordarea de despăgubiri pe seama reclamantelor, în condiţiile legii speciale, privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Instanţa de fond a considerat că nu este admisibilă cererea reclamantelor privind plata valorii construcţiilor ce nu pot fi restituite în natură, conform valorii stabilite în expertiza efectuată de expertul K.I., în dosarul nr. 814/2005, deoarece acordarea de despăgubiri urmează a se face în condiţiile legii speciale, privind regimul de stabilire a despăgubirilor.

Totodată, s-a reţinut că reclamantele, prin acţiunea introductivă, au solicitat şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 125/5.05.2005, dar ulterior şi-au precizat acţiunea în sensul că au solicitat despăgubiri numai pentru valoarea construcţiilor aflate pe terenul înscris în C.F. 10627 Gheorgheni, însă nu au renunţat la celelalte capete de cerere, în aceste condiţii fiind admisă în parte cererea lor, astfel cum a fost precizată, instanţa a respins celelalte petite ca neîntemeiate.

Instanţa de fond a mai reţinut că, în condiţiile în care numai pârâta A.V.A.S. este obligată să propună acordarea de despăgubiri pe seama reclamantelor, în condiţiile Legii speciale, contractul de vânzare-cumpărare fiind menţinut în mod irevocabil prin decizia nr.6288/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a respins acţiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâţii Primăria Gheorgheni, S.C.A.T.SA, S.C. M. SRL, M.F.P., ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul G.M., în condiţiile în care s-a stabilit ca efect al deciziilor civile nr. 44/R/20.01.2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi deciziei nr. 7166/2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nr. 112/2005 pronunţată de aceeaşi instanţă, că autoarea intervenientului a avut doar calitatea de legatar cu titlu particular, instanţa de fond a reţinut că intervenientul nu poate pretinde drepturi cu privire la bunurile deferite în baza certificatelor de calitate de moştenitor şi a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat, în termen legal, recurs pârâta A.V.A.S., solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerii acţiunii formulate în contradictoriu cu A.V.A.S..

În motivarea recursului s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătându-se că, în mod nelegal, nu a fost admisă excepţia lipsei calităţi procesuale pasive a A.V.A.S. faţă de obiectul acţiunii, respectiv restituirea în natură a imobilul revendicat din staţiunea Lacul Roşu.

A.V.A.S. nu are obligaţia legală de a restitui în natură imobilelor revendicate de foştii proprietari, această obligaţie revenindu-i unităţii deţinătoare, în conformitate cu art. 21 din Legea nr.10/2001. De asemenea, în mod greşit şi încălcând principiul disponibilităţii, instanţa a dispus obligarea A.V.A.S. să propună despăgubiri în condiţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, fără a fi investită cu un asemenea capăt de cerere.

De asemenea, instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece nu s-a finalizat procedura administrativă obligatorie prevăzută de lege.

S-a arătat că A.V.A.S. a fost notificată în condiţiile Legii nr. 10/2001, dar nu a soluţionat această notificare şi nu a emis decizie motivată, deoarece, pe de o parte, se solicita restituirea în natură a imobilului, iar pe de altă parte, dosarul administrativ întocmit de A.V.A.S. nu este completat cu acte doveditoare în condiţiile art. 22 şi art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Dat fiind acest aspect, A.V.A.S. a apreciat că este încă în termenul legal de analiză a notificării, astfel că procedura administrativă este încă în curs, fiind astfel încălcate de către instanţe dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.

S-a mai arătat, de asemenea, că acţiunea nu este întemeiată faţă de A.V.A.S., dat fiind că obligaţia plăţii efective a despăgubirilor solicitate revine Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor din cadrul autorităţii naţionale pentru restituirea proprietăţilor, conform art. 16 alin. 2 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

A.V.A.S. are numai obligaţia de a propune acordarea despăgubirilor în condiţiile legii speciale, instituţia competentă de a le plăti efectiv este comisia centrală mai sus menţionată.

Instanţa de fond nu a ţinut seama nici de prevederile O.U.G. nr. 81/2007, care reglementează în mod cert procedura şi modalitatea de despăgubire efectivă pentru imobilele preluate în mod abuziv.

Examinând sentinţa atacată în raport cu motivele de  recurs, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, formulate de A.V.A.S. Bucureşti, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Prin sentinţa atacată, Tribunalul Harghita a respins  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a recurentei, în mod corect.

Astfel, cum se arată în mod explicit în considerentele  sentinţei atacate, când se expune pe larg istoricul cauzei şi a dosarelor în care s-au soluţionat cereri conexe, în legătură cu prezentul litigiu, după repunerea pe rol a cauzei la data de 10.09.2009, reclamantele şi-au precizat cererea arătând că instanţa urmează să se pronunţe numai asupra cererii privind obligarea pârâţilor de a plăti despăgubiri pentru imobilul „ce nu poate să fie restituit în natură”.

În consecinţă, în cauză instanţa era investită cu solicitarea cererii  de acordare de despăgubiri şi nu şi cu aceea de restituire în natură a imobilului, soluţionată implicit ca efect  al Dispoziţiei nr.421/2006 a Primarului municipiului Gheorgheni şi al deciziei civile nr. 217/20.12.2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 6288/27.10.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel fiind, în mod corect şi fără a încălca principiul disponibilităţii părţilor, instanţa de fond a apreciat asupra calităţii procesuale pasive a pârâtei recurente în raport cu cererea de acordare a despăgubirilor.

În ceea ce priveşte dreptul reclamanţilor de a-i solicita  recurentei despăgubiri, contrar susţinerilor recurentei, în cauză, instanţa a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Este evident că A.V.A.S. nu a soluţionat notificările reclamanţilor astfel cum chiar această instituţie recunoaşte prin adresele 4525/9.05.2003 şi DCM/250/8.05.2003.

Pe de altă parte, atâta timp cât s-a recunoscut dreptul reclamantelor asupra imobilului - teren în suprafaţă de 8635 m.p., situat în lacul Roşu, prin dispoziţia nr. 421/2006 a Primarului Municipiului Gheorgheni, ce a şi fost restituit în natură, este evident că pentru construcţiile ce nu au putut fi restituite (efect al deciziei 6288/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), reclamantele sunt îndreptăţite la despăgubiri.

În mod greşit recurenta susţine că nu poate fi obligată la plata despăgubirilor atâta timp cât prin sentinţa atacată instanţa nici nu a dispus o astfel de obligaţie.

Instanţa de fond, în mod corect a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 29 alin. 1 – 3 din Legea nr. 10/2001, obligând recurenta să facă propuneri în vederea acordării acestor despăgubiri. Acordarea acestor despăgubiri urmează într-adevăr să se dispună conform legii speciale de către  Comisia Centrală. Obligaţia de a face propuneri nu echivalează nicidecum cu obligaţia de plată.

În consecinţă, reţinând că în cauză sentinţa atacată este legală şi temeinică, urmează în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, să fie respins ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), împotriva sentinţei civile nr. 857/15 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Harghita, corelativ cu obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantelor, conform prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare