Aviz prealabil autorizării modificării unor lucrări pentru care fusese emisă autorizaţie de construire. Refuzul acordării acestuia în cazul lucrărilor deja executate

Decizie 757 din 03.05.2010


Aviz prealabil autorizării modificării unor lucrări pentru care fusese emisă autorizaţie de construire. Refuzul acordării acestuia în cazul lucrărilor deja executate

- art. 7 şi 15/1 din Legea  50/1991 rep.

- art.24 din Legea nr.422/2001

Avizul Ministerului  Culturii şi Cultelor necesar în vederea autorizării intervenţiilor asupra clădirilor ce reprezintă monumente istorice sau sunt situate în zona de protecţie a monumentelor istorice se solicită înaintea eliberării autorizaţiei de construcţie, iar în situaţia în care survin modificări de temă privind lucrările de construcţii autorizate,  titularul are obligaţia solicitării unei noi autorizaţii de construcţie

Decizia nr. 757  din data de 03 mai  2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin sentinţa nr.108/28.01.2010 Tribunalul Dâmboviţa a admis acţiunea reclamantei M.S. şi a obligat pârâta Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional  a judeţului D. la eliberarea avizului necesar obţinerii  autorizaţiei  de construcţie necesară autorizării executării modificărilor executate deja de reclamantă la imobilul proprietatea sa.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că potrivit art.7 alin.15 şi 15/1 din Legea nr.50/1991, în situaţia în care în timpul executării lucrărilor şi numai în perioada de valabilitate a autorizaţiei de construire, survin modificări de temă privind lucrările de construcţii autorizate, care conduc la necesitatea modificării acestora, titularul are obligaţia de a solicita o nouă autorizaţie de construire, potrivit prevederilor prezentei legi. 

A constatat prima instanţă că în această situaţie, potrivit prevederilor alin. (15), solicitantul va depune o nouă documentaţie tehnică – D.T., elaborată în condiţiile modificărilor de temă intervenite, urmând ca autoritatea administraţiei publice locale competente să decidă emiterea noii autorizaţii de construire, dacă lucrările corespunzătoare modificărilor de temă se înscriu în limitele actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului, precum şi ale avizelor şi acordurilor obţinute pentru autorizaţia de construire iniţială, precum şi  reluarea procedurii de autorizare în condiţiile prezentei legi, dacă lucrările corespunzătoare modificărilor de temă depăşesc limitele actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului, precum şi ale avizelor şi acordurilor obţinute pentru autorizaţia de construire iniţială.

În ceea ce priveşte atribuţia pârâtei, s-a constatat că  aceasta este reglementată de art.24 din Legea nr.422/2001, care prevede că  intervenţiile care se efectuează asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar care se află în zone de protecţie a monumentelor istorice sau în zone construite protejate, se autorizează pe baza avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi a celorlalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

Tribunalul a stabilit că  pârâta a refuzat eliberarea avizului pentru că respectiva construcţie, motivând că nu s-ar fi încadrat în nivelul de înălţime maximă admis de Regulamentul local de urbanism, ceea ce nu corespunde realităţii, având în vedere concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză.

Mai mult, instanţa a apreciat că potrivit legii, este posibilă obţinerea unei noi autorizaţii, în cazul în care are loc o modificare a caracteristicilor construcţiei iniţiale, neputându-se aplica o sancţiune în acest sens, prin neemiterea unui alt aviz pentru o nouă autorizaţie, aşa cum s-a  procedat în cauză, de către pârâtă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional  a judeţului D., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că obligarea sa la emiterea  retroactivă a avizului de specialitate pentru o construcţie deja executată, creează un precedent periculos, care va fi speculat pe viitor de toţi beneficiarii ce ar dori să obţină retroactiv acest aviz, prin eludarea restricţiilor impuse de legislaţia în vigoare, referitoare la monumente istorice, zone construite protejate, rezervaţii de arhitectură.

Astfel, recurenta a arătat că potrivit art. 24 alin. 2 din Legea 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, intervenţiile  ce se efectuează asupra imobilelor  care nu sunt monumente istorice, dar se află în zone de protecţie a monumentelor istorice sau în zone construite protejate, se autorizează pe baza avizului Ministerului Culturi şi Cultelor, sau după caz al Serviciilor publice deconcentrate ale acestei instituţii, şi a celorlalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

Recurenta, a susţinut că intimata a încălcat deliberat avizul nr. 130/2005, care i-a fost eliberat la cerere, pentru lucrări de etajare şi extindere locuinţă P+1, însă aceasta a executat şi mansardă la imobil, fără avizul de specialitate impus de normele legale în vigoare şi fără a ţine cont că se află în zona de protecţie a Rezervaţiei de Arhitectură  Ansamblul Bulevardul Carol I, cod în LMI 2004- DB- 2a-B-17202.

S-a învederat că potrivit art. 6 alin. 15 şi 15/1 din Legea 50/1991, în situaţia în care, în timpul executării lucrărilor şi în perioada de valabilitate a autorizaţiile de construire survin modificări de temă, privind lucrările autorizate, care conduc la modificarea acestora, titularul poate obţine o nouă autorizaţie de construire, proprietarul având obligaţia să întocmească şi să depună documentaţia aferentă, pentru obţinerea acesteia, odată cu constatarea necesităţii eventualelor modificări şi în nici un caz ulterior.

În aceste condiţii,solicitarea unui nou aviz din partea intimatei reclamante, în momentul în care construcţia neavizată – mansarda – era deja executată şi nu în momentul constatării deficienţelor privind scurgerea apelor pluviale şi a protecţiilor parazăpadă este nelegală, punând recurenta în faţa faptului împlinit, intimata fiind sancţionată contravenţional în urma depistării acestei situaţii de reprezentaţii primăriei Târgovişte.

S-a arătat că intimata a modificat întreaga arhitectură, noile faţade neîncadrându-se în specificul arhitectural al zonei, aşa cum rezultă din planşele foto anexate, solicitându-se admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul  respingerii acţiunii ca nefondată.

Prin decizia nr. 757  din data de 03 mai  2010 Curtea de Apel Ploieşti, a admis recursul pârâtei, a modificat în tot sentinţa atacată şi a respins  acţiunea reclamantei M.S ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Intimata reclamantă a obţinut autorizaţia de construcţie nr.714/29.12.2005 – fila 13 dosar fond în baza căreia s-a autorizat etajarea şi extinderea locuinţei P+1 situată în Târgovişte str. M I A nr. 60, judeţul Dâmboviţa, pentru care a obţinut avizul favorabil din partea Ministerului Culturii şi Cultelor, în conformitate  cu dispoziţiile Legii nr.422/2001 – art. 24 alin. 1, imobilul autorizat fiind situat în Rezervaţia de Arhitectură Ansamblul Urban Regele  Carol I din Târgovişte, cod în LMI 2004 –DB-II- a- B-17202.

Intimata reclamantă  nu a respectat autorizaţia de construcţie, a executat lucrări neautorizate, respectiv mansardă la imobil, fiind sancţionată contravenţional prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 47 din 16.12.2008 încheiat de Primăria Municipiului G - fila 18 dosar fond.

Prin acest act s-a dispus ca intimata să întocmească documentaţie pentru obţinerea unei noi autorizaţii de construire pentru intrarea în legalitate – pct. 7 final din procesul verbal, însă, de această dată Ministerul Culturii şi Cultelor i-a refuzat eliberarea avizului favorabil, necesar obţinerii unei noi autorizaţii de construire, astfel că intimata reclamantă s-a adresat instanţei de judecată.

Curtea a constatat că, susţinerea intimatei cum că a fost nevoită să modifice înălţimea şi forma acoperişului, prin amenajarea unei mansarde care nu a fost prevăzută în proiectul iniţial, chiar dacă este verosimilă, nu justifică încălcarea de către intimata reclamantă a dispoziţiilor art. 7 alin. 15 şi 15/1 din Legea nr., 50/1991, potrivit cărora, dacă în timpul executării lucrărilor şi în perioada de valabilitate a autorizaţiei de construire survin modificări de temă privind lucrările autorizate, care conduc la modificarea acestora, titularul poate obţine o nouă autorizare de construire, după întocmirea şi depunerea documentaţiei prevăzută de lege.

În speţă, intimata reclamantă nu a sesizat autorităţilor îndreptăţite să-i elibereze o nouă autorizaţie asupra problemelor survenite pe parcursul executării lucrărilor şi în perioada de valabilitate a autorizaţiei, astfel încât a fost sancţionată contravenţional pentru încălcarea Legii nr. 50/1991.

Chiar dacă în raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul A D se concluzionează că înălţimea imobilului modificat de intimată se încadrează în cea impusă de Regulamentul de urbanism şi de certificatul de urbanism, din planşele foto depuse la dosar de către intimată rezultă în mod evident că arhitectura extinderii imobilului intimatei şi noile faţade ale acestuia deja construite în Ansamblul Urban „Bulevardul Castanilor”devenit „Bulevardul Regele Carol I”,înscris înscris în Lista monumentelor istorice a jud.Dâmboviţa la poziţia 498, contrastează cu specificul arhitectural al zonei, caracterizat prin imobile edificate într-un anumit stil, ceea ce alterează grav caracteristicele ansamblului clădirilor din această zonă.

Legea 422/2001 rep. privind protejarea monumentelor istorice, enumeră la art.3 categoriile de monumente istorice care intră sub incidenţa acestui act normativ,la lit.b fiind nominalizat  “  ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale, care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic”.

Potrivit art.8 din acest act normativ, clasarea monumentelor istorice cuprinde  monumentele istorice de valoare naţională şi universală- grupa A şi monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local-grupa B,din care face parte şi Ansamblul urbanistic de clădiri din „Bulevardul Regele Carol I” Târgovişte,în care se situează şi imobilul intimatei reclamante.

Conform art.23 din Legea 422/2001 „ Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii şi Cultelor sau, după caz, de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor”,în cadrul noţiunii de „intervenţie” fiind cuprinse şi, lucrările de cercetare, conservare, construire, extindere, consolidare, restructurare, amenajări peisagistice şi de punere în valoare, care modifică substanţa sau aspectul monumentelor istorice,aşa cum rezultă din alin.2, pct.a al acestui text.

Art.23,alin 3 din Legea 422/2001 prevede că autorizaţia de construire, autorizaţia de desfiinţare, precum şi autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. (2) se eliberează numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, autorizaţiile emise fără avizul instituţiilor abilitate prin lege şi fără respectarea condiţiilor acestora, fiind nule de drept,potrivit alin.4 din text.

S-a  concluzionat că în mod cert  intimata reclamantă nu a respectat autorizaţia de construire nr.714/2005,executând o extindere neautorizată a imobilului proprietatea sa,situat într-un ansamblu arhitectural urbanistic protejat din municipiul Târgovişte,fără respectarea proiectului autorizat şi fără a avea avizul recurentei - Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Judeţului D., edificând o construcţie care este pregnant diferită de ansamblul cu arhitectură specifică acestei zone,creând o notă discordantă, după cum rezultă din planşele foto aflate la dosar.

Instanţa a apreciat că această  împrejurare echivalează cu o „deteriorare a mediului”, definită de art. 2 pct. 22 din OUG nr. 195/2005, ca fiind reprezentată şi de amenajarea necorespunzătoare a teritoriului, ceea ce contravine obligaţiei generale, impusă autorităţilor centrale şi locale şi tuturor persoanelor fizice şi juridice de a asigura o protecţie adecvată a mediului înconjurător, potrivit art.6 din acelaşi act normativ, încălcându-se dreptul constituţional al oricărui cetăţean la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, prevăzut de art. 35 din Constituţia României.

S-a conchis de către instanţa de recurs că această constatare nu înseamnă că intimata reclamantă nu mai poate obţine un aviz favorabil din partea Ministerului Culturii şi eliberarea unei noi autorizaţii de construcţie, inclusiv cu privire la modificările pretins necesare, în raport cu proiectul iniţial de extindere, însă este obligatoriu ca intimata reclamantă să prezinte autorităţilor un proiect de modificare care să corespundă specificului istoric al zonei, să se armonizeze cu celelalte construcţii, eliberarea avizului  fiindu-i corect refuzată de către autorităţi, în condiţiile în care intimata nu a respectat dispoziţiile legale în vigoare.

În temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul pârâtei Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional T., a modificat în tot sentinţa şi a respins acţiunea intimatei reclamante ca nefondată.