Procedura arbitrală. Suspendarea judecăţii litigiului arbitral. Ordonanţă preşedinţială

Decizie 960 din 02.06.2010


Procedura arbitrală. Suspendarea judecăţii litigiului arbitral. Ordonanţă preşedinţială

- art. 342 alin.1 Cod procedură civilă

Suspendarea judecăţii litigiului arbitral poate constitui o piedică în desfăşurarea arbitrajului. La această concluzie se ajunge şi din interpretarea dispoziţiilor art. 3533 Cod procedură civilă, potrivit cărora, dacă părţile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunţe hotărârea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale.

Trimiterea la procedura ordonanţei preşedinţiale se face nu pentru îndeplinirea condiţiilor de admitere a unei asemenea ordonanţe – caracterul vremelnic, urgenţa şi neprejudecarea fondului - ci pentru urgenţa cu care se soluţionează o cerere în cadrul acestei proceduri –termenele scurte prevăzute de lege.

Decizia nr. 960 din 2 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin sentinţa nr. 346 din data de 16.03.2010 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa s-a respins acţiunea formulată de  reclamanta S.C. VM SRL în contradictoriu cu pârâta SA RLC .

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că prin cererea formulată, reclamanta a solicitat ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să se dispună continuarea procedurii arbitrale în litigiul ce formează obiectul dosarului nr. 4/2009 al Tribunalului Arbitral. Dispoziţiile art. 581 Cod procedură civilă, prevăd că se poate dispune pe calea ordonanţei preşedinţiale ordonarea unor măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, pentru a preveni o pagubă iminentă sau pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Obiectul cererii dedusă judecăţii îl constituie reluarea cursului judecăţii unei cereri arbitrale ce a fost suspendată printr-o încheiere de şedinţă de către un tribunal arbitral. Împotriva acestei încheieri, partea interesată putea exercita calea de atac reglementată de lege pentru a înlătura măsura dispusă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs  reclamanta  S.C. VM SRL,  criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Arată recurenta că hotărârea atacată este motivată contradictoriu şi face o greşită aplicaţie a dispoziţiilor art. 342 alin. 1 şi 3, raportate la cele ale art. 581 Cod procedură civilă.

După ce reţine că în spiritul dispoziţiilor art. 3533 alin. 1 Cod procedură civilă, că „...tribunalul arbitrai trebuie să pronunţe hotărârea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale - în cauză, nefiind incident vreunul din cazurile de prelungire de drept sau de suspendare", instanţa respinge cererea de pronunţare a unei ordonanţe preşedinţiale prin care să se dispună continuarea procedurii.

Dispoziţiile art. 342 alin 1 şi 3 Cod procedură civilă, califică ele urgenţa pronunţării unei ordonanţe preşedinţiale „pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului".

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidenţă în cauză, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 342 alin.1 Cod procedură civilă, „pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond în primă instanţă”. Alineatul trei al aceluiaşi text de lege prevede că instanţa va soluţiona aceste cereri de urgenţă şi cu precădere, cu procedura ordonanţei preşedinţiale.

Este evident faptul că suspendarea judecăţii litigiului arbitral poate constitui o piedică în desfăşurarea arbitrajului. La această concluzie se ajunge şi din interpretarea dispoziţiilor art. 3533 Cod procedură civilă  potrivit cărora, dacă părţile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunţe hotărârea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale. Termenul este imperativ faţă de sintagma trebuie folosită de legiuitor. Caracterul imperativ al termenului rezultă şi din dispoziţiile art. 3601 Cod procedură civilă.

Trimiterea la procedura ordonanţei preşedinţiale se face nu pentru îndeplinirea condiţiilor de admitere a unei asemenea ordonanţe – caracterul vremelnic, urgenţa şi neprejudecarea fondului- ci pentru urgenţa cu care se soluţionează o cerere în cadrul acestei proceduri –termenele scurte prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 3041 şi 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a modificat în tot sentinţa în sensul că a admis acţiunea şi a dispus continuarea procedurii arbitrale.