Furt. Elemente constitutive

Furt. Elemente constitutive.

C. pen., art. 2o8, art. 209

Este realizat elementul material al laturii obiective a infracţiunii de furt dacă inculpatul a luat bunul părţii vătămate, s-a deplasat cu el în alt loc unde l-a abandonat, întrucât s-au epuizat atât acţiunea de deposedare, cât şi cea de imposedare, împosedarea realizându-se în momentul în care bunul a fost luat efectiv de inculpat din locul unde îl lăsase partea vătămată, bunul trecând astfel în  sfera de stăpânire a inculpatului.

Prin sentinţa penală nr.78 din 26.01.2011  pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş, în temeiul art. 345 alin. 1 şi 3 Cod Procedura Penală raportat la art. 11 pct. 2 lit. a Cod Procedura Penală coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. c Cod Procedura Penală a fost achitat inculpatul M.J., de sub acuza săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 Cod Penal, art. 209 alin. 1 lit. e, g alin. 2 lit. b Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal.

În temeiul art. 346 alin. 3 Cod Procedura Penală a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă S.I..

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod Procedura Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriu a fost trimis în judecată  inculpatul M.J. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. 1 Cod Penal, art. 209 alin. 1 lit. e, g alin. 2 lit. b Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal.

S-a reţinut în cuprinsul rechizitoriului, în esenţă, că în noaptea de 4/5.12.2008, în timp ce se afla în barul Ambasador din P-ţa Gării din Târgu-Mureş, inculpatul M.J. a sustras geanta aparţinând părţii vătămate S.I., profitând de neatenţia sa, acest fapt fiind observat de mai mulţi martori ce aflau în interiorul barului.

Analizând actele şi lucrările de la dosarul cauzei instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 04.12.2008, în jurul orelor 23.00 partea vătămată S.I. se afla în barul Ambasador aflat în Pţa Gării din Târgu-Mureş, împreună cu martorul M.A.. În interiorul barului se aflau, de asemenea, inculpatul M.J. precum şi martorii R.M. şi V.L.. Ulterior în interiorul barului au intrat martorii R.A. şi T.I.

Partea vătămată avea asupra sa o geantă din material textil de culoare neagră. În jurul orelor 01.00 inculpatul şi partea vătămată au mers împreună să joace la aparatele electronice din bar, partea vătămată luând cu ea geanta şi aşezând-o pe un scaun în apropierea sa.

Inculpatul şi partea vătămată au continuat să joace împreună la aparate până în jurul orelor 02.00 când partea vătămată rămâne singur la aparate, inculpatul părăsind zona şi discutând cu martorul M.A. în zona din mijloc a barului – cea a meselor pentru servit. Ulterior, inculpatul s-a întors în zona aparatelor de joc şi la ora 2:13:00 acesta, având în mână o geantă vine dinspre zona aparatelor de joc şi se îndreaptă spre toaleta barului, trecând prin faţa tejgelei. La ora 2:13:11 inculpatul intră în toaleta barului lăsând geanta înainte de a intra pe masa de lângă uşă, în exteriorul toaletei. La ora 2:13:22 iese din toaletă, ia geanta ce rămăsese pe masă şi reintră în toaletă unde rămâne până la ora 2:14:22 când iese din toaletă fără a avea  supra sa nimic altceva decât hainele pe care le purta şi anterior intrării în toaletă.

Se reţine că parte din aceste activităţi ale inculpatului – ce au fost surprinse de camerele de supraveghere montate în interiorul barului şi ataşate dosarului cauzei pe suport electronic – au fost observate şi de celelalte persoane aflate în bar. Astfel, martorii V.L., R.M. şi M.I. au observat că la momentul la care a intrat în toaleta barului inculpatul avea asupra sa o geantă.

O parte din persoanele aflate în interiorul barului a observat că inculpatul a părăsit incinta dar nici unul nu a observat ca inculpatul să aibă asupra sa un obiect, respectiv geanta părţii vătămate cu care intrase în interiorul toaletei.

Instanţa constată că elementul material al laturii obiective a infracţiunii de furt calificat – infracţiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată - constă în scoaterea bunului mobil din sfera de stăpânire a persoanei în posesia sau detenţia căreia se afla acel bun şi trecerea sa în sfera de stăpânire a făptuitorului.

Din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti – respectiv declaraţiile martorilor precum şi înregistrările camerelor de supraveghere instalate în interiorul barului – rezultă că inculpatul a scos geanta aparţinând părţii vătămate din sfera acesteia de stăpânire (prin luarea sa de pe scaunul pe care partea vătămată aşezase geanta în zona aparatelor de joc şi în imediata sa apropiere şi transportarea acesteia într-o altă zonă – zonă în care bunul mobil nu se mai afla sub supravegherea părţii vătămate), realizând astfel actul de deposedare a părţii vătămate de bunul mobil ce îi aparţinea.

Cu privire la actul de imposedare (trecerea bunului mobil în sfera de stăpânire a inculpatului), din analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa a constatat că nu rezultă dincolo de orice îndoială faptul că, după deposedarea părţii vătămate de bunul mobil, inculpatul şi-a însuşit bunul. Aşa cum s-a reţinut anterior, deşi inculpatul a intrat în toaleta barului având asupra sa bunul mobil, păstrând posesia acestuia pentru aproximativ 1 (un) minut, la momentul la care a ieşit din toaleta şi imediat după aceea, din bar, inculpatul nu avea asupra sa geanta părţii vătămate.

În aceeaşi finalitate, aşa cum rezultă din declaraţia martorului R.A. – ce lucra la barul Ambasador ca şi agent de pază – camera de toaletă a barului nu este prevăzută cu fereastră astfel încât inculpatul nu ar fi avut posibilitatea să scoată geanta din interior în altă modalitate decât ceea de a o transporta prin bar – fapt ce ar fi putut fi observat de persoanele aflate în interior.

Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat că, în privinţa acţiunii de imposedare, din probele administrate nu rezultă cu certitudine că aceasta ar fi avut loc şi că inculpatul şi-ar fi însuşit bunul mobil pe care anterior l-a scos din stăpânirea părţii vătămate.

Mai rezultă din declaraţiile martorilor că, la momentul în care partea vătămată a descoperit lipsa genţii, inculpatul M.J. nu se mai afla în interiorul barului, revenind câteva minute mai târziu, după ce partea vătămată începuse deja să o caute.

Martorul M.A. a arătat că după ce geanta a fost căutată în interiorul barului, fără a fi găsită, el a ieşit din bar şi l-a găsit în faţa barului pe inculpatul care i-ar fi spus că pentru suma de 50 lei pe care partea vătămată ar fi trebui să i-o dea îi va înapoia acesteia geanta. Şi martorul T.I. a făcut aceeaşi declaraţie – arătând că inculpatul s-a oferit să-i înapoieze geanta părţii vătămate contra sumei de 50 lei. Martorul Turdean însă nu a precizat cu claritate dacă a auzit această declaraţie personal sau acesta i-a fost relatată de martorul M.A.

Instanţa a constatat că martorul M.A. – cunoştinţă a părţii vătămate, împreună cu care aceasta a venit în seara respectivă la barul Ambasador şi împreună cu care partea vătămată a consumat la început serii alcool – a declarat că această „ofertă” a inculpatului a fost făcută în afara barului şi nu a precizat ca de faţă la această conversaţie să fi fost şi alte persoane în afara sa şi a inculpatului M.J.. Martorul nu a relatat ca această discuţie să fi fost reluată mai târziu în interiorul barului, în prezenţa altor persoane. Ca urmare, s-a constatat că declaraţia martorului T.I. este parţial inexactă – el aflând de declaraţia inculpatului nu direct, ci prin intermediul martorului M.A. – urmând a fi apreciată în ansamblul probator ca atare.

Ca atare, constatând că din probele administrate nu rezultă, fără nici un dubiu, că inculpatul şi-a însuşit geanta părţii vătămate, s-a apreciat că nu se poate reţine în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii de furt calificat, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod Procedura Penală coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. c Cod Procedura Penală, instanţa a dispus achitarea inculpatului de sub acuza săvârşirii acestei infracţiuni.

Având în vedere soluţia dată laturii penale a cauzei, instanţa a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă S.I. – nefiind îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 – 999 Cod Civil, prejudiciul suferit de partea vătămată nefiind produs ca urmare a faptei inculpatului.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Mureş,  care a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de furt, în forma pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi obligarea acestuia la despăgubiri.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei,  conform art.38514 Cod procedură penală şi prin raportare la art.3856 alin.3 Cod procedură penală sub toate aspectele se reţin următoarele:

Instanţa de fond în mod greşit a considerat că în cauză nu s-a realizat acţiunea de imposedare.

Astfel, din probele administrate rezultă că inculpatul a luat geanta părţii vătămate de pe scaunul pe care aceasta se găsea. Mai rezultă că inculpatul după ce a luat geanta părţii vătămate, s-a dus cu aceasta în wc-ul localului. Aceste aspecte au fost recunoscute de inculpat şi înregistrate pe camera video, inculpatul susţinând, în declaraţia dată în faţa instanţei de recurs, că a abandonat geanta în wc.

Prin urmare, prin activitatea inculpatului, de luare a genţii părţii vătămate şi mai apoi de deplasare a acestuia cu geanta pe care o avea asupra sa în wc şi abandonarea genţii în acel loc, s-a realizat atât acţiunea de deposedare cât şi cea de imposedare. Imposedarea realizându-se în momentul în care geanta a fost luată efectiv de inculpat de pe scaun, realizându-se astfel trecerea genţii în  sfera de stăpânire a inculpatului.

Ca urmare, rezultă că inculpatul a comis infracţiunea prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e, g Cod penal alin.2 lit.b Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal.

De fapt, inculpatul, aşa cum s-a mai arătat, a recunoscut că a luat geanta părţii vătămate însă a încercat să justifice acest gest prin aceea că el a încercat să-şi recupereze telefonul mobil pe care i-l dăduse părţii vătămate.

Această susţinere a inculpatului, privitoare la recuperarea telefonului, este nedovedită, astfel că nu va fi luată în considerare.

Apreciind că la dosar nu există niciun dubiu cu privire la faptul că inculpatul este autorul furtului comis în  dauna părţii vătămate S.I., se va admite recursul parchetului şi în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală se va casa integral sentinţa atacată şi în urma rejudecării cauzei inculpatul urmează a fi condamnat pentru comiterea infracţiunii prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e,g , alin.2 lit.b Cod penal.

În raport de cazierul inculpatului, se va reţine în sarcina acestuia şi prev. art.37 lit. b Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului vor fi avute în vedere prev. art.72 Cod penal privitoare la modalitatea  concretă în  care s-a comis fapta şi la persoana inculpatului, care nu se află la primul contact cu legea penală, având multiple condamnări pentru acelaşi gen de infracţiuni cu cele pentru care este trimis în judecată.

Ca urmare, se apreciază că o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie,  este eficientă în cauză.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, având în vedere soluţia de condamnare precum şi, ţinând cont de faptul că partea vătămată s-a constituit parte civilă, inculpatul va fi obligat, conform art.14 Cod procedură penală cu aplic. art.99 şi urm. Cod civil la 2000 lei despăgubiri civile.

Domenii speta

Spete similare