Liberarea condiţionată. Revocare

Liberarea condiţionată. Revocare.

C. pen., art. 61

Potrivit art. 61 C. pen, instanţa este obligată să dispună fie menţinerea, fie revocarea liberării condiţionate şi, în acest din urmă caz, contopirea pedepsei aplicate cu restul de pedeapsă rămas de executat. Pentru a dispune menţinerea sau revocarea liberării condiţionate, instanţa este chemată să ţină seama şi de gravitatea noii infracţiuni.

Prin sentinţa penală nr. 82/16 martie 2011 pronunţată de Judecătoria Gheorgheni,  s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, raportat la art. 74 alin.1 lit. c Cod penal şi a art. 37 al. 1 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul S.V., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conducere i-a fost suspendat.

În temeiul art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal.

S-a constatat că infracţiunile comise la data de 10.04.2008 şi la data de 15.06.2009, erau concurente cu infracţiunea săvârşită la data de 08.10.2009 de către inculpatul S.V..

Au fost descontopite pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 328/28.04.2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, definitivă prin decizia penală nr. 563/R/15.12.2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş în pedepsele componente de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului în baza art. 87 al. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal şi un an închisoare, aplicată inculpatului în baza art. 86 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

În baza art. 36 al. 1 Cod penal, raportat la art. 33 lit. a şi la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare, un an închisoare şi nouă luni închisoare (aplicată prin prezenta), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a şi b Cod penal.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 Cod penal.

În baza art. 36 al. 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată, de la 25 decembrie 2010 până la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 343/17.12.2010 emis de Judecătoria Miercurea Ciuc, în baza sentinţei penale nr. 328/28.04.2010 precum şi emiterea unui nou mandat de executare, în baza prezentei sentinţe, după rămânerea sa definitivă.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 08.10.2009, în jurul orei 19,30 inculpatul a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare HR // /// pe drumul european 578, pe direcţia Miercurea Ciuc- Gheorgheni, iar la km. 115 + 300 m în localitatea Izvoru Mureşului, în faţa imobilului cu nr. 378 a fost lovit în partea din spate de autoutilitara cu nr. de înmatriculare NT 06 HKW, condusă de M.A.

Din verificările efectuate a reieşit că inculpatului îi fusese reţinut permisul de conducere la data de 21.04.2008 iar la data de 15.06.2009 i-a fost reţinută şi dovada înlocuitoare a permisului de conducere.

În drept, fapta inculpatului S.V., constând în aceea că la data de 08.10.2009, a condus pe drumurile publice autoutilitara cu nr. de înmatriculare HR // /// având permisul de conducere şi dovada înlocuitoare a acestuia reţinute s-a apreciat că întruneşte obiectiv şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, reţinând în acest sens următoarele: gradul de pericol social concret al faptei deduse judecăţii, determinat de urmările imediate produse şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Atitudinea constant sinceră şi cooperantă a inculpatului pe parcursul urmăririi penale, recunoscând săvârşirea faptei şi arătând împrejurările în care aceasta a fost comisă, faptul că inculpatul a condus autoturismul pe o porţiune scurtă de drum public, vârsta înaintată a acestuia, au fost apreciate de instanţă ca fiind circumstanţe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin.1 lit. c Cod penal.

Cu toate acestea, instanţa de fond a avut în vedere şi aspectul că inculpatul a săvârşit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 al. 1 lit. a Cod penal.

În consecinţă, în baza art. 86 alin. 2, din OUG  nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. c Cod penal şi cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a Cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 9 luni închisoare, cuantum suficient pentru atingerea rolurilor preventiv, educativ si coercitiv ale pedepsei

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa a avut în vedere  jurisprudenţa CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii şi cauza Sabou şi Pârcălab contra României, precum şi decizia LXXIV din 05.11.2007 a I.C.C.J. Astfel, sistemul sancţionator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancţiune apare ca vădit disproporţionată faţă de gravitatea infracţiunii. Instanţa a reţinut astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europena a apreciat ca orice restricţie a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată şi să urmarească un scop legitim, în special prevenţia infracţiunilor şi apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabila tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând în aceste condiţii o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenţie. Prin ratificarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, statele  îşi asumă şi obligaţia prevăzută de art. 3 Protocol 1 de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere prin scrutin secret în condiţii care sa asigure libera exprimare a opiniei cu privire la alegerea corpului legislativ, astfel că acestea trebuie sa asigure deţinutului condiţiile necesare exercitării efective a acestuia, chiar în condiţiile unui regim privativ de libertate.

În consecinţă, faţă de natura şi gradul de pericol social al faptei, instanţa de fond a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a) si b C.pen, apreciind că interzicerea exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii, sunt proporţionale cu scopul urmărit şi raportat la gravitatea infracţiunii.

De asemenea, prin Hotărârea Sabou şi Pîrcălab contra României, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal, trebuie analizat  tipul infracţiunii. Având în vedere că infracţiunea pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză este independentă de autoritatea părintească şi de modul în care inculpatul şi-ar putea exercita drepturile şi îndeplini obligaţiile părinteşti precum şi faţă de împrejurarea că inculpatul nu s-a folosit de profesia sa pentru comiterea faptelor, instanţa nu a aplicat ca şi pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c, d, e Cod penal.

Prin urmare, în temeiul art. 71 Codul penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute art. 64 lit. alin. 1 lit. a teza a II a şi b Cod penal pe întreaga durată a executării pedepsei, începând din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.

Instanţa de fond a constatat că la dosarul cauzei a fost depusă copia sentinţei penale nr. 328 din 28.04.2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 al. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 86 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, s-a dispus revocarea liberării condiţionate privind restul de pedeapsă neexecutat de 1849 zile închisoare, aplicat prin sentinţa penală nr. 439/2005 a Judecătoriei Miercurea Ciuc.

În temeiul art. 39 al. 2 Cod penal, cele două pedepse au fost contopite cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, urmând ca în baza art. 34 lit. b din Codul penal inculpatul să execute pedeapsa de 1849 zile închisoare.

Prin decizia penală nr. 563/R/15.12.2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosar nr. 3213/258/2009 a fost admis recursul inculpatului şi a fost casată parţial hotărârea primei instanţe, în sensul că a fost menţinută liberarea condiţionată a inculpatului din executarea restului de pedeapsă de 1849 zile de închisoare, pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 439/2005.

Conform dispoziţiilor ar. 34 lit. b şi art. 33 lit. a Cod penal, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni.

În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni  susţine că instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la liberarea condiţionată în care se afla inculpatul la data comiterii faptei şi solicită revocarea acesteia şi contopirea pedepsei aplicate cu restul de pedeapsă rămas de executat.

Examinând recursul promovat de Parchet, din prisma dispoziţiilor  art. 3856 alin. 3 rap. la art. 52 şi art. 62-68  C. pr. pen, instanţa de control judiciar îl găseşte fondat, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută de către judecătorie – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal  – hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit aceasta, respectiv la condamnarea inculpatului, a contopirii pedepselor concurente şi a stabilirii modalităţii de executare a pedepsei rezultante în regim de detenţie.

Şi cuantumul pedepsei a fost corect stabilit, ţinând seama de art. 72 C.  pen, coroborat cu art. 37 lit. a şi art. 74 lit c C. pen.

Însă criticile aduse de parchet sunt fondate, deoarece, aşa cum de altfel a reţinut şi prima instanţă, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de recidivă postcondamnatorie, având de executat un rest de 1849 zile de închisoare dintr-o condamnare anterioară.

Potrivit art. 61 C. pen, instanţa este obligată să dispună fie menţinerea, fie revocarea liberării condiţionate şi, în acest din urmă caz, contopirea pedepsei aplicate cu restul de pedeapsă rămas de executat. Însă instanţa de fond, deşi reţine în considerente starea de recidivă postcondamnatorie şi că pentru alte două infracţiuni concurente, inculpatul a beneficiat de menţinerea liberării condiţionate, nu se mai pronunţă asupra acestei liberări condiţionate, deşi a procedat la descontopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente.

Pentru a dispune menţinerea sau revocarea liberării condiţionate, instanţa este chemată să ţină seama de gravitatea infracţiunii.

În acest sens, apărarea a susţinut că infracţiunea la legea circulaţiei pentru care a fost condamnat inculpatul în primă instanţă, este una mai puţin gravă decât cea de omor calificat pentru care a executat o parte din pedeapsă şi apoi a fost liberat condiţionat.

În cazul primelor două infracţiuni la legea circulaţiei săvârşite de inculpat, acesta a beneficiat de menţinerea liberării condiţionate, prin  decizia penală nr. 563/15.12.2010 pronunţată de Curtea de Apel Tg-Mureş.

Faţă de situaţia avută în vedere la data pronunţării respectivei decizii, în prezenta cauză constatăm că soluţia care se impune este aceea de revocare a liberării condiţionate, pentru considerentele ce urmează.

Pe de o parte, din fişa de cazier judiciar, rezultă că inculpatul a suferit multiple condamnări şi pentru alte infracţiuni mai puţin grave decât cea de omor calificat, respectiv violare de domiciliu şi distrugere, astfel încât nu poate fi primită apărarea potrivit căreia infracţiunile la legea circulaţiei sunt de o gravitate scăzută şi nu s-ar impune revocarea liberării condiţionate.

Pe de altă parte, constatăm că inculpatul a săvârşit nu două, ci trei infracţiuni la legea circulaţiei, fiecare în stare de recidivă postcondamnatorie şi toate trei în stare de concurs real.

Prin comiterea faptelor la 10.04.2008, 15.06.2008 şi 08.10.2009, inculpatul a dat dovadă de o perseverenţă infracţională constantă, fiind implicat inclusiv într-un accident de circulaţie.

În sfârşit, reţinem că inculpatul având ultimul cuvânt, deşi recunoaşte fapta, nu  manifestă niciun regret ci, dimpotrivă, îşi justifică activitatea infracţională prin invocarea rezolvării unor nevoi pentru traiul zilnic, respectiv a condus maşina ca să-şi aducă apă la animale sau butelia de aragaz.

Prin atitudinea sa de dispreţ faţă de normele legale penale, inculpatul face dovada că scopul pedepsei din a cărei executare a fost liberat condiţionat, nu poate fi atins decât prin revocarea acesteia şi, în urma contopirii cu pedepsele aplicate pentru noile infracţiuni, este necesar ca executarea pedepsei rezultante să se facă în regim de detenţie.

Pentru considerentele de mai sus, vârsta inculpatului şi starea sa de sănătate invocate în apărare, nu sunt suficiente pentru a duce la pronunţarea unei alte soluţii.

Faţă de cele reţinute, urmează ca, în temeiul art. 38515 alin. 2 lit. d C. pr. pen, să admitem  recursul  declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA GHEORGHENI împotriva sentinţei penale nr. 82/16.03.2011, pronunţată de Judecătoria Gheorgheni.

Vom casa parţial  sentinţa atacată şi rejudecând cauza pe latura penală:

În baza art. 61 alin. 1 C. pr. pen, vom revoca liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 7,8 ani închisoare aplicată inculpatului S.V. prin sentinţa penală nr. 439/2005 a Judecătoriei Miercurea Ciuc şi vom contopi restul de 1849 zile închisoare rămase de executat cu  fiecare din cele trei pedepse aplicate pentru infracţiunile la legea circulaţiei, respectiv cu 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de conducere i-a fost suspendat, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep, cu reţinerea art. 74 lit.  c C. pen şi cu aplic. art. 37 alin. 1  lit. a C. pen, apoi  cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 328/28.04.2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep,  cu aplic. art. 37 alin. 1  lit. a C. pen,  rezultând pedeapsa cea mai grea de 1849 zile închisoare şi cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 328/28.04.2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep,  cu aplic. art. 37 alin. 1  lit. a C. pen,  rezultând trei pedepse de câte 1849 zile închisoare fiecare.

În baza art. 36 alin. 1, 2 rap. la art. 34 lit. b şi art. 33 lit. a C. pen, vom contopi cele trei pedepse rezultante de câte 1849 zile închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 1849 zile închisoare, pe care urmează a o executa.

În baza art. 36 alin. 3 C. pen, vom deduce din pedeapsa rezultantă şi perioada executată de la 16.03.2011 până la zi.

Vom menţine celelalte dispoziţii din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare