Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Stabilirea pedepsei

Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Stabilirea pedepsei.

C. proc. pen., art. 3201

Potrivit art.3201 alin.7 Cod procedură penală, în cazul recunoaşterii vinovăţiei instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

Infracţiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost dedus judecăţii este pedepsită de lege cu închisoare de la 3 la 15 ani, însă făcând aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală, pedeapsa pentru această infracţiune va fi închisoarea de la 2 la 10 ani. Astfel, este nelegală aplicarea unei pedepse de un an închisoare, fără ca instanţa să mai reţină în favoarea inculpatului şi circumstanţe atenuante generale.

Prin sentinţa penală nr.155/2011 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, a fost  condamnat inculpatul O.L. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art.61 Cod penal a fost revocată liberarea condiţionată privind restul de pedeapsă de 566 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.49/2007 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, definitivă prin decizia penală nr. 153/2007a Tribunalului Harghita.

În baza art.39 alin.2 art.34 lit.b Cod penal au fost  contopite pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa ceea mai grea de 566 zile închisoare.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 71 Cod procedură penală i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a, b  Cod penal.

S-a constatat că partea vătămată D.M. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî în acest sens in stanţa de fon d a avut în vedere următoarele:

La  data de 05.09.2009  inculpatul prin efracţie a pătruns în locuinţa părţii vătămate D.M. situată în Miercurea Ciuc str.Nicolae Bălcescu  de unde a sustras bunuri alimentare şi o plapumă de culoare roşie.

În urma efectuării unei percheziţii domiciliare a fost ridicat de la inculpat o plapumă, care ulterior a fost recunoscută de partea vătămată ca fiind cea sustrasă din locuinţa sa.

În locuinţa părţii vătămate s-a intrat prin distrugerea sistemului de închidere a uşi aspect constatat în procesul verbal de cercetare la faţa locului.

Inculpatul a dat declaraţii prin care a recunoscut comiterea infracţiunii aspect întărit prin declaraţia dată în faţa instanţei.

În drept, fapta inculpatului care prin efracţie a pătruns în locuinţa părţii vătămate, s-a apreciat că  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin 1 209 alin 1 lit.i Cod penal.

Potrivit fişei de cazier judiciar  inculpatul a suferit multiple condamnări, ultima prin sentinţa penală nr.49/2007 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, definitivă prin decizia penală nr.153/2007 a  Tribunalului Harghita, din care s-a liberat condiţionat la data de 16.12.2008, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 566 zile închisoare,  condamnare faţă de care inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie prev.de art.37 lit.a Cod penal.

În baza art.61 Cod penal instanţa  a dispus revocarea liberării condiţionate urmând ca în baza art.39 alin.2 Cod penal  34 lit.b Cod penal restul de pedeapsă rămas  neexecutat să fie contopit cu pedeapsa ce s-a aplicat în prezenta cauză.

În privinţa pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal art.320 ind.1 alin.8 Cod procedură penală, constatând că inculpatul la data comiterii faptei se afla în stare de recidivă, iar prin comiterea unei noi infracţiuni, a dovedit  perseverenţă în activitatea infracţională. Această infracţiune de furt  fiind comisă dintr-o locuinţă unde inculpatul a intrat prin efracţie, pericolul social al faptei fiind  sporit chiar şi în condiţiile în care  inculpatul a sustras doar alimente.

Aceste împrejurări alături de circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa de fond le-a avut în vedere la stabilirea cuantumului şi felul pedepsei, respectiv închisoarea cu executare în regim de detenţie.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prev. de art.3853  alin. 1 Cod procedură penală, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, care solicită admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei hotărâri legale.

În motivarea recursului, parchetul arată că hotărârea primei instanţe este nelegală, întrucât instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege fără a reţine aplicarea vreunei circumstanţe atenuante, ci doar a disp. art.3201 Cod procedură penală, astfel că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului nu este legală.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs şi  în conformitate cu disp. art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul parchetului este fondat pentru următoarele considerente:

Inculpatul a fost dedus judecăţii pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prev. art.208, art.209 alin.1 lit.i Cod penal, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, întrucât în data de 05.09.2009 acesta a pătruns prin efracţie în locuinţa părţii vătămate D.M. de unde a sustras bunuri alimentare în valoare de 500 lei şi o plapumă.

La instanţa de fond inculpatul a uzat de dispoziţiile art.3201 Cod procedură penală, astfel încât judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, inculpatul declarând în  faţa instanţei că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în sarcina sa şi nu a solicitat administrarea de probe.

Prin urmare, instanţa de control judiciar, apreciază că reţinerea art.3201  Cod procedură penală s-a făcut în mod corect, însă pedeapsa aplicată este în afara limitelor prevăzute de lege.

Potrivit art.3201 alin.7 Cod procedură penală, în cazul recunoaşterii vinovăţiei instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

Infracţiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost dedus judecăţii este pedepsită de lege cu închisoare de la 3 la 15 ani, însă făcând aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală, pedeapsa pentru această infracţiune va fi închisoarea de la 2 la 10 ani.

Aşadar, instanţa de fond a greşit atunci când a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare, în condiţiile în care nu au fost reţinute circumstanţe atenuante, pedeapsa minimă care se putea aplica în acest caz fiind de 2 ani închisoare.

Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, urmează să admită recursul parchetului, să caseze parţial sentinţa penală criticată şi rejudecând cauza limitativ să reţină incidenţa faţă de inculpat a dispoziţiilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală, să majoreze pedeapsa aplicată inculpatului O.L. de la 1 an închisoare la 2 ani  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de dispoziţiile art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

De asemenea, Curtea urmează să menţină dispoziţia de revocare a liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 566 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr.49/2007 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc, definitivă prin decizia penală nr.153/2007 a Tribunalului Harghita, să dispună ca, în baza art.39 alin.2, art.34 lit.b Cod penal, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi să menţină restul dispoziţiilor din sentinţa penală recurată.

Domenii speta

Spete similare