Executarea silită. Poprirea

În ipoteza în care debitorul asupra căruia s-a pornit executarea silită se încadrează în dispoziţiile art. 452 alin. 2 lit. a Cod procedură civilă, în sensul exceptării de la urmărirea silită, dispoziţiile art. 453 şi art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă devin inaplicabile.

 Decizia civilă nr. 512/R  din 10.10.2012 a Curţii de Apel Galaţi

Creditorul Cabinet de avocatură C.M., în contradictoriu cu terţul poprit ANRP şi cu debitorul C.L.N.G., a solicitat validarea popririi şi obligarea terţului poprit la indisponibilizarea şi virarea sumelor de bani viitoare pe care i le datorează debitorului.

În motivarea cererii a arătat, în esenţă, că deşi au trecut mai mult de 15 zile de la comunicarea de către executor a adresei de înfiinţare a popririi, terţul poprit ANPR nu s-a conformat în sensul indisponibilizării sumelor viitoare cuvenite cu titlu de despăgubiri debitorului urmărit.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 454 şi 456 Cod procedură civilă.

În susţinere, a depus adresele nr.718894/23.11.2007 şi respectiv nr.790312/15.03.2009 emise de către ANRP - Direcţia pentru Coordonarea Aplicării Legii nr.10/2001.

Judecătoria Galaţi prin sentinţa civilă nr. 8414/19.09.2011 a respins cererea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut următoarele:

În cadrul dosarului de executare nr.224/ES-MPL/2009 al BEJ L.M., a fost emisă adresa  de înfiinţare a popririi din data de 02.05.2011, prin care a fost adusă la cunoştinţă terţului poprit ANRP Bucureşti obligaţia acestuia de a proceda la poprirea sumei de 50.000 euro reprezentând debit, precum si a sumei de 3355 lei reprezentând cheltuieli de executare, din sumele de bani datorate de către acesta debitorului C.L.N.G. cu titlu de despăgubiri aferente unui număr de 4 dispoziţii emise în baza Legii 10/2001.

 În fapt, aşa cum rezultă atât din reglementarea legală, respectiv Titlul VII din Legea nr.247/2005 cât si din adresele anterior menţionate emise de către ANRP (filele 3-5), debitorul din prezenta cauză urmează să primească decizia C.C.S.D. după efectuarea raportului de evaluare al unui evaluator desemnat, decizie ce va constitui titlul de despăgubire.

În baza acestui titlu de despăgubire si a opţiunii debitorului, se va proceda la emiterea titlului de plată pentru despăgubirile în numerar.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. III din OUG 62/2010, a fost suspendată emiterea titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, urmând ca pe perioada aceasta de suspendare valorificarea titlurilor de despăgubire emise să se poată face doar prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul Proprietatea, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opţiunea.

Potrivit art. 3 din Titlul VII al Legii 247/2005, titlurile de despăgubire urmează a fi valorificate prin conversia lor în acţiuni emise de FP si/sau, după caz, în funcţie de opţiunea titularului înscris în acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plată, acestea din urmă fiind certificatele în baza cărora urmează a se plăti despăgubirile în numerar, în condiţiile legii.

Având în vedere aceste prevederi legale, precum si adresele ANRP, instanţa a constatat, pe de o parte, că la acest moment terţul poprit nu datorează nicio sumă de bani debitorului urmărit, iar pe de altă parte, că posibilitatea datorării unor asemenea sume în viitor este condiţionată de exprimarea opţiunii persoanei îndreptăţite în acest sens.

Potrivit dispoziţiilor art. 452 Cod procedură civilă, sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Conform dispoziţiilor art.460 alin.2 Cod procedură civilă, hotărârea de validare a popririi, prin care terţul poprit va fi obligat să plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului, poate fi dată doar dacă rezultă, din probele administrate, că respectivul terţ poprit datorează sume de bani debitorului.

 Faţă de considerentele anterior expuse, instanţa a considerat că terţul poprit nu poate fi obligat la plata sumei de bani urmărite, întrucât nu datorează si nici nu există certitudinea că va datora această sumă debitorului, astfel încât a respins cererea ca fiind neîntemeiată.

 Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditorul.

La termenul de judecată din 14.03.2012, calea de atac a fost recalificată apel.

Criticile hotărârii de fond vizează următoarele aspecte:

Ceea ce avea de analizat instanţa erau doar condiţiile de validare a popririi, nicidecum procedura prin care se plătesc în viitor despăgubirile obţinute în baza Legii nr. 10/2001.

Or, privitor la poprire, este de observat că ea s-a simplificat prin OG nr. 138/2000 la două etape, respectiv înfiinţarea popririi, aparţinând ca şi competenţă materială exclusivă executorului judecătoresc şi, rareori, validarea popririi ca o a doua etapă, dar numai pentru situaţia când terţul poprit nu se conformează în termenul prevăzut de art. 456 alin. 1 Cod procedură civilă obligaţiilor ce-i revin.

În cauză, la adresa de înfiinţare a popririi din 02.05.2011, emisă de BEJ M.L., terţul poprit n-a făcut nicio comunicare biroului, iar singurul lucru posibil pe care-l putea comunica era fie inexistenta debitorului, ca urmare a lipsei oricărui raport obligaţional de plată, fie stingerea acestuia.

Terţul a tăcut. Faptul în sine a declanşat procedura validării popririi în care instanţa de fond avea de analizat dacă cele două raporturi juridice care trebuie să preceadă obligatoriu înfiinţarea oricărei popriri subzistă în cauză, respectiv:

- raportul obligaţional bazat pe titlul executor între creditorul urmăritor şi debitorul urmărit, fapt dovedit cu prisosinţă, menţionat şi în adresa de înfiinţare, inclusiv ataşat ca dovadă la adresa de înfiinţare poprire;

- raportul obligaţional între terţul poprit şi debitorul urmărit în sensul dacă terţul este dator faţă de debitorul urmărit, aşa cum s-a pretins şi dovedit prin cererea de executare şi acţiunea promovată la instanţă.

Or, şi acest al doilea raport obligaţional rezultă cu prisosinţă din lecturarea adreselor nr.718894/23.11.2007 si respectiv nr.790312/15.03.2009 emise de către ANRP şi din al căror conţinut rezultă indubitabil că încă din 2007 debitorul urmărit din cauză şi-a înregistrat la terţul poprit deciziile de despăgubire nr. 3160/SR/2006, 3161/SR/2006, 3162/SR/2006 şi 3396/SR/2007 existând între aceştia o corespondenţă privitor la procedura de plată practicată de terţul poprit, nicidecum la faptul inexistenţei raportului obligaţional de plată. De altfel, prin însăşi întâmpinare, ANRP confirma existenţa acestui raport.

Mai rezultă, de asemenea, că niciodată debitorul urmărit n-a optat pentru plata în acţiuni sau alte modalităţi, fapt ce rezultă inechivoc din adresa nr. 790312/15.03.2009, la dosar, comunicată debitorului urmărit de către terţul poprit ANRP, şi unde i se explica debitorului urmărit că plafonul până la care poate lua despăgubiri în bani este în cuantum de 500.000 lei, iar pentru rest poate opta să primească acţiuni.

Aceeaşi adresă conţine la fila 3/2, indicaţii chiar mai detaliate de natură să-l edifice pe debitorul urmărit, cu privire la felul în care poate să obţină despăgubiri, într-o singură sau mai multe transe, fiind evident că se dădea o explicaţie de principiu care rezultă din lege şi care răspunde la însăşi opţiunea acesteia de a primi despăgubiri băneşti.

De asemenea, a mai precizat apelantul, pornind de la analizarea procedurii de plată a despăgubirilor şi de amânare prin efectul legii a acestora, instanţa de fond a considerat în mod greşit că terţul poprit nu poate fi obligat la plata unei sume de bani urmărite, întrucât nu datorează şi nici nu există certitudinea că va datorat această sumă debitorului.

Instanţa, a mai precizat apelantul, a confundat noţiunea suspendării plăţii cu cea a inexistenţei debitului. Suspendarea plăţilor conform OUG nr. 62/2010 nu echivalează cu o amnistie fiscală de natură să şteargă raportul obligaţional de plată între terţul poprit şi debitorul urmărit.

Terţul poprit are obligaţia de plată prin efectul Legii nr. 10/2001 însă instanţa de fond l-a exonerat practic, pentru prezent şi viitor, punându-l în poziţia de nedebitor.

Mai mult, a intrat şi în fondul dreptului debitorului urmărit şi terţului poprit în loc să analizeze doar condiţiile cererii de validare poprire cu care a fost investită.

Prin hotărârea pronunţată, a conchis apelantul, instanţa a analizat aspecte străine de natura pricinii, fără nicio legătură cu obiectul cauzei.

A solicitat admiterea apelului cu consecinţa schimbării hotărârii în sensul validării popririi.

Prin decizia civilă nr. 93 din 5 aprilie 2012, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul Cabinetul de avocatură C.M., reţinând următoarele:

Cererea de validare poprire ce face obiectul judecăţii vizează suma de 50.000 euro plus cheltuieli de executare în cuantum de 3355 lei pe care debitorul C.L.N.G. le datorează contestatorului său cabinet de Avocatură C.M. în baza titlului executor - contractul de asistenţă juridică nr. 33/2006 învestit cu formulă executorie.

Pentru a-şi recupera creanţa, creditorul a înţeles să ceară indisponibilizarea sumelor de bani pe care debitorul său le are de primit de la ANPR Bucureşti ca urmare a restituirii unor proprietăţi la Legea nr. 10/2001.

E adevărat că debitorul C.L.N.G.  are de încasat despăgubiri în baza celor patru decizii arătate în motivele de apel. Numai că plata acestora nu s-a făcut debitorului şi nici nu se face după procedura obişnuită. Ea se face după o procedură anume prevăzută de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, sub forma titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor din cadrul ANPR Bucureşti.

Prin OUG nr. 62/2010 s-a suspendat pentru 2 ani emiterea acestor titluri, dar pe perioada suspendării s-a prevăzut că valorificarea titlurilor de despăgubire să se facă numai prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul Proprietatea, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opţiunea.

În acest context se poate spune că titlurile de despăgubire datorate debitorului de ANPR Bucureşti sunt cu afectaţiune specială şi intră sub incidenţa prevăzută de art. 452 alin. 2 Cod procedură civilă.

Neputând fi supuse executării silite prin poprire, validarea popririi nu poate fi dispusă.

Împotriva acestei decizii civile în termen legal a declarat recurs contestatorul Cabinetul de avocatură – C.M., criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiva decizie fiind pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art.452 alin.(2) lit.”a” Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă faptul că ipoteza afectaţiunii speciale se referă la situaţia în care sumele de bani consemnate sau cuvenite unui beneficiar vor putea fi utilizate de către acesta numai în vederea realizării unui scop bine determinat, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă deoarece din momentul în care sumele stabilite cu titlu de despăgubiri au fost sau vor fi consemnate în favoarea despăgubitului (în speţă – C.L.N.G.) acesta le poate utiliza în orice mod, potrivit voinţei sale.

Că sumele de bani obţinute cu titlu de despăgubiri aferente unui număr de 4 imobile naţionalizate reprezintă valoarea de înlocuire a imobilelor naţionalizate, incidentă fiind subrogaţia reală cu titlu particular.

De altfel, în opinia recurentului, apelul a fost circumstanţiat altor motive, izvorâte din criticile aduse sentinţei civile nr.8414 din 19.09.2011 a Judecătoriei Galaţi şi pe care Tribunalul nu le respinge, dimpotrivă, le confirmă.

În fine, susţine recurentul că argumentarea instanţei de apel, cu trimitere la art.452 alin.2 Cod procedură civilă nu a format obiectul dezbaterii părţilor, fiind realmente o analiză din oficiu.

Astfel, deşi instanţa nu contestă că debitorul are de încasat despăgubiri, argumentează că procedura specială după care acestea urmează a fi achitate, le conferă o afectaţiune specială, făcându-le nesusceptibile de executare silită prin poprire.

În concluzie, statuarea este eronată şi lipsită de suport legal atât timp cât adresa de înfiinţare poprire a vizat sumele de bani cuvenite debitorului nicidecum indisponibilizarea actelor procedurale (titluri de despăgubiri şi titluri de plată) care privesc plăţii sumelor cu titlu de despăgubiri.

Un ultim argument în susţinerea aplicării greşite a legii, este acela al neîndeplinirii cumulative a condiţiilor legale, respectiv - existenţa unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi lipsa dreptului de dispoziţie al debitorului asupra acestora fiind deci evident că despăgubirile băneşti conferă beneficiarului un drept deplin de dispoziţie potrivit voinţei sale, neexistând nici o limitare.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, impunându-se modificarea deciziei dată cu aplicarea greşită a legii.

Prin decizia civilă nr. 512/R din 10.10.2012 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins ca nefondat recursul creditorului,  pentru considerentele următoare:

Conform art.295 Cod procedură civilă, instanţa de apel trebuie să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.

În speţă, respingând apelul ca nefondat, în mod nejustificat a procedat Tribunalul la verificarea condiţiilor cuvenite de lege - în speţă, art.452 alin.2 Cod procedură civilă pentru validarea popririi.

Atât timp cât despăgubirile pe care le are de încasat debitorul C.L.N.G., în baza celor patru decizii arătate în motivele de apel, nu au fost concretizate fie în sume de bani, fie în titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile, ca urmare a suspendării emiterii titlurilor de despăgubiri - de către C.C.S.D. din cadrul A.N.P.R. Bucureşti, prin O.U.G nr.62/2010, corect a apreciat instanţa de apel că cererea de validare poprire trebuie respinsă, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art.452 şi 460 alin.2 Cod procedură civilă.

Motivând neincidenţa în speţă a acestor texte de lege, în mod corect reţine Tribunalul că debitul asupra căruia s-a urmărit validarea popririi de faţă se încadrează în excepţia prevăzută la art.452 alin.2 lit.”a” Cod procedură civilă, fiind îndeplinite cerinţele acestui text de lege.

Domenii speta

Spete similare