Pedeapsă nelegală. Greşita stabilire a limitelor de pedeapsă în urma reţinerii prevederilor art. 3201 Cod pr. penală.

În procedura judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei limitele de pedeapsă ale pedepsei cu închisoarea prevăzute de lege se reduc cu o treime iar aplicarea unor sancţiuni sub minimul special astfel rezultat, fără reţinerea de circumstanţe atenuante, este nelegală.

Sentinţa penală nr. 611  din 15 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 15/17.01.2013 pronunţată de Judecătoria Panciu s-au dispus condamnarea inculpatului Ţ.L.I. pentru comiterea următoarelor infracţiuni:

- conducerea unui autoturism pe drumurile publice având permisul de conducere anulat, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2202 rep. cu referire la art. 320 ind.1 Cod procedură penală, la o  pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare;

- refuzul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei  prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2202 rep. cu referire la art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, la o  pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare;

- instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare;

In temeiul cu art. 33  lit. a si art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiţionată de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 104/06.10.2011 a Jud. Făurei, pedeapsă pe care inculpatul o va executa în cumul aritmetic cu pedeapsa nou aplicată.

În total s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare.

In condiţiile art. 71 Cod penal s-a dispus ca pe durata executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare inculpatul să fie lipsit de drepturile prev. de art.  64 alin. 1 lit. a ipoteza a II-a  si lit. b Cod penal.

În baza art. 350 Cod procedură penală a fost menţinută  starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 12.11.2012 la zi.

A fost obligat inculpatul să plătească 800 lei cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 400 lei reprezentând onorariul pentru apărare din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului de Justiţie).

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu nr. 1147/P/2012 din 03.12.2012, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului Ţ.L.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere a unui autoturism pe drumurile publice cu permisul anulat, refuzul de recoltare a probelor biologice şi instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002 rep., art. 87 alin. 5 OUG 195/2002 rep. şi art. 25 Cod penal rap. la art. 260 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal., constând în aceea că, la data de 07.11.2012, în jurul orei 2200, a condus un autoturism pe ruta municipiul B – comuna Ţ, unde a provocat un eveniment rutier, dar a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, precum şi acţiunea sa de a-l determina pe învinuitul S.Ş.S. să facă afirmaţii mincinoase în timpul urmăririi penale.

Inculpatul, audiat fiind, a avut o atitudine nesinceră la urmărirea penală, însă pe parcursul cercetării judecătoreşti a recunoscut şi regretat faptele în condiţiile art. 3201 Cod procedură penală, astfel în cauză nu au mai fost administrate probatorii, în circumstanţiere sau apărare, instanţa de judecată având în vedere această împrejurare la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

 Din analiza coroborată a actelor şi lucrărilor  dosarului, faţă de recunoaşterea inculpatului, instanţa de fond a reţinut în esenţă că:

 Inculpatul Ţ.L.I., din municipiul Brăila, a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 104/06.10.2011 a Jud. Făurei (rămasă definitivă la 23.01.2011) la o pedeapsă de 4 luni închisoare cu art. 81 Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002. Ca urmare, organele de poliţie i-au anulat permisul de conducere la 26.09.2012, împrejurare de care inculpatul a luat la cunoştinţă.

În seara zilei de 07.11.2012, acesta a plecat la volanul autoturismului R cu numărul de înmatriculare … din B până în com. Ţ, jud. V, unde la un moment dat a pierdut controlul direcţiei de mers şi a intrat în coliziune cu gardul martorului C.A.

Acesta a ieşit în stradă alertat de zgomotul produs şi a observat că gardul său şi autoturismul erau avariate.

Inculpatul Ţ.L.I. a coborât din autoturism şi, deoarece mirosea a alcool, martorul C.A. a sesizat telefonic organele de poliţie.

Cu ocazia cercetărilor efectuate la locul faptei inculpatul a declarat organelor de poliţie că autoturismul său a fost condus de o persoană necunoscută pe care a luat-o „la ocazie” din mun. F. şi care ar fi plecat.

S-a trecut la testarea inculpatului cu paratul etilotest rezultând că acesta prezenta o concentraţie de alcool în aerul expirat de 0,96 mg/l astfel încât a fost condus la Spitalul P. pentru a i se recolta probe biologice, dar acesta a refuzat recoltarea.

La data de 12.11.2012, inculpatul Ţ.L.I. s-a prezentat la organele de poliţie însoţit de învinuitul S.Ş.S. din mun. B., prezentându-l ca fiind persoana ce a condus autoturismul din seara zilei de 07.11.2012.

Astfel, învinuitul S.Ş.S. a fost audiat în calitate de martor, prilej cu care a declarat olograf că el se afla la volanul autoturismului R., la data faptei.

Deoarece probele administrate în cauză dovedeau altă situaţie de fapt, în sensul că inculpatul Ţ.L.I. condusese respectivul autoturism, s-a început urmărirea penală împotriva celor doi şi prin ordonanţele de reţinere din 12.11.2012 s-a dispus reţinerea învinuiţilor pe o perioadă de 24 de ore şi au fost depuşi la sediul IPJ V.

A doua zi, pe 13.11.21012 s-a procedat din nou la audierea învinuiţilor, prilej cu care Ţ.L.I. a menţinut afirmaţiile anterioare, în sensul că nu el s-a aflat la volanul autoturismului cu nr. … în seara zilei de 07.11.2012.

Învinuitul S.Ş.S. a revenit asupra declaraţiei mincinoase date cu o zi înainte şi a recunoscut că a fost rugat de învinuitul Ţ.L.I. să susţină că el a condus autoturismul respectiv, declarând apoi în acest sens.

În această situaţie, s-a constatat că faţă de învinuitul S.Ş.S. acţionează cauza de nepedepsire prev. de art. 260 alin. 2 Cod penal, astfel încât s-a adoptat o soluţie de încetare a urmării penale.

 În continuare, la data de 13.11.2012, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de învinuitul Ţ.L.I. şi, în urma propunerii efectuate de parchet, Judecătoria Panciu a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile.

Prima instanţă a apreciat că faptele săvârşite de inculpatul Ţ.L.I., care la data de 07.11.2012, în jurul orei 2200, a condus un autoturism pe ruta municipiul B – comuna Ţ, unde a provocat un eveniment rutier, dar a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, precum şi acţiunea sa de a-l determina pe învinuitul S.Ş.S. să facă afirmaţii mincinoase în timpul urmăririi penale, constituie infracţiunile de conducere a unui autoturism pe drumurile publice cu permisul anulat, refuzul de recoltare a probelor biologice şi instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002 rep., art. 87 alin. 5 OUG 195/2002  rep. şi art. 25 Cod penal rap. la art. 260 alin. 1 Cod penal.

Având în vedere că pentru niciuna dintre infracţiuni nu a intervenit o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, instanţa de fond a reţinut că faptele infracţionale sunt în concurs real, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 33 şi următoarele Cod penal.

Din antecedenţa penală a inculpatului, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 104/06.10.2011 a Judecătoriei Făurei inculpatul a mai fost, în precedent, condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar noile infracţiuni (din prezenta cauză) au fost comise la 07.11.2012, deci în termenul legal de încercare stabilit în favoarea inculpatului .

În atare situaţie, prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor imperative ale art. 83 Cod penal, care prevăd că: „Daca in cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revoca suspendarea condiţionata, dispunând executarea in întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicata pentru noua infracţiune. (...)”.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, şi anume: pericolul social concret sporit al infracţiunilor, rezultând din persistenţa infracţională a inculpatului, care şi anterior a mai fost condamnat tot pentru infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice; nesinceritatea inculpatului în cursul urmării penale şi recunoaşterea la instanţa de judecată, apreciind în raport de aceste elemente că aplicarea unei pedepse privative de libertate sub minimul special al acestuia şi  în condiţiile art. 3201 Cod procedură penală este îndestulătoare.

În condiţiile art. 71 Cod penal, instanţa de fond a dispus ca, pe durata executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, inculpatul să fie lipsit de drepturile prev. de art.  64 alin. 1 lit. a ipoteza a II-a  si lit. b Cod penal.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu invocând faptul că instanţa de fond a aplicat inculpatului Ţ.L.I. pedepse nelegale pentru infracţiunile prevăzute de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 şi respectiv de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, având în vedere limitele de pedeapsă reduse ca urmare a aplicării prevederilor art. 3201 al. 7 Cod pr. penală.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, Curtea constată că acesta a fost formulat la data de 22.01.2013, în interiorul termenului de 10 zile de la pronunţare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3853 al. 1 şi 2 Cod pr. penală în referire la art. 363 Cod pr. penală.

Împrejurarea că motivele de recurs au fost redactate şi comunicate instanţei de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu la data de 04.03.2013 nu poate atrage consecinţa tardivităţii recursului, astfel cum a invocat apărătorul inculpatului, câtă vreme legea se referă la termenul de declarare a recursului şi nu la termenul de motivare a acestuia, iar conform art. 3853 al. 1, 2 şi 3 Cod pr. penală, în cazul sentinţelor care nu se atacă cu apel ci doar cu recurs, motivele de recurs pot fi formulate şi oral în ziua judecăţii.

Recursul declarat procuror este fondat şi a fost admis.

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu art. 3856 al. 3 Cod pr. penală, Curtea a reţinut că prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond situaţia de fapt a fost corect stabilită, pe baza probatoriilor administrate în cauză, iar faptele comise de inculpat au fost încadrate corespunzător din punct de vedere juridic.

 Referitor la motivul de recurs formulat Curtea a constatat că acesta este întemeiat.

 Astfel, conform art. 86 al. 2 din OUG 195/2002, pedeapsa prevăzută pentru această infracţiune este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă iar potrivit dispoziţiilor art. 3201 al. 7 Cod pr. penală la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

 Raportat la aceste dispoziţii legale, Curtea a constatat că limitele de pedeapsă între care trebuia aplicată o pedeapsă cu închisoarea  pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 sunt închisoarea de la 4 luni la 2 ani, astfel încât pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată în cauză pentru această infracţiune este nelegală.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, pedeapsa prevăzută pentru această infracţiune este închisoarea de la 2 ani la 7 ani iar urmare a reţinerii prevederilor art. 3201 al. 7 Cod pr. penală limitele de pedeapsă între care trebuia aplicată o pedeapsă sunt închisoarea de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni, astfel încât pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în cauză pentru această infracţiune este nelegală.

Faţă de cele mai sus arătate, Curtea a admis recursul promovat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu şi a casat în parte sentinţa recurată în sensul că a majorat pedepsele aplicate inculpatului Ţ.L.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 86 al. 2 şi art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 de la 3 luni închisoare la 4 luni închisoare şi respectiv de la 6 luni închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare.

Conform art. 33, 34 Cod penal a contopit aceste pedepse cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 al. 1 Cod penal iar potrivit art. 83 Cod penal a dispus executarea pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 104/2011 a Judecătoriei Făurei alături de pedeapsa rezultantă stabilită pentru infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze.

Totodată, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.

În fine, a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului, iar din pedeapsa rezultantă stabilită a fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive de la 12.11.2012.

 Văzând şi dispoziţiile art. 38515 al. 1, lit. d Cod pr. penală  şi cele ale art. 192 al. 2 Cod pr. penală.

Domenii speta

Spete similare