Favorizarea infractorului. Elemente constitutive

Favorizarea infractorului. Elemente constitutive

C. pen., art. 264

În cazul infracţiunii de favorizare a infractorului, favorizatorul trebuie să îşi dea seama şi să vrea să dea ajutor infractorului, chiar în condiţiile inexistenţei vreunei înţelegeri prealabile, fiind necesar, în acelaşi timp, ca el să ştie că cel căruia îi dă ajutorul este un infractor, respectiv o persoană care a comis o infracţiune.

Dacă făptuitorul nu are cunoştinţă că cel pe care îl ajută a comis o infracţiune, faptei acestuia îi lipseşte elementul subiectiv, respectiv intenţia directă sau indirectă, pentru a fi considerată infracţiune de favorizare a infractorului.

Prin sentinţa penală nr.127/31 ianuarie 2008 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş: în baza art. 345 alin.1, 2 C. pr. pen. a fost condamnat inculpatul M.E. la pedepsele de 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin.1 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a şi art. 76 lit. e C. pen.; la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin.1 C. pen., cu reţinerea art. 74 lit. a şi art.76 lit. e C. pen.

În baza art. 34 lit. b raportat la art. 33 lit. b C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, aplicând petentului pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani şi 5 luni, ce reprezintă termen de încercare stabilit în baza art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. pr. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen..

În baza art. 349 raportat la art.191 alin. 1 C. pr. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 180 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa a reţinut că inculpatul, în calitate de secretar al Primăriei comunei Iclănzel, a îndeplinit până în luna februarie 2006 şi atribuţiile ofiţerului de stare civilă.

În această calitate, după o prealabilă înţelegere cu martora R.C., inculpatul a emis, la 17noiembrie 2004, certificatul de deces cu nr.18 pe numele lui R.D. (soţul martorei), din care rezulta că R.D. ar fi decedat la data de 17 octombrie 2004.

La numai o săptămână, respectiv la 24 octombrie 2004, martora a depus o copie după acest certificat la Biroul executări penale al Judecătoriei Tg.Mureş, unde exista emis pe numele soţului său un mandat de executare a pedepsei închisorii.

Din verificările efectuate s-a constatat că decesul lui R.D. nu a fost înregistrat în cele două exemplare ale registrului de stare civilă pentru decedaţi.  La nr.18 din registru figurează decesul lui O.I. din 15 iulie 2004 pentru care au fost respectate toate formalităţile. S-a mai constatat că certificatul de deces cu nr.18 pe numele O. I. figurează în toate evidenţele primăriei în timp ce certificatul de deces nr.18 pe numele lui R.D. nu se regăseşte în aceste evidenţe. De asemenea SEIP  Hunedoara a comunicat că până la 23 ianuarie 2006 nu exista nicio menţiune în evidenţele lor privind decesul lui R.D..

Ulterior R.D. a fost arestat în străinătate unde era plecat de mai mulţi ani.

În drept, fapta inculpatului M.E., de a întocmi în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, un certificat de deces pe numele lui R.D. cu nr.18/17 octombrie 2004, fără a verifica dacă persoana era decedată în realitate şi fără a avea certificatul medico-legal constatator al decesului a fost încadrată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.289 C. pen..

Fapta aceluiaşi inculpat care, prin emiterea certificatului de deces, a facilitat folosirea  ulterioară a actului pentru împiedicarea punerii în executare a unui mandat de executare a unei pedepse privative de libertate, s-a reţinut ca întrunind  elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 264 alin.1 C. pen..

La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen. privitoare la modalitatea concretă în care s-au comis faptele, la persoana inculpatului şi la atitudinea acestuia, motiv pentru care a fost reţinută şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art.74 lit. a C. pen.

Împotriva sentinţei judecătoriei au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Mureş şi inculpatul, iar Tribunalul Mureş, prin decizia penală nr.202/A/5 iunie 2009 a admis apelurile formulate, a desfiinţat parţial hotărârea atacată şi a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare aplicată inculpatului M.E. în pedepsele componente de 5 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art.289 alin.1 C. pen. şi 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art.264 alin. 1 C. pen.

În baza art.11 pct. 2 lit. b C. pr. pen. raportat la art.10 lit. d C. pr. pen., l-a achitat pe inculpatul M.E. de sub acuza comiterii infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 246 alin.1 C. pen..

A dispus suspendarea condiţionată a pedepsei de 5 luni închisoare stabilită pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 5 luni, conform art. 81 alin. 2 C. pen., atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.

A dispus anularea actului fals.

A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa atacată şi a făcut aplicarea art.192 alin. 3 C. pr. pen..

Pentru  a hotărî în acest sens, tribunalul a reţinut, cu privire la infracţiunea de fals intelectual, că sentinţa instanţei de prim grad nu comportă niciun fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit judecătoria relativ la existenţa acestei infracţiuni şi reţinerea vinovăţiei inculpatului.

Acţiunea inculpatului de a întocmi, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, un certificat de deces pe numele de R.D., fără a verifica dacă persoana era decedată în realitate şi fără a avea certificatul medico-legal constatator al decesului acelei persoane s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute  de art. 289 C. pen..

În ceea ce priveşte cealaltă acuzaţie adusă inculpatului, privind comiterea infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzute de art.264 C. pen., instanţa de apel a reţinut următoarele:

Infracţiunea de favorizare a infractorului este una comisivă şi presupune, de regulă, o acţiune din partea subiectului activ. Ea poate fi totuşi realizată şi prin omisiune. Din punct de vedere subiectiv, favorizatorul îşi dă seama şi chiar vrea să dea ajutor infractorului, chiar în condiţiile inexistenţei vreunei înţelegeri prealabile, dar este necesar ca el să ştie că cel căruia îi dă ajutorul este un infractor, respectiv o persoană care a comis o infracţiune.

Instanţa a reţinut că la data când s-a eliberat actul de deces pe numele lui R.D., inculpatul nu avea cunoştinţă despre faptul că acesta ar fi suferit o condamnare penală pentru care este dat în urmărire. Astfel, nu se poate susţine că prin fapta sa inculpatul l-ar fi ajutat pe R.D. să se sustragă executării pedepsei.

Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că lipseşte elementul subiectiv, respectiv intenţia directă sau indirectă, astfel că pentru această faptă inculpatul a fost achitat.

Împotriva deciziei tribunalului a declarat în termen legal recurs  Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, care a solicitat a se constata că instanţa de apel greşit l-a achitat pe inculpatul M.E. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de favorizare a infractorului.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514 C. pr. pen. se reţin următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 264 C. pen. favorizarea infractorului constă în ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei.

În opinia instanţei de recurs, probele administrate în cauză nu sunt de natură să stabilească că, la data eliberării actului de deces, inculpatul cunoştea că R.D. ar fi suferit o condamnare penală şi că avea un mandat de executare a unei pedepse, că acest certificat de deces urma să fie folosit la Biroul de executări penale al Judecătoriei Tg.Mureş pentru a nu se pune în executare un mandat de executare a unei pedepse.

Ceea ce i se poate reproşa inculpatului este aceea că nu a verificat dacă pe numele lui R.D. exista un certificat medico-legal care să ateste moartea acestuia. Pentru această faptă, însă, inculpatul a fost condamnat, reţinându-se că ar fi comis infracţiunea prevăzută de art.289 alin.1 C. pen..

Neexistând probe care să ateste vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunii de favorizare a infractorului, hotărârea instanţei de apel  este legală şi temeinică astfel că recursul promovat este nefondat şi a fost respins, în conformitate cu art. 38515 pct.1 lit. b C. pr. pen.

Domenii speta

Spete similare