Omisiune de a se pronunţa asupra cererii de apel. Casarea deciziei astfel pronunţată.

Decizie 428 din 03.05.2010


5. Omisiune de a se pronunţa asupra cererii de apel. Casarea deciziei astfel pronunţată.

C.pr.pen., art. 3859 pct. 10

Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra cererii de apel formulată de partea vătămată atrage incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 alin. 1, pct. 10 C.pr.pen.

Decizia penală nr. 428, din 03 mai 2010

Prin sentinţa penală nr.4 din 5.01.2010, Judecătoria Târgovişte a condamnat pe inculpatul C.I.I., deţinut în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea în concurs reale a infracţiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C.pen., viol prev. de art. 197 alin. 1 C.pen. şi tentativa la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin.1 şi alin.21 lit. b) şi c) C.pen., făcându-se aplicarea disp. art.71 şi 64 alin.1 lit. a) teza a II a, lit. b) şi lit. e) C.pen.

Conform art. 350 C.pr.pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C.pen. s-a computat din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 03.03.2009 la zi.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi la cercetarea judecătorească, respectiv proces verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile părţii vătămate, raportul de constatare medico-legală şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 317032/22.01.2009, a declaraţiilor martorilor, că în noaptea de 14/15 ianuarie 2009 inculpatul a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate C.M., a constrâns-o să întreţină un act sexual şi sub ameninţarea unui cuţit i-a solicitat să-i dea bani.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât inculpatul C.I.I. cât şi partea vătămată C.M.

Prin decizia penală nr.65 din 9 martie 2010 a Tribunalului Dâmboviţa s-a luat act că apelantul-inculpat şi-a retras apelul declarat împotriva sentinţei penale nr.4 din 05.01.2010 a Judecătoriei Târgovişte şi în baza art. 381 alin.1 C.pr.pen. s-a dedus timpul de arestare scurs după pronunţarea hotărârii atacate începând cu data de 05.02.2010 la zi.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată C.M. invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. pr.pen., în sensul că deşi a formulat apel tribunalul a omis să se pronunţe cu privire la calea de atac exercitată, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dâmboviţa.

Recursul este fondat.

Din lucrările dosarului de apel rezultă că sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu apel atât de inculpat cât şi de partea vătămată C.M., declaraţia de apel a acesteia din urmă aflându-se la fila 6 dosar.

Prin decizia recurată tribunalul a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat, omiţând să se pronunţe şi cu privire la apelul părţii vătămate, care deşi a fost citată în calitate de apelantă pentru termenul din 09.03.2010, dată la care s-a pronunţat decizia criticată, în partea introductivă a acesteia s-a menţionat ca având calitate procesuală de intimată.

Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra cererii de apel formulată de partea vătămată atrage incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 alin.1 pct.10 C.pr.pen. şi în consecinţă, recursul va fi admis în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C.pr.pen., se va casa în parte decizia, cu trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru soluţionarea apelului declarat de aceasta împotriva sentinţei penale nr.4 din 5.01.2010 pronunţată de Judecătoria Târgovişte.

Prin retragerea apelului declarat de inculpat hotărârea de condamnare apare ca fiind definitivă dar având în vedere dispoziţiile art. 362 alin.1 lit. c) şi d) C.pr. pen., aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, potrivit cărora partea vătămată şi respectiv partea civilă pot să facă apel şi cu privire la latura penală a cauzei şi subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în temeiul art. 350 alin.1 C.pr.pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului C.I.I.