Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Cazuri.

Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Cazuri.

În mod greşit prima instanţă a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, pe motiv că lipseşte sesizarea organelor de urmărire penală, din moment ce procesele verbale de autosesizare existau la dosarul cauzei.

Prin sentinţa penală nr.75/20 mai 2011 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr.168/102/2010,  în baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, a fost restituită cauza procurorului, respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Tg. Mureş, în vederea refaceri urmăriri penale.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Tg.Mureş, din data de 20 ianuarie 2010, emis în dosarul nr. 22/d/P/2007, s-a dispus:

I. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului Ş.I., zis „P.”, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000;

- art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

- art.2 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

În actul de inculpare s-a arătat în esenţă, faptul că inculpatul în datele de 28 iunie 2004 şi 18 mai 2006, cu ocazia unor percheziţii corporale efectuate asupra sa, organele de poliţie au găsit asupra sa droguri de risc pentru consum propriu.

Cu ocazia audierii în calitate de învinuit al numitului M.J. acesta a recunoscut relaţia lui cu inculpatul şi, astfel, şi implicarea lui în vânzarea de droguri, în special cannabis, aceste susţineri fiind confirmate şi de martora B.A..

De asemenea, s-a reţinut în sarcina inculpatului, că acesta în perioada 2004-2005, în mod repetat (4 acte materiale), a procurat, oferit şi vândut droguri de risc.

Se mai arată că în data de 2 octombrie 2006 inculpatul i-a oferit colaboratorului sub acoperire „Attila” o pastilă în formă de inimă de culoare roz, afirmativ Ecstasy.

Cu ocazia desfăşurării cercetării judecătoreşti, prin cererea depusă la dosar, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale şi a actului de sesizare invocând lipsa actului de sesizare al instanţei.

Analizând cererea de restituire a cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art.221 Cod procedură penală, organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunţ, sau se sesizează din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârşit o infracţiune. În cazul în care organele de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal în acest sens.

În prezenta cauză, instanţa a constatat că nu era nici unul din modurile de sesizare enumerate limitativ de art.221 Cod procedură penală.

În mod evident, sesizarea nu s-a făcut prin plângere sau denunţ, neexistând asemenea acte la dosarul cauzei.

În rechizitoriu, procurorul a făcut afirmaţii generale şi totul neclare (aparent chiar şi contradictorii) cu privire la modul de sesizare, fiind menţionate două dosare în care a apărut şi inculpatul Ş.I..

Astfel, s-a arătat că acesta „a intrat în atenţia organelor de urmărire penală pentru fapte ce intră sub incidenţa Legii 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri”, fiind în anturajul numitului M.D..

Din această parte a expunerii nu a rezultat cu claritate ce calitate avea Ş.I. în acel dosar, dacă s-au făcut cercetări şi faţă de el şi cum s-au finalizat acestea (trimitere în judecată, neîncepere, scoatere de sub urmărire penală, disjungere, etc.), menţionându-se doar că M.D. a fost trimis în judecată, iar Ş.I. a declarat că este doar consumator de droguri.

În continuare, s-a arătat că în perioada 2004-2005, B.C.C.O. Mureş „se sesizează din oficiu sau este sesizată”  cu privire la fapte relative la traficul şi consumul ilicit de droguri, pe raza judeţului Mureş, fapte în care era implicat şi Ş.I. singur, sau împreună cu alte persoane.

S-a remarcat, din nou, generalitatea şi neclaritatea expunerii, fiind imposibil a înţelege din rechizitoriu, cum a avut loc, în concret, sesizarea organelor de urmărire penală. („se sesizează din oficiu sau este sesizată”?!)

Ceea ce s-a putut deduce era că, iniţial, au fost formate dosare distincte care ulterior au fost reunite, formându-se un singur dosar (nu se indică numărul acestuia sau numărul dosarelor reunite), în care prin ordonanţa procurorului din 28 septembrie 2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea prevederilor art.181 faţă de unele persoane implicate şi disjungerea cauzei faţă de învinuitul Ş.I., pe conS.erentul unei mai bune înfăptuiri  a justiţiei.

De asemenea, în partea introductivă a rechizitoriului s-a precizat că la data de 28 iunie 2004, învinuitul Ş.I. a fost reţinut de organele de poliţie pentru „alte acuze”, iar cu ocazia introducerii în arestul IPJ Mureş, la percheziţia corporală, a fost găsită asupra sa, în buzunarul pantalonului, o biluţă, respectiv o folie de staniol care conţinea fragmente vegetale de culoare verde-gălbui, în urma analizei de specialitate stabilindu-se că e vorba de cannabis.

Acestea au fost singurele precizări în legătură cu modul de sesizare al organelor de urmărire penală.

Se reţine că la dosarul cauzei nu exista o plângere sau un document în legătură cu faptele imputate inculpatului Ş.I. şi care făceau obiectul prezentei cauze, ceea ce a condus, prin excludere, la concluzia că, sesizarea organelor de urmărire penală s-a făcut din oficiu.

Conform dispoziţiilor art.221 Cod procedură penală, citat mai sus, în situaţia în care organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, se încheie un proces-verbal în acest sens, rolul acestui proces fiind tocmai de a consemna manifestarea de voinţă şi de a descrie faptele, respectiv infracţiunile despre săvârşirea cărora a luat la cunoştinţă organul de urmărire penală.

Existenţa acestei sesizări din oficiu, respectiv a procesului-verbal în care se materializează această manifestare de voinţă reprezintă condiţia „sine qoua non”, pentru începerea urmăririi penale, astfel cum rezultă din prevederile art.228 alin.1 Cod procedură penală: „Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art.221, dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale…”.

În prezentul dosar însă, un astfel de proces-verbal de sesizare din oficiu nu există. Deşi instanţa a acordat mai multe termene (încheierea de şedinţă din 21 februarie 2011, - fila 160, încheierea de şedinţă din 21 martie 2011, - fila 169) pentru ca acest act să fie depus la dosarul cauzei plecând de la ipoteza că ar exista în materialitatea lui, fiind eventual depus la dosarul de casă sau în alt dosar disjuns, acest lucru nu a fost posibil.

În urma solicitărilor instanţei, procurorul de şedinţă a precizat că, în opinia parchetului procesul-verbal aflat la fila 34 dosar urmărire penală, încheiat la data de 28 aprilie 2004 de către lucrătorii din cadrul Arestului IPJ Mureş, cu ocazia introducerii inculpatului Ş.I. în arest, ocazie cu care la percheziţia corporală s-a constatat că acesta deţine asupra lui o folie de staniol cu o cantitate mică de cannabis, constituie procesul-verbal de sesizare din oficiu.

Această susţinere nu a fost primită, deoarece:

1.) art.221 Cod procedură penală se referă la sesizarea ”organului de urmărire penală”.

2.) art.201, a cărui denumire marginală este „Organele de urmărire penală” arată în concret care sunt acestea, făcând referire la procurori şi organele de cercetare penală (art.201 alin.1 „Urmărirea penală se efectuează de către procurori şi de către organele de cercetare penală”).

În mod evident, procesul-verbal la care făcea referire parchetul nu era întocmit şi semnat de procuror.

Singura variantă posibilă, pentru ca acest proces-verbal să poată fi asimilat unui proces-verbal de sesizare din oficiu ar fi fost ca el să fie întocmit şi, respectiv semnat, de organele de cercetare penală.

Potrivit dispoziţiilor art.201 alin.2 Cod procedură penală, organele de cercetare penală sunt organele de cercetare le poliţiei judiciare, desemnarea acestora fiind reglementat în alin.3 şi organele de cercetare specială.

Nefiind vorba în mod evident de organe de cercetare specială (instituţie reglementată în mod distinct de art.208 Cod procedură penală), instanţa a făcut demersuri pentru a afla dacă persoanele care au întocmit şi semnat procesul-verbal, făceau sau nu parte la data întocmirii acestuia din organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, astfel cum sunt acestea reglementate de art.201 alin.2, 3 şi art.207 Cod procedură penală (fila 182).

În răspunsul primit s-s arătat că la data de 28 iunie 2004, agentul şef de poliţie Z.C. şi agentul şef de poliţie C.E. nu făceau parte din structurile poliţiei judiciare.

În lumina celor mai sus arătate procesul-verbal indicat de parchet nu poate constitui un proces-verbal de sesizare din oficiu şi nu poate fi asimilat unui astfel de act.

În condiţiile în care organul de urmărire penală nu era legal sesizat şi urmărirea penală nu era legal începută, nici instanţa de judecată nu putea fi legal sesizată.

S-a apreciat că lipsa de sesizare prevăzut de lege atrage lipsirea de valabilitate a rezoluţiei de începere a urmăririi penale (nulitate relativă) şi, faţă de prevederile art.263 alin.1, nulitatea absolută a rechizitoriului, situaţie în care unicul remediu procesual era restituirea cauzei la procuror, în temeiul art.332 alin.2 Cod penal (nerespectarea dispoziţiilor privind sesizarea instanţei), pentru refacerea urmăririi penale. (în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr.219/7 aprilie 2008, completul de 9 judecători).

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Mureş, care a solicitat, în esenţă, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei primei instanţe pentru continuarea judecării.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei,  conform art.38514 Cod procedură penală se reţin următoarele:

Instanţa de fond în mod greşit a conS.erat că de la dosarul cauzei lipseşte sesizarea organului de urmărire penală.

Astfel, din analiza dosarului nr.168/102/2010 a Tribunalul Mureş rezultă că prin rechizitoriul din 20.01.2010 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Mureş  inculpatul Ş.I. a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracţiuni concurente prev.de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cp şi prev.de art.2 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000.

Din verificarea dosarului rezultă că inculpatul Ş.I. a fost reţinut în dosarul nr.69/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş  la data de 28.06.2004. Cu ocazia introducerii în arestul IPJ Mureş şi în urma percheziţiei efectuate de către lucrătorii de poliţie asupra inculpatului au fost găsite fragmente de culoare verde-oliv care în urma verificărilor s-a constatat ca făcând parte din categoria drogurilor de risc.

Cu acea ocazie s-a încheiat un proces-verbal, fila 34 dosar urmărire penală, 2 două rapoarte, fila 35 şi 36, întocmite de lucrători ai serviciului din cadrul arestului IPJ Mureş, din care rezultă că au fost găsite  fragmente vegetale de culoare verde-gălbui asupra inculpatului, inculpatul afirmând atunci că sunt fragmente de cânepă.

În opinia Curţii, procesul-verbal de constatare, aflat la fila 34 dosar de urmărire penală, din  care rezultă că a fost găsit asupra inculpatului un praf de culoare galben-verzuie, ce a fost pus într-un plic şi sigilat poate fi conS.erat ca modalitate de sesizare, în sensul că s-a comis o infracţiune.

Potrivit art.221 Cod procedură penală organul de urmărire penală poate fi sesizat prin plângere sau denunţ sau se sesizează din oficiu când află pe orice cale că s-a comis o infracţiune.

În cazul de faţă s-a aflat despre faptul că inculpatul avea cannabis-ul asupra sa atunci când  s-a făcut percheziţia corporală şi s-a întocmit proces-verbal în acest sens.

Aşa cum s-a arătat mai sus, în opinia Curţii, acel proces-verbal întocmit echivalează cu sesizarea organelor de urmărire penală, în cauză putând fi vorba chiar şi de un denunţ, făcut în condiţiile art.223 Cod procedură penală, ce are la bază procesul-verbal întocmit la data de 28.06.2004.

Verificând dosarul se constată că la fila 50 dosar de urmărire penală există procesul-verbal din 20.05.2006 care confirmă sesizarea cu privire la fapta din 18.05.2006, faptă constatată de asemenea printr-un proces-verbal.

Prin urmare, instanţa de fond greşit a conS.erat că se impune restituirea dosarului la Parchet în vederea refacerii urmăririi penale, astfel că recursul Parchetului va fi admis, se va casa integral sentinţa atacată şi se va trimite cauza la instanţa de fond în vederea continuării cercetării judecătoreşti.

Domenii speta

Spete similare