Dreptul creditorului ce deţine o creanţă de cel puţin 50% din valoarea creanţelor, de a confirma practicianul în insolvenţă sau de a decide desemnarea altui administrator/lichidator judiciar

Dreptul creditorului ce deţine o creanţă de cel puţin 50% din valoarea  creanţelor,  de a confirma practicianul în insolvenţă sau de a decide desemnarea altui administrator/lichidator judiciar

-  art.19 din Legea insolvenţei

Potrivit art.19 (2)1 din Legea nr.85/2006, creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul celui provizoriu ori să-l confirme pe cel provizoriu, iar ceilalţi creditori pot contesta o astfel de decizie la judecătorul sindic în termen de 3 zile de la publicarea acesteia în B.P.I. conform alin.3 al aceluiaşi text de lege.

Necontestarea deciziei de ceilalţi creditori nu poate confirma o decizie de desemnare a practicianului în insolvenţă emisă de un creditor ce nu deţine o creanţă mai mare de 50% din totalul datoriilor debitoarei, cum greşit a apreciat instanţa de fond.

Decizia nr.633 din data de 21 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 10.01.2011,  B. C. R.SA, în calitate de creditor al debitoarei SC E. G. SRL, a solicitat confirmarea ca lichidator judiciar a societăţii de lichidare RVA I. S. SPRL Bucureşti şi stabilirea pentru noul lichidator judiciar desemnat de această creditoare a unui onorariu fix lunar de 3000 lei exclusiv TVA şi un onorariu de succes de 6% din sumele încasate în urma vânzărilor bunurilor din patrimoniul societăţii debitoare şi recuperării creanţelor acesteia, exclusiv TVA.

Prin încheierea din camera de consiliu din 8 februarie 2011, Tribunalul Dâmboviţa în baza disp. art.11 alin.1 lit. d rap. la art.19 alin.2 indice 1 şi alin. 4 din Legea nr.85/2006, a admis cererea creditoarei B. C. R.SA, a confirmat în calitate de lichidator al debitoarei SC E. G. SRL, societatea de lichidare RVA I. S. SPRL, cu un onorariu negociat de 3000 lei lunar (exclusiv TVA) şi un onorariu de succes de 6% din sumele încasate prin vânzarea bunurilor debitoarei şi recuperarea creanţelor acesteia (exclusiv TVA), a dispus încetarea atribuţiilor lichidatorului I. P. IPURL Târgovişte, ce urmează a primi un onorariu de 2000 lei pentru activitatea desfăşurată până în prezent, ce va fi achitat din averea debitoarei şi  care a fost desemnat provizoriu de judecătorul sindic prin sentinţa nr.216/27.04.2010 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul de insolvenţă nr.752/120/2010, dispunându-se comunicarea hotărârii către societatea de lichidare desemnată în cauză cât şi faţă de creditorul BCR şi lichidatorul judiciar înlocuit, prin BPI.

Tribunalul a reţinut că prin sentinţa nr.216/27.04.2010 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr.752/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei faţă de debitoarea SC E. G. SRL Tătărani, în temeiul disp. art. 33 alin. 6 din Legea nr.85/2006, în baza art.25 din legea insolvenţei, a fost desemnat provizoriu ca lichidator judiciar I. P. IPURL Târgovişte, cu atribuţiile prevăzute de art.25 din legea insolvenţei şi cu un onorariu de 2000 lei ce va fi suportat din averea debitoarei.

S-a reţinut de tribunal că potrivit  disp. art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/2006 creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator judiciar în locul administratorului  judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu, sau după caz lichidatorul provizoriu şi să-i stabilească remuneraţia, iar alin.3 din acelaşi text, prevede că, pot contesta la judecătorul sindic, pentru motive de nelegalitate, această decizie creditorii, în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, judecătorul sindic urmând să soluţioneze de urgenţă şi deodată toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va numi lichidatorul desemnat în condiţiile de mai sus.

Tribunal a concluzionat că la data de 8.10.2010, creditoarea BCR a decis înlocuirea lichidatorului judiciar desemnat provizoriu de judecătorul sindic cu societatea de lichidare RVA I. S.  SPRL, decizia acesteia fiind publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr.9404/25.11.2010, cum rezultă din dovezile aflate la dosarul cauzei, potrivit acestui text de lege decizia poate fi contestată la judecătorul sindic pentru motive de nelegalitate în termen de 3 zile de la data publicării în BPI, la acest moment decizia luată în cauză devenind irevocabilă întrucât nici unul dintre creditori nu a formulat o astfel de contestaţie, iar potrivit disp. art.19 alin.4 din Legea nr.85/2006, a desemnat lichidatorul judiciar propus de creditoarea BCR, dispunându-se totodată încetarea atribuţiilor lichidatorului judiciar provizoriu desemnat prin sentinţa de deschidere a procedurii.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs lichidatorul judiciar I P IPURL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

După analizarea criticilor formulate, Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat Decizia nr.633 din 21.03.2011, prin care a admis recursul lichidatorului judiciar, a modificat încheierea recurată şi a respins cererea creditoarei de confirmare, în calitate de lichidator, a practicianului în insolvenţă propus de respectiva parte.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că faţă de SC E. G. SRL, se derulează procedura simplificată a insolvenţei ce a fost deschisă de Tribunalul Dâmboviţa prin sentinţa 216 din 27.04.2010, fiind desemnat provizoriu să administreze această procedură recurentul lichidatorul judiciar, ce urma a îndeplini toate atribuţiile prev. de art. 25 din legea insolvenţei, SC I. P. IPURL procedând la întocmirea tabelului preliminar şi cel definitiv al creanţelor debitoarei, acesta din urmă fiind afişat la data de 2.07.2010, intimata creditoare BCR Bucureşti fiind înscrisă în tabel cu o creanţă garantată de 590.391 lei, cuantumul datoriilor societăţii debitoare fiind 1.576.958,15 lei .

Potrivit art. 19 din legea insolvenţei, practicianul în insolvenţă desemnat provizoriu, poate fi confirmat în cadrul  adunării creditorilor de creditorii ce deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor sau de creditorul ce deţine acest procent din totalul datoriilor debitoarei, aceştia putând să decidă desemnarea unui alt administrator sau lichidator, în condiţiile prev. de alin. 2, 2 ind. 1 , 3 şi 4 ale textului de lege precizat mai sus.

Deşi, creditoarea BCR Bucureşti, deţine o creanţă de 530.391 lei ce reprezintă 37,43% din totalul creanţelor şi nu 50% cum impune alin. 2 ind. 1 al art. 19 din legea insolvenţei, a decis înlocuirea lichidatorului judiciar provizoriu cu societatea de lichidare RVA I. S. SPRL, judecătorul sindic confirmând lichidatorul propus prin încheierea recurată, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 19 alin. 2 ind. 1 şi alin. 4 din Legea 85/2006, însă în prezenta cauză, aceste cerinţe nu sunt întrunite.

Astfel, motivul de recurs ce vizează faptul că BCR Bucureşti, are o creanţă cu o pondere de 37,43%, astfel că nu putea să propună un alt lichidator judiciar neîndeplinind condiţia ce im pune deţinerea unei creanţe de 50% din valoarea totală a creanţelor este întemeiat, intimata creditoare nu putea să uzeze de prevederile art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea 85/2006, întrucât nu îndeplinea condiţia prevăzută de lege şi-a exercitat în mod nelegal respectivul drept, neavând nicio relevanţă faptul că decizia sa de confirmare ca lichidator judiciar a unei alte societăţi, decât cea desemnată provizoriu nu a fost contestată de ceilalţi creditori în termenul de 3 zile de la publicarea în BIP cum prevede alin. 3, art. 19 din legea insolvenţei.

Faţă de aceste considerentele, Curtea a constatat că în mod greşit judecătorul sindic a constat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. 2 ind. 1 şi alin. 4 din legea insolvenţei, confirmând în calitate de lichidator judiciar al societăţii debitoare practicianul în insolvenţă propus de creditoarea BCR Bucureşti, în condiţiile în care aceasta nu este un creditor care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, astfel că nu poate exercita dreptul prevăzut de alin. 2 ind. 1 din Legea 85/2006, decât prin încălcarea dispoziţiilor legale, iar nerespectarea acestora  nu poate fi confirmată prin faptul că decizia de înlocuire a lichidatorului nu a fost contestată de ceilalţi creditori, art. 11 lit. d din acelaşi act normativ prevăzând că judecătorul sindic confirmă prin încheiere practicianul în insolvenţă desemnat de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, cerinţă pe care intimata BCR Bucureşti nu o îndeplineşte, cererea formulată nu este întemeiată, sub acest aspect hotărârea recurată este afectată de nelegalitate, recursul este fondat, în conformitate cu art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1, 2, 3 Cod procedură civilă a fost admis, s-a modificat încheierea din 8 februarie 2011, în sensul că cererea creditoarei intimate de confirmare în calitate de lichidator judiciar a RVA I.S. SPRL, a fost respinsă.

Domenii speta

Spete similare