Încheiere de anulare, ca netimbrată, a cererii de recuzare. Recurs inadmisibil. Aplicarea dispoziţiilor în materie din Noul cod de procedură civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 22 martie 2010, reclamanta BS a chemat în judecată pe pârâta AE, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie o suprafaţă de teren ocupată abuziv de către aceasta. Prin precizările depuse ulterior, reclamanta a menţionat că nu este vorba de o revendicare de teren, ci doar de o grăniţuire, conform contractului de vânzare-cumpărare unde se prevede că este proprietara  terenului situat sub magazie şi anexe (grup sanitar). Reclamanta a precizat că al doilea capăt de cerere îl constituie „obligaţia de a face”, sens în care solicită introducerea în cauză a Consiliului Local Botoşani şi a Primăriei mun. Botoşani, care i-au vândut terenul potrivit unei Hotărâri a Consiliului Local Botoşani, teren de lângă locuinţa sa proprietate personală, care în prezent a ajuns în stăpânirea pârâtei.

Prin sentinţa civilă nr. 6087 din 1 octombrie 2010 Judecătoria Botoşani a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Prin decizia nr. 32R/17.02.2011 Tribunalul Botoşani a casat sentinţa recurată, trimiţând cauza spre rejudecare instanţei de fond. În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că instanţa de fond nu a stabilit clar raporturile juridice dintre părţi şi că a cercetat doar primul capăt de cerere, privind grăniţuirea, fără să rezulte din motivarea sentinţei care au fost argumentele pentru care nu a introdus în cauză, în calitate de pârât, Consiliul Local pe care a înţeles reclamanta să-l acţioneze în judecată pentru „obligaţie de a face”.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 6.05.2011 sub nr. 4266/193/2010*.

La data de 06.01.2012, reclamanta BS a declarat că renunţă la cererea de chemare în judecată a Consiliului Local Botoşani, a Primăriei Botoşani şi a Oraşului Botoşani (fila 62 dosar), precizând în mod expres faptul că îşi restrânge acţiunea doar la un singur capăt de cerere, şi anume grăniţuirea proprietăţii sale de a pârâtei AE. Prin precizările formulate ulterior – la data de 09.02.2012, reclamanta a reiterat cele susţinute cu privire la obiectul pricinii (fila 79 ds.)

Legal citată, pârâta AE a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de grăniţuire, iar prin cerere reconvenţională a solicitat obligarea reclamantei de a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 454 m.p., obligarea reclamantei la demolarea construcţiilor ridicate abuziv pe acest teren, precum şi obligarea reclamantei la plata sumei de 7000 lei cu titlu de daune.

La data de 6 ianuarie 2012, pârâta a făcut precizări cu privire la cererea reconvenţională, precizări care au fost consemnate la fila 63 dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 6037 din 21 septembrie 2012 Judecătoria Botoşani a respins acţiunea principală formulată de reclamanta BS ca neîntemeiată; a admis  în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta AE, a obligat reclamanta să lase pârâtei în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 454 m. p., înscris în titlul de proprietate nr. 166705/2009,  situat în Botoşani str. Puşkin nr.4 jud. Botoşani; a obligat reclamanta să ridice pe cheltuiala sa construcţiile edificate pe terenul proprietatea pârâtei; a respins capătul de cerere care priveşte obligarea reclamantei la plata daunelor în cuantum de 7000 lei; a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 2605,44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă timbru şi onorariu expert).

Împotriva acestei sentinţe, precum şi a încheierii de şedinţă din 13.09.2013, în termen legal, a declarat recurs reclamanta - pârâtă BS, criticând-o pentru nelegalitate în considerarea dispoziţiilor art. 304 pct.  9, art.  3041 şi următoarele Cod procedură civilă.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că deşi la termenul de judecată din 13 septembrie 2012 a solicitat, prin procuratorul său, la deschiderea şedinţei de judecată, un nou termen întrucât nu s-a depus din partea expertului răspunsul la obiecţiunile formulate, instanţa de fond, în lipsa sa, a luat cauza la ordine şi  a trecut la dezbateri asupra fondului cauzei. Totodată a formulat critici cu privire la soluţia dată fondului pricinii.

La data de 15 mai 2013, recurenta prin mandatar a formulat cerere de recuzare a judecătorului HI, preşedinta completului de judecată.

Prin încheierea dată în şedinţa camerei de consiliu la aceeaşi dată cererea de recuzare a fost anulată ca netimbrată.

Prin decizia nr. 621 R din 22 mai 2013 Tribunalul Botoşani a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă,  împotriva sentinţei civile nr. 6037 din data de 21 septembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Botoşani.

La data de 20 mai 2013, reclamanta BS, prin mandatar OC a declarat recurs împotriva încheierii din 15 mai 2013 , arătând că soluţia de anulare ca netimbrată a  cererii de recuzare este nelegală. A arătat că a formulat verbal, în şedinţa de judecată, cererea de recuzare, iar preşedinta completului i-a pus în vedere să o formuleze în scris, să o timbreze corespunzător şi să o prezinte în aceeaşi zi pentru soluţionare. Deşi a explicat că nu va reuşi să formuleze şi să timbreze cererea într-un timp atât de scurt, pentru că în aceeaşi zi avea un dosar pe rolul Judecătoriei Botoşani, totuşi instanţa s-a pronunţat prin încheierea recurată, la aceeaşi dată, anulându-i cererea formulată verbal.

S-a prezentat a doua zi, la 16 mai 2013, la registratura Tribunalului Botoşani cu o cerere de recuzare, în formă scrisă şi timbrată corespunzător, astfel că se impune anularea încheierii din 15 mai 2013 şi pronunţarea asupra cererii depuse la 16 mai 2013.

În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 47 al. 1, art. 49 al. 2 teza a II a, art. 50 alin. 1 şi art. 55 alin. 1 Cod procedură civilă.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului. A precizat că la data de 15 mai 2013  încheierea recurată a fost citită în şedinţă publică, iar cererea de recuzare depusă la 16 mai 2013 a fost soluţionată la 22 mai 2013.

La termenul de astăzi, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de reclamantă, excepţie ce se impune a fi soluţionată cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 137 Cod procedură civilă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (1) şi (2) Cod procedură civilă, încheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nici o cale de atac. Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o  dată cu fondul.

În speţă, încheierea criticată de reclamantă a fost pronunţată de o instanţă de recurs, decizia nr. 621/22 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Botoşani în cauză fiind irevocabilă. Prin urmare, încheierea de anulare a cererii de recuzare ca  netimbrată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, cum, de altfel, s-a consemnat în dispozitivul său.

În speţă nu-şi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 53 din Noul Cod de procedură civilă, pe care reclamanta şi-a întemeiat recursul.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012, de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă „dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”.

Or, Noul Cod de procedură civilă a intrat în vigoare la 15 februarie 2013, iar cauza de faţă „a început” la 22 martie 2010.

Domenii speta

Spete similare