Acordarea primelor numai anumitor categorii de magistraţi pe criteriul vechimii în funcţie. Constatarea existenţei unei discriminări.

Prin sentinţa civilă nr.560/11.10.2007 a Tribunalului Vrancea , s-a admis  acţiunea formulată de reclamantele N.C. şi P.M.,în contradictoriu cu  pârâţii M.J.ş.a.

Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor câte 1700 lei despăgubiri actualizate cu rata inflaţiei până la data plăţii efective.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:  Prin cererea înregistrată la nr.2219/91/2007 la Tribunalul Vrancea reclamantele N.C. şi P.M. au chemat în judecată pe pârâţii M.J., solicitând obligarea acestora la plata sumei de câte 1700 lei despăgubiri şi actualizarea acestora cu rata inflaţiei, până la data plăţii efective.

În motivarea cererii lor, reclamantele au arătat că prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor care au o vechime de până la 3 ani, stimulente de care ele nu au beneficiat. Mai arată reclamantele că prin hotărârea nr.15 din 23 ianuarie 2006, Colegiul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat existenţa unei discriminări generată de acordarea acestui stimulent unei categorii de judecători, astfel că în temeiul art.21(1) din OG nr.137/2000 solicită obligarea pârâtelor la despăgubiri pentru prejudiciul rezultat din neacordarea stimulentului financiar.

Analizând susţinerile părţilor, hotărârea depusă de reclamante şi actele normative invocate instanţa a reţinut că acţiunea este întemeiată.

Prin ordinul Ministrului Justiţiei nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare şi judecătorilor, din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 1700 lei, deşi acest criteriu nu este prevăzut în nici unul din actele care stau la baza acordării de stimulente salariale pentru magistraţi.

Astfel,potrivit art.21 din OUG nr.177/2002 cu modificările şi completările ulterioare, privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, pentru activitatea desfăşurată, magistraţii şi personalul de specialitate beneficiază de un premiu anual. Aliniatul 3 al aceluiaşi articol prevede că ,, premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfăşurat activităţi profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârşit abateri pentru care au fost sancţionate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcţie pentru fapte imputabile lor”. Aceste criterii au fost preluate şi în cuprinsul ordinului Ministrului Justiţiei nr.2404/C din 23 august 2004.

Aceste aspecte au fost reţinute în considerentele deciziei nr.15 din 23 ianuarie 2006 a Consiliului Naţional pentru combaterea Discriminării, care, a hotărât că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători, potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă, acesta reprezentând un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale. S-a mai reţinut că acordarea de stimulente salariale magistraţilor reprezintă un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani nu reprezintă o metodă adecvată şi necesară pentru atingerea acestui scop.

Această hotărâre nu a fost atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii, astfel că în temeiul art.195 pct.10 din OG nr.137/2000, introdus prin art.1 pct.6 din Legea nr.324/2006, ea constituie titlu executoriu.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs pârâta C.A., considerând că a fost dată cu încălcarea legii pentru următoarele motive.

În cauză, nu s-a creat o discriminare între judecători, întrucât prin aceasta s-a urmărit stimularea judecătorilor tineri, cu o vechime redusă în magistratură, ceilalţi judecători beneficiind de alte drepturi în funcţie de vechimea fiecăruia.

Aprecierea asupra acordării acestui stimulent aparţine ordonatorului principal de credite, Ministerul Justiţiei.

Ordinul nr. 1921/2005 nu a fost atacat în justiţie potrivit OUG nr. 177/2002 astfel că reclamanţii au acceptat  cele dispuse prin ordin care a şi fost pus în aplicare.

Împotriva aceleiaşi sentinţe civile a declarat recurs şi pârâta M.J., pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr. civilă.

Astfel, a considerat că:

1.Prin acordarea stimulentelor conform Ordinului Ministrului justiţiei nr. 1921/C/2005 nu poate fi reţinută o încălcare a disp. OG nr. 137/2000 şi a dispoziţiilor constituţionale întrucât nu ne aflăm în prezenţa unui „drept de a fi premiat”, ci de o posibilitate recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea unor condiţii stabilite prin Ordin al ministrului justiţiei.

Nu ne aflăm în situaţia unei discriminări întrucât nu există acest drept la acordarea de stimulente şi nu se poate reţine o atingere adusă folosinţei drepturilor economice ale judecătorilor cu o vechime mai mare de 3 ani.

2. În mod greşit prima instanţă a reţinut că stimulentele au fost

acordate discriminatoriu, nefăcându-se dovada unor criterii obiective.

 Stimulentele nu pot intra în categoria salarizării aşa cum în mod eronat a reţinut prima instanţă şi acordare lor depinde de o multitudine de factori.

În acest sens, stimulentele financiare au fost acordate cu respectarea prevederilor aplicabile la acea dată, respectiv ale art. 4 alin. 1 şi 3 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.

Criteriul vechimii nu este nelegal cât timp enumerarea criteriilor din lege este cu caracter exemplificativ.

Nu se poate reţine că acest criteriu al vechimii este discriminatoriu  astfel că,a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei civile în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.

Prin decizia civilă nr.968/10.12.2007 a Curţii de Apel Galaţi,s-au respins ca nefondate  recursurile pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1921/C/2005 a fost aprobat un fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiţiei.

Pentru personalul instanţelor judecătoreşti au fost precizate şi categoriile de personal ce urmează a fi stimulate din sumele din fondul respectiv iar pentru categoria judecătorilor a fost impus criteriul vechimii în funcţia de judecător cuprinsă între 0 şi 3 ani.

Astfel, din start, a fost efectuată o împărţire a judecătorilor în două categorii, în funcţie de vechimea în muncă şi anume judecătorii cu vechime între 0 şi 3 ani şi judecătorii cu o vechime de peste 3 ani.

La baza măsurii de acordare a stimulentelor financiare au fost prevederile art. 4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004, respectiv rezultatele meritorii obţinute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificative anuale de foarte bine sau bine, complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fişei postului şi modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancţiunilor disciplinare.

Printre aceste criterii prevăzute de lege nu se regăseşte şi criteriul vechimii în magistratură.

Este adevărat că textul este enumerativ şi nu limitativ însă, dacă se analizează principalele criterii avute în vedere de legiuitor se observă că acestea se bazează pe indicii de performanţă ale magistratului şi  pe evaluarea activităţii acestuia, la care se pot adăuga şi alte criterii însă motivat de legătura strânsă cu activitatea magistratului.

Vechimea în magistratură nu poate fi reţinut ca având legătură cu principalele criterii prevăzute de lege şi nu se bazează în nici un fel pe activitatea magistratului astfel că nu poate fi încadrat în disp. art. 4 alin. 1 din Normele indicate mai sus, contrar susţinerilor ambelor recurente.

Cu toate că prin Ordinul ministrului nr. 1921/C/2005 se face referire la criteriile prevăzute de art. 4 alin. 1 din Norme, nu se motivează în nici un fel introducerea  criteriului vechimii în magistratură pentru acordarea stimulentelor, singura motivare fiind ocazia sărbătorilor de iarnă. Ori, sărbătorile de iarnă au avut loc pentru toţi magistraţii şi nu doar pentru cei cu vechime cuprinsă între 0 şi 3 ani, astfel că această motivare nu justifică în nici un fel criteriul ales.

Potrivit disp. art. 2 alin. 2 din O.G. nr. 137/2000, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate sau necesare.

Conform art. 6 din acelaşi act normativ, există discriminare în cadrului raporturilor de muncă şi în cazul acordării altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul.

Prin aplicarea criteriului vechimii în magistratură la acordarea stimulentelor, s-a exclus, practic, de la acest drept, categoria social-profesională a judecătorilor cu vechime de peste 3 ani în magistratură, situaţie de natură a aduce atingere folosinţei drepturilor economice ale acestora, drepturi avute în vedere de  legiuitor prin art. 6 litera c din OG nr. 137/2000.

În consecinţă, nu s-au reţinut  motivele de recurs invocate de recurente întrucât criteriul de acordare a stimulentului reprezentat de vechimea în funcţie nu este prevăzut în nici unul dintre actele care au stat la baza acordării stimulentelor către magistraţi, nefiind luate în considerare criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OUG nr. 177/2002 care se referă la activitatea desfăşurată  şi nici criteriile prevăzute de art. 4 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2404/C/2004.

Deşi recurenta susţine că pe viitor se vor repartiza stimulente şi pentru celelalte categorii de personal care nu au fost incluse în Ordinul menţionat, nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că ceilalţi magistraţi au fost premiaţi în anul 2006 în aceleaşi condiţii.

Aşa cum prevăd disp. art. 1 alin. 2 din OG nr. 137/2000, principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiile şi discriminării sunt garantate inclusiv pentru exercitarea drepturilor economice, şi a dreptului la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare, la un salariu egal pentru muncă egală.

În cadrul art. 2 alin. 1 din aceeaşi ordonanţă, este definită noţiunea de discriminare ca fiind „orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de … categorie socială… care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi libertăţii fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniile…economice, sociale…”.

Faţă de toate aceste dispoziţii legale, se reţine faptul că inclusiv stimulentele acordate de către Ministerul Justiţiei prin Ordinul nr. 1921/C/2005 trebuie să respecte principiile fundamentale între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării, aşa cum sunt prevăzute inclusiv prin Constituţia României în cadrul art. 4 alin. 2.

Aceste principii sunt reglementate inclusiv de legislaţia internaţională, legislaţie la care România este parte şi care, prin disp. art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi art. 2 alin. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale ratificate de România prin Decretul nr. 212/1974, prevăd că toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au dreptul al o ocrotire egală din partea legii, fără nici o discriminare.

Motivarea recurentei referitoare la faptul că ceilalţi judecători au beneficiat de alte drepturi în funcţie de vechimea fiecăruia nu are nici un suport probator şi se face o asimilare între drepturi care au natură juridică diferită în sensul că sporul de vechime în funcţie are caracter permanent şi este acordat pentru aprecierea muncii magistratului ca stabilitate şi urmează a beneficia de acest drept toţi judecătorii care vor dobândi, prin trecerea timpului această vechime, legiuitorul având în vedere criteriul stabilităţii în funcţie pentru absolut toţi judecătorii, fără nici o excludere. Ori, stimulentul acordat cu ocazia sărbătorilor de iarnă are caracter de primă, a vizat strict categoria judecătorilor cu vechime cuprinsă între 0 şi 3 ani şi  a fost acordat doar în anul 2005 iar ceilalţi judecători nu au mai beneficiat de această primă şi nici de alte stimulente, aşa cum susţine recurenta.

Nu putem reţine nici susţinerile recurentei Ministerul Justiţiei exprimat în sensul că nu se poate vorbi de „un drept de a fi premiat” deoarece acordarea stimulentelor pe baza criteriului vechimii în funcţie este o discriminare indirectă  iar criteriul ales reprezintă un criteriu aparent neutru ce are ca efect dezavantajarea categoriei judecătorilor cu o vechime mai mare de 3 ani care, practic, îndeplineau toate principalele criterii obiective pentru acordarea stimulentelor, prevăzute de art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997.

Ca şi argument pentru infirmarea motivelor de recurs arătăm faptul că, prin decizia nr. 15/20.01.2006, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, s-a hotărât că acordarea stimulentelor salariale judecătorilor pe criteriul vechimii în funcţie este discriminatorie conform art. 2 alin. 1 şi 2, art. 6 litera c, art. 19 alin. 4 din OG nr. 137/2000.

Conform disp. art. 20 alin. 10 din OG nr. 137/2000 republicată, hotărârile Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării neatacate la instanţa de contencios constituie titlu executoriu astfel, că nu putem reţine ca întemeiat motivul de recurs invocat de către pârâtă referitor la faptul că nu a fost atacat Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 1921/C/2005, aspect ce nu mai prezintă nici o relevanţă faţă de hotărârea pronunţată de către organul abilitat în domeniu în sensul existenţei unei discriminării aşa cum a fost indusă chiar prin acel Ordin rămas definitiv.

Cu atât mai mult nu reţinem argumentul adus de către recurenta  faţă de disp. art. 18 alin. 1 din aceeaşi ordonanţă care prevăd că, Consiliul este responsabil cu aplicarea şi controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate,precum şi în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.

Domenii speta

Spete similare