Infractiuni prevazute de legi speciale. Legea nr.202/2010.

Infractiuni prevazute de legi speciale. Legea nr.202/2010.

Chiar daca Legea nr.202/2010 cuprinde modificari ale dispozitiilor din Codul de procedura penala în sensul eliminarii caii de atac a apelului sau caii de atac a recursului pentru anumite categorii de sentinte, în situatia sentintelor pronuntate cu privire la infractiunea de evaziune fiscala nu s-a urmarit eliminarea unei cai de atac.

Conflictul negativ de competenta - art. 43 alin. 3 Cod procedura penala -  Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar  in caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urm a competenta.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA, DECIZIA NR.434 DIN 25 FEBRUARIE 2011)

Prin sentinta penala nr.441 din data de 14.12.2010, pronuntata în dosarul nr.2623/740/2010, Judecatoria Alexandria a dispus:

În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, art. 320/1 alin. 7 C.p.p., art. 74, 76 C.p. a condamnat pe inculpatul C.C.M. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, art. 320/1 alin. 7 C.p.p., art. 74, 76 C.p., a condamnat pe acelasi inculpat, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare. În baza art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005, art. 320/1 alin. 7 C.p.p., art. 74, 76 C.p., a condamnat pe acelasi inculpat, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.În baza art. 33 lit. a C.p. si art. 34 lit. b C.p., inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 C.p., a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei si în baza art. 82 C.p. a fixat termen de încercare de 3 ani. A atras atentia inculpatului asupra disp. art. 83 C.p.

A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b C.p. în conditiile art. 71 C.p. si în baza art. 71 (5) C.p. a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei cu închisoare.

A admis actiunea civila formulata de Statul Român prin A. - D.G.F.P. T. si a fost obliga inculpatul sa plateasca catre bugetul  de stat suma de 966.251 lei plus majorari de întârziere calculate pâna la stingerea debitului.

A fost obligat inculpatul sa plateasca suma de 500 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut în fapt ca:

Prin rechizitoriul nr. 1717 P/2 iunie 2010, al Parchetului de pe lânga Judecatoria Alexandria, înregistrat sub nr. 2623/740/2010, a fost trimis în judecata inculpatul C.C.M., pentru savârsirea  infractiunii prevazuta de art. 9 alin. 1  lit. b, c  si g  din Legea  nr. 241/2005.

În fapt si în esenta s-a retinut ca, inculpatul C.C.M., în calitate de împuternicit al SC P. I. SRL A., a mentionat în evidentele contabile, cheltuielile care nu au la baza operatiuni reale diminuând astfel, baza de impozitare privind calculul impozitului  pe profit si TVA, cu suma totala de 87.991 lei si care nu a declarat la ORC T., schimbarea sediului social al societatii, neevidentiind în actele contabile, toate operatiunile comerciale, pâna la data de 1 octombrie 2007, întrunesc elementele  constitutive ale infractiunilor  prevazute de art. 9 alin. 1  lit. b, c si f din Legea  nr. 241/2005.

D.G.F.P., în numele Statului Român, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala a formulat cerere de constituire ca parte civila, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 966.251 lei reprezentând impozite, taxe si contributii, în perioada 22.06.2005 -30.04.2007.

În dovedirea  prejudiciului a depus la  dosar raportul de inspectie fiscala încheiat la  27.03.2009.

Inculpatul audiat fiind, a recunoscut si regretat fapta comisa, fiind de acord  cu plata despagubirilor civile.

Din materialul probator aflat la dosarul cauzei, si anume: sesizari Garda Financiara T. si D.G.F.P. T., procese verbale de control  - Garda Financiara T. si D.G.F.P. T., documente fiscale si contabile,  adrese primarii,  facturi si chitante fiscale, raport de expertiza tehnica contabila, declaratii inculpat, instanta a retinut si a confirmat situatia de fapt mentionata  si în rechizitoriu.

Astfel, la data de  1 octombrie 2007, lucratori de specialitate al Garzii Financiare - Sectia T., au efectuat un control operativ inopinat si prin sondaj la societatea administrata de inculpat, constatând inexistenta evidentei financiar contabile si întocmind procesul verbal de  constatare a contraventiei financiar - contabile si întocmind procesul verbal  de constatare a contraventiei seria F nr. 00770332 din 1 octombrie 2007, semnat si însusit  de catre inculpat, prin care s-a dispus întocmirea evidentei, în termen de 30 zile.

Întrucât inculpatul nu s-a conformat masurii dispuse în termenul stabilit, organul  de control a transmis invitatii  la sediul social declarat al firmei, care au fost returnate pe motivul lipsei destinatarului si la domiciliul numitei M. C. A., de la care s-a primit confirmari de primire.

Din actele de urmarire penala efectuate, s-a stabilit ca la sediul social declarat al firmei, îsi desfasoara activitatea o alta societate, respectiv SC I. SRL A., administrata de numitul B. I., potrivit contractului de închiriere al terenului, nr.17919/25 septembrie 2007 constructia de pe suprafata de teren fiind dobândita prin cumparare de la numita C.P.,  mama inculpatului.

Având în vedere constatarile privind declararea fictiva a sediului social al societatii, organele de control ale Garzii Financiare T., au continuat verificarile privind infractiunea de evaziune fiscala, solicitând D.G.F.P. T. sa efectueze controlul fiscal al societatii, în vederea stabilirii obligatiilor fiscale datorate  bugetului consolidat al statului de catre SC P. I. SRL A.

În urma inspectiei fiscale efectuate, s-a stabilit ca, în perioada 22 iunie 2005 -  30 aprilie 2007, inculpatul nu a declarat si achitat la bugetul consolidat al statului, suma totala de 572.313 lei, reprezentând impozite, taxe si contributii, din care,  impozite  si contributii retinute de la salariati,  în valoare de  44.548 lei.

Fiind audiat în cursul cercetarii penale, inculpatul C.C.M. a declarat ca s-a ocupat efectiv de administrarea firmei,  recunoscând ca a avut cunostinta de termenul stabilit pentru întocmirea evidentei contabile.

Acesta a contestat actul de control întocmit de DGFP T., cu privire la cuantumul sumelor datorate, solicitând efectuarea în cauza a unei expertize  judiciar contabile  si a motivat ca a fost  în imposibilitate de a achita obligatiile fiscale, datorita  blocajului financiar.

Totodata, inculpatul a aratat  ca nu a semnat actul de control, declarând ca expertul contabil B. S. a prestat servicii privind întocmirea bilantului contabil  pe anul 2007, având atributii  de reprezentare a sa în fata organelor fiscale, sustineri în aparare care nu se coroboreaza cu vreun mijloc de  proba,  astfel ca urmeaza  sa fie înlaturate.

În urma efectuarii expertizei judiciar - contabile solicitata de  inculpat, a rezultat ca acesta a creat un prejudiciu penal total bugetului consolidat al statului, în suma de 87.991 lei, din care 41.443 lei reprezinta impozit pe profit sustras si 46548 lei reprezinta TVA sustrasa, stabilindu-se ca, în lipsa identificarii unor state de salarii care sa genereze obligatia achitarii unor impozite pe salarii sau contributii la asigurarile sociale, cheltuielile cu salariile, inclusiv obligatiile cu stopaj la sursa,  identificate  în balantele de verificare pe anii 2006 si 2007, nu sunt deductibile fiscal si nu pot fi luate în calcul la impozitul de profit.

Ca atare, expertul a concluzionat ca sumele reprezentând salarii si obligatii bugetare aferente, au servita majorarii bazei impozabile  la impozitul pe profit.

În raport de concluziile raportului de expertiza contabila, care au stabilit ca prejudiciul penal a fost cauzat de inculpat prin diminuarea bazei de impozitare, având ca urmare sustragerea de impozit pe profit si T.V.A. aferenta, în valoare totala de 87.991 lei, prin ordonanta nr. 1717 P/2010 din data de 31 mai 2010 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Alexandria, s-a dispus schimbarea încadrarii juridice din art. 6 din Legea nr. 241/2005 în art. 9 alin. 1 lit. c din Legea  nr. 241/2005.

În baza art. 52 Cod penal, la individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului pentru fiecare fapta, instanta a avut în vedere criteriile generale  prevazute de art. 72 Cod penal, anume împrejurarile savârsirii faptei prezentate în situatia de fapt, pericolul social concret al faptei dar si persoana inculpatului care a recunoscut si regretat fapta comisa, retinute de instanta ca circumstante atenuante potrivit art. 74 Cod penal.

În atare situatie, instanta, în baza art. 3201 alin. 7 Cod procedura penala, a redus pedeapsa cu 1/3 si în baza art. 76 Cod penal, a coborât pedeapsa sub minimul special, aplicându-i inculpatului câte o pedeapsa de 1 an închisoare, facându-se aplicarea dispozitiilor art. 34  lit. b Cod  penal.

Fiind îndeplinite cerintele  prevazute de art. 81 Cod penal,  instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, a fixat termen de încercare de 3 ani potrivit art. 82 Cod penal, si a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, cu privire la revocarea suspendarii  executarii pedepsei.

Cu privire la pedeapsa accesorie i s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a  II-a si lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii  elective  publice  si dreptul de a  ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat,  în conditiile art. 71 Cod penal, deoarece savârsind fapte penale acesta nu poate reprezenta un model de conduita  sau oferi o garantie morala  pentru colectivitate.

Inculpatului  nu i s-au interzis drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza I, literele c,d si e respectiv dreptul de a alege, de a ocupa o functie sau exercita  o profesie sau activitate de natura celei de care s-a folosit pentru savârsirea  infractiunilor drepturile parintesti si dreptul de a fi tutore sau curator, deoarece drepturile nu se interzic ope legis, ci în raport de natura si gravitatea faptelor comise.

Or faptele savârsite de inculpat nu au o gravitate deosebita, nu sunt savârsite în legatura cu viata de familie ori prin folosirea unei profesii, meserii  sau activitati  si nici nu sunt de natura electorala.

Acest aspect rezulta si din cauza Hrist împotriva Regatului Unit al Marii Britanii  si Irlandei de Nord si Sabou si Pîrcalab împotriva României în care s-a retinut ca drepturile nu se interzic ope legis, ci în raport cu natura si gravitatea faptelor comise.

În baza art. 71 (5) Cod penal instanta a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei cu închisoare.

Cu privire la latura civila, Statul Român s-a constituit parte civila cu suma de 966.251 lei si a mentionat suma pentru fiecare obligatie de plata catre bugetul de stat, si a depus  în dovedire, raportul inspectiei fiscale, astfel ca în baza art. 15 si OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala cu modificarile si completarile ulterioare, a admis actiunea civila si l-a obliga  pe inculpat la plata sumei datorate  bugetului de stat în suma de 966.251 lei cu majorarile de  întârziere, calculate pâna la stingerea  debitului.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat apel inculpatul C.C.M. si partea civila Statul Român, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala a Finantelor Publice a judetului T.

Prin decizia penala nr. 42/03.02.2011 Tribunalul Teleorman a calificat calea de atac exercitata în cauza ca fiind recurs si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Curtii de Apel Bucuresti.

În motivarea deciziei, s-au avut în vedere dispozitiile art. 281 pct. 3 Cod procedura penala privitoare la competenta materiala a curtii de apel în solutionarea recursurilor împotriva sentintelor pronuntate de judecatorii în prima instanta.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I-a penala sub nr. 2623/740/2010, iar la termenul fixat pentru judecata, 25.02.2011, Ministerul Public a invocat exceptia de necompetenta a Curtii de Apel cu privire la judecarea ca recursuri a cailor de atac exercitate în cauza, exceptie pe care Curtea o constata întemeiata, în considerarea urmatoarelor argumente:

Inculpatul C.C.M. a fost trimis în judecata prin rechizitoriul nr. 1717/P/2008 din data de 02.06.2010 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Alexandria, pentru savârsirea infractiunii de evaziune fiscala, prev. si ped. de art. 9 alin. 1 lit. b,c si f din Legea nr. 241/2005.

Prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, infractiunile de evaziune fiscala prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale au fost date în competenta materiala de judecata, în prima instanta, la tribunale, conform art. 27 alin. 1 lit. e1 Cod procedura penala.

Anterior Legii nr. 202/2010, infractiunile de evaziune fiscala erau în competenta materiala de judecata ,în prima instanta, la judecatorii, având calea de atac a apelului si recursului.

Chiar daca Legea nr. 202/2010 cuprinde modificari ale dispozitiilor din Codul de procedura penala în sensul eliminarii caii de atac a apelului sau caii de atac a recursului pentru anumite categorii de sentinte, în situatia sentintelor pronuntate cu privire la infractiunea de evaziune fiscala nu s-a urmarit eliminarea unei cai de atac.

Curtea constata ca Legea nr. 202/2010 contine dispozitii pentru situatiile tranzitorii în care se trece de la aplicarea unei legi procesual penale la aplicarea alteia, noi, structurate în art. XXIV.

Potrivit alin.1, hotarârile pronuntate în cauzele penale înainte în vigoare a prezentei legi ramân supuse cailor de atac motivelor si termenelor prevazute sub legea sub care a început procesul, iar prin rationamentul per a contrario, rationament de interpretare logica, hotarârile pronuntate dupa intrarea în vigoare a legii sunt supuse reglementarilor procesul penale prevazute de noua lege, dând sens principiului activitatii legii procesual penale care este de stricta aplicare.

Curtea observa însa ca, în prezenta cauza sunt aplicabile dispozitiile prevazute în alin. 2 al art. XXIV din Legea nr. 202/2010, dispozitii care trebuie interpretate în mod sistematic dar si cu ajutorul rationamentelor logice, întrucât în cazul infractiunilor de evaziune fiscala nu s-a urmarit eliminarea unei cai de atac (în cazul de fata eliminarea apelului) iar prezenta cauza se afla în curs de judecata la data schimbarii competentei materiale a judecatoriei,instanta legal sesizata,competenta functional si material, de a judeca în prima instanta infractiunile de evaziune fiscala.

Drept pentru care Curtea, va califica juridic caile de atac exercitate ca fiind apeluri, va trimite cauza spre solutionare Tribunalului Teleorman.

Constatând intervenit conflictul negativ de competenta, Curtea va sesiza, conform art. 43 alin. 3 Cod procedura penala Înalta Curte de Casatie si Justitie, instanta ierarhic superioara comuna, pentru a se pronunta asupra conflictului negativ de competenta.

Domenii speta

Spete similare