Aprecierea interesului în exercitarea unei actiuni pauliene în situatia în care reclamantul are calitate dubla, de creditor si debitor

Aprecierea interesului în exercitarea unei actiuni pauliene în situatia în care reclamantul are calitate dubla, de creditor si debitor

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.6904/300/2008 - DECIZIA CIVILA NR.1017/06.10.2010)

Prin  sentinta civila nr.2396/16.03.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti în dosarul nr.6904/300/2008, a fost respinsa ca neîntemeiata actiunea formulata de reclamantul V.C.G., în contradictoriu cu pârâtele B.A. si A.P. si s-a luat act ca pârâta B.A. nu solicita cheltuieli de judecata.

La pronuntarea acestei sentinte, instanta de fond analizând actele si lucrarile dosarului a retinut urmatoarea situatie de fapt:

Prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.1181/20.04.2007, pârâta B.A. a vândut pârâtei A.P. apartamentul nr.7 din str.D. nr.15, bl.D21, sc.A, et.1, sector 2, rezervându-si dreptul de abitatie asupra unei camere din apartament.

Prin promovarea prezentei actiuni, astfel cum este configurata în urma admiterii exceptiei lipsei de interes, reclamantul urmareste revocarea acestui contract, defaimându-l ca fraudulos, prin mecanismul actiunii pauliene.

Reclamantul actioneaza în calitate de mostenitor testamentar al autorului B.G.. Conform certificatului de legatar nr.25/2007, autorul B.G. era creditorul pârâtei B.A., conform deciziei civile nr. 197R 22.03.2007 a Curtii de Apel Bucuresti, prin care aceasta a fost  obligata sa plateasca autorului B.G. suma de 1.301.785 lei.

Din probatoriul administrat nu rezulta împrejurarea ca pârâta B.A. a încheiat contractul mentionat cu intentia de a frauda interesele reclamantului si cu complicitatea pârâtei A.P..

De asemenea, instanta a  apreciat ca nu se poate retine existenta unei fraude fata de creditorul-reclamant, deoarece acesta a fost beneficiarul direct al întregului teren de 10.000 mp. Prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1061/27.03.1996, pârâta B.A. a vândut reclamantului si sotiei sale terenul de 10.000 mp din V., suprafata din care reclamantul a înstrainat ulterior, suprafata de 7640 mp, conform  contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.1124/26.04.1996.

Împotriva acestei sentinte si a încheierii pronuntate în sedinta publica din 24.10.2008,  prin care a fost admisa exceptia lipsei de  interes cu privire la capetele  2 si 3 de cerere, a declarat apel reclamantul V.C.G., solicitând  admiterea apelului, casarea acestora si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, prin decizia civila nr.207/A/17.02.2010, a respins ca nefondat apelul.

Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca prima instanta a apreciat în mod corect lipsa de interes a apelantului reclamant în desfiintarea contractelor de vânzare-cumparare. Pentru exercitiul actiunii nu este suficient sa se afirme un drept actual, ci este nevoie sa se justifice un interes, adica un folos practic pe care partea îl urmareste prin punerea în miscare a procedurii judiciare.

În speta, interesul practic al actiunii pauliene a apelantului reclamant este readucerea în patrimoniul debitoarei sale - intimata pârâta B.A. a unor bunuri înstrainate de aceasta, pentru ca apelantul reclamant sa-si poata satisface creanta fata de debitoare. Cum însa bunurile ce fac obiectul contractelor de vânzare cumparare mentionate la capetele 2 si 3 de cerere au intrat chiar în patrimoniul apelantului reclamant, care a cumparat, împreuna cu sotia sa, pârâta V.A., un teren de 10.000 mp de la intimata pârâta B.A. si apoi au iesit din patrimoniul sau în schimbul unei sume de bani, prin vânzare catre pârâtul M.M., nu se poate sustine ca în momentul de fata exista vreun interes ca apelantul reclamant sa ceara desfiintarea prin actiunea pauliana a unor contracte în care el însusi a fost parte si prin care si-a marit patrimoniul,  obtinând pentru o suprafata (chiar) mai mica de teren un pret de peste 66 de ori mai mare decât cel platit la cumparare în interval de numai 1 luna calendaristica ( a se vedea contractele de la filele 21 si 23 din dosarul de fond).

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul.

Prin motivele de recurs se arata ca hotarârea este nelegala întrucât:

Instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti, atunci când a constatat faptul ca hotarârea fondului a fost data cu încalcarea formelor de procedura, dar nu a casat hotarârea atacata.

Prin lipsirea de o prezumtie stabilita de lege în favoarea sa (prezumtie prevazuta de art.225 Cod procedura civila) instanta i-a pricinuit o vatamare.

Ignorând dispozitiile normative în vigoare, instanta a apreciat ca nefondat acest motiv de apel, ceea ce atrage aplicabilitatea art.304 pct.4 Cod procedura civila.

Instanta a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii si nu a observat ca interesul reclamantului exista si este recunoscut de lege, ca atare, în virtutea calitatii sale de creditor al pârâtei B.A..

Simplul fapt ca detine o creanta împotriva pârâtei B.A. pe care încearca sa o valorifice justifica interesul sau în promovarea acestei actiuni.

Hotarârea este netemeinica si nelegala, instanta retinând în mod gresit faptul ca B.A. a cunoscut ca este debitoare, abia la data de 22.03.2007.

Hotarârea data la aceasta data reprezinta finalizarea unui litigiu ce a durat aproape 10 ani, timp în care organele de cercetare penala au constatat frauda pârâtei fata de ceilalti comostenitori, astfel încât B.A. era perfect constienta de faptul ca exista o probabilitate foarte mare ca instanta sa o oblige la plata unor sume de bani catre ceilalti mostenitori, fiind evidenta intentia de ascundere a patrimoniului.

În realitate, rezerva dreptului de abitatie asupra apartamentului s-a facut pentru a justifica faptul ca pârâta continua sa locuiasca în acel apartament chiar si dupa vânzare si nu dintr-o stare de nevoie a pârâtei.

Pârâta B.A. nu a facut nici o dovada ca se afla în nevoie.

Pentru aceste motive se solicita admiterea recursului, casarea deciziei si a încheierii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare.

Curtea, examinând decizia recurata prin prisma motivelor de recurs formulate constata urmatoarele:

- Primul motiv de recurs privind depasirea atributiilor puterii judecatoresti este neîntemeiat.

Prin încheierea din data de 02.02.2009 (fila 95 dosar fond) instanta a admis probele cu înscrisuri si interogatoriu.

La data de 16.03.2009 (fila 104) instanta revine cu privire la proba cu interogatoriul pârâtei B.A., retinând ca nu se mai impune administrarea acestei probe "deoarece din adeverinta medicala depusa la dosar, rezulta ca aceasta are o vârsta considerabila, fiind nascuta în anul 1925. Mai mult, pârâta prezinta sechele în urma unui accident vascular cerebral", astfel încât s-a apreciat ca ar exista un risc major pentru producerea unui traumatism suplimentar pârâtei, chiar si în conditiile administrarii probei la locuinta acesteia.

La instanta de apel, prin încheierea din data de 25.11.2009 s-a admis proba cu interogatoriul intimatei - pârâte A.P., interogatoriu ce a si fost administrat si care se afla la filele 33 - 34 din dosar.

Ca atare, chiar daca prima instanta a apreciat gresit ca aceasta pârâta nu poate fi audiata din cauze medicale, nulitatea a fost acoperita prin luarea interogatoriului de instanta de apel.

Mai mult, potrivit dispozitiilor art.297 Cod de procedura civila, desfiintarea unei hotarâri si trimiterea cauzei spre rejudecare se poate dispune de instanta de apel numai atunci când prima instanta a rezolvat procesul fara a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa partii care nu a fot legal citata. Faptul ca instanta de fond ar fi facut o gresita aplicare a dispozitiilor art.225 Cod de procedura civila, nu se încadreaza în aceste dispozitii, în acest caz nelegalitatea putând fi remediata de instanta de apel, ceea ce de altfel, s-a si întâmplat în speta.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs se critica hotarârea pe motiv ca s-a retinut în mod gresit ca pârâta B.A. ar fi fost de buna credinta la încheierea contractului de vânzare-cumparare, instanta interpretând gresit probele administrate în cauza: înscrisurile din care rezulta ca între parti s-a purtat timp de 10 ani un proces penal, finalizat la data de 22.03.2007, contractul de vânzare-cumparare prin care pârâta si-a rezervat un drept de abitatie, etc.

Din modul cum este formulat însa acest motiv de recurs, rezulta ca recurentul solicita instantei de recurs sa faca o reapreciere a probelor administrate în cauza, ceea ce nu mai este permis fata de actuala configuratie a art.304 Cod de procedura civila.

În realitate, prin acest motiv de recurs se cere sa se stabileasca o alta situatie de fapt în ceea ce priveste încheierea contractului de vânzare-cumparare nr.1181/2007, astfel încât acest motiv de recurs nu va fi analizat.

Se mai sustine de catre recurent ca instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art.1169 Cod civil, solicitându-i sa probeze un fapt negativ.

Si acest motiv de recurs, ce poate fi încadrat în dispozitiile art.304 pct.9 Cod de procedura civila este neîntemeiat.

Într-adevar, instanta de apel a retinut ca: "din nici o proba administrata la dosar nu reiese ca pârâta intimata B.A. nu s-ar fi aflat în stare de nevoie când a înstrainat apartamentul", dar prin aceasta nu se întelege ca s-ar fi solicitat apelantului recurent sa faca dovada unui fapt negativ, ci dimpotriva dovada faptului ca pârâta a fost de rea-credinta.

În lipsa acestor probe, coroborate cu vârsta acesteia si cu rezervarea dreptului de uzufruct, instanta a concluzionat ca poate sa retina în favoarea pârâtei intimate prezumtia ca înstrainarea imobilului a fost determinata de starea sa de nevoie.

Cel de-al doilea motiv de recurs vizeaza încheierea din sedinta publica din data de 21.10.2008, prin care a fost admisa exceptia lipsei de interes cu privire la capetele 2 si 3 din cererea de chemare în judecata, motiv de recurs gasit întemeiat de catre Curte, pentru urmatoarele considerente:

Prin contractul de vânzare-cumparare, autentificat sub nr.1061/27.03.1996 de B.N.P. M.I., V.A. a vândut reclamantului recurent V.C., casatorit cu V.A. suprafata de 10.000 m.p. teren situat în comuna V., str.E.I.N., nr.3, judet Ilfov, pentru suma de 3.000.000 lei vechi (300 lei Ron).

La rândul sau, V.C.G. a înstrainat catre M.M. suprafata de 7640 m.p. din suprafata totala de 10.000 m.p. dobândit anterior, pentru suma de 200.000.000 lei vechi (20.000 lei Ron).

Prin decizia civila nr.197/R/22.03.2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila, s-a constatat ca terenul în suprafata de 10.000 m.p. situat în comuna V., str.E.I.N., nr.3, judet I., facea parte din masa succesorala ramasa de pe urma defunctului B.T.C., si ca mostenitori ai acestuia au fost pârâta B.A. si B.G., pârâta fiind obligata sa-i plateasca cu titlu de sulta lui B.G., prin aceeasi decizie, suma de 1.301.785 Ron, actualizata, suma neachitata pâna la data promovarii prezentei actiuni.

Recurentul reclamant V.C.G. este mostenitorul defunctului B.G., calitate în care a formulat prezenta actiune.

Ca atare, recurentul reclamant, în momentul de fata, întruneste atât calitatea de debitor, cât si de creditor fata de pârâta B.A., cu privire la imobilul ce a facut obiectul celor doua contracte de vânzare-cumparare a caror anulare o solicita.

Este debitor, în situatia admiterii actiunii pentru sumele de 300 lei Ron (3.000.000 lei Rol) si 20.000 lei Ron (200.000.000 lei Rol) si, totodata, este creditor pentru suma de 1.301.785 Ron stabilita în favoarea autorului sau, B.G., prin decizia civila nr.197/12/22.03.2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala.

Prin urmare, simplul fapt ca în patrimoniul sau se regasesc ambele drepturi de creanta îi confera acestuia interes în formularea actiunii pauliene, actiune prin care poate obtine diferenta dintre sulta stabilita ca urmare a iesirii din indiviziune si sumele pe care ar fi obligat sa le restituie ca urmare a anularii contractelor de vânzare-cumparare.

Diferenta ce ar fi obtinuta în aceste conditii este suficient de mare încât sa justifice interesul sau în promovarea prezentei actiuni.

De altfel, cele retinute de instanta de fond si mentinute de instanta de apel reprezinta, în realitate, o analiza a conditiilor de fond a actiunii pauliene si nu o analiza a exceptiei lipsei de interes.

Prin urmare, fata de cele retinute, Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 312 Cod de procedura civila, coroborat cu art.297 Cod de procedura civila, va admite recursul, va modifica decizia recurata, în sensul ca va admite apelul, va schimba încheierea apelata, în sensul ca va respinge exceptia lipsei de interes a capetelor 2 si 3 din cererea de chemare în judecata si va trimite cauza instantei de fond pentru rejudecarea acestor capete de cerere privind anularea contractelor de vânzare-cumparare autentificate sub nr.1061/27.03.1996 si nr.1124/26.04.1996.

Se vor mentine dispozitiile sentintei.

Domenii speta

Spete similare