Recurs. Plângere împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata ( art. 2781 din Codul de procedura penala )

Recurs. Plângere împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata ( art. 2781 din Codul de procedura penala )

Plângerea în fata judecatorului poate fi formulata numai dupa respingerea plângerii facute în "procedura interna" prev. de art. 275-278 din Codul de procedura penala.

Plângerea este inadmisibila daca: petentul nu a exercitat calea de atac în "procedura interna"; plângerea formulata conform art. 275-278 din Codul de procedura penala a fost admisa, iar rezolutia sau ordonanta de neîncepere a urmaririi penale sau de netrimitere în judecata a fost infirmata.

Potrivit Legii nr. 202/2010 hotarârile pronuntate de judecator sunt definitive. Prin urmare, atât sentintele pronuntate potrivit art. 2781 alin. 8 lit. a si b din Codul de procedura penala, dar si încheierea pronuntata potrivit art. 2781 alin. 8 lit. c din Codul de procedura penala, nu sunt supuse niciunei cai de atac.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA, Decizia penala nr. 171/26.01.2012)

Prin sentinta penala nr. 994 din data de 31.10.2011, Judecatoria Slobozia  a respins ca nefondata plângerea formulata de petenta I.G. împotriva rezolutiei nr. 76/P/2003 din data de 11.03.2009 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Ialomita dispusa în dosarul nr. 76/P/2003, obligând petenta la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs petenta, fara a depune motivele de recurs în scris si fara a se prezenta la termenul acordat în fata instantei de recurs.

Analizând actele dosarului si hotarârea recurata sub aspectul invocat referitor la admisibilitatea recursului fata de disp. art. 2781 alin. 10  din Codul de Procedura penala, Curtea retine urmatoarele:

Prin rezolutia dispusa la data de 11.03.2009  în dosarul nr. 76/P/2003, Parchetul de pe lânga Tribunalul Ialomita a respins plângerea depusa de petenta ca nefondata.

Împotriva acestei rezolutii, petenta a formulat plângere întemeiata pe disp. art. 278 si art.2781 din Codul de procedura penala la primul procuror al Parchetului de pe lânga Tribunalul Ialomita, plângerea fiind  solutionata prin rezolutia nr. 155/II/2/2009  din data de 27.05.2009 a prim procurorului Parchetului de pe lânga Tribunalul Ialomita fiind respinsa.

Potrivit art. 278 Cod procedura penala, plângerea împotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor  date de acesta se rezolva de prim procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe lânga curtea de apel sau de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Potrivit art. 2781 Cod procedura penala, dupa plângerea facuta conform art. 275 - 278 Cod procedura penala, împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale, persoana vatamata poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 si 278 la instanta careia i-ar reveni potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta.

Potrivit art. 2781 alin. 10 hotarârea instantei prin care s-a dispus cu privire la plângerea depusa în temeiul disp. art. 2781 alin. 8 este definitiva, acest text de lege fiind introdus prin Legea nr. 202/2010, intrata în vigoare la data de 14.11.2010. Legea procesual penala este de imediata aplicare, aceste dispozitii devenind asadar aplicabile imediat dupa publicarea legii în Monitorul Oficial, neexistând vreo dispozitie legala care sa impuna alt termen pentru intrarea în vigoare, dispozitiile tranzitorii facând referire doar la plângerile atacate deja cu recurs anterior datei intrarii în vigoare a noilor dispozitii.

Curtea constata de altfel ca aceste dispozitii nu sunt straine petentei, care a înteles sa faca trimitere, în sustinerea admisibilitatii recursului declarat, la dispozitiile constitutionale care prevad liberul acces la justitie si la dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, fiind evident ca aceasta cunostea imposibilitatea exercitarii caii de atac a recursului împotriva hotarârilor pronuntate în aceasta materie, însa a ignorat dispozitiile legale, promovând calea de atac.

Curtea reaminteste  ca aceasta chestiune a facut obiectul unor ample discutii referitoare la posibilitatea atacarii în justitie a solutiilor dispuse de procuror în faza urmaririi penale, toate acestea fiind însa transate cu mult timp în urma prin introducerea în Codul de procedura penala a art. 2781, care a consacrat explicit acest drept, desi si anterior acestui moment se puteau ataca în fata unei instante de judecata solutiile procurorului pe temeiul constitutional al liberului acces la justitie, discutia fiind caduca în prezent.  Înlaturarea posibilitatii atacarii cu recurs a sentintei instantei de fond în aceste cazuri nu reprezinta o încalcare a accesului la justitie, solutia împotriva careia se declara calea de atac fiind dispusa de o instanta de judecata, aspect ce constituie dimpotriva, o expresie evidenta si fara echivoc a liberului acces la justitie. Curtea reaminteste ca aceasta este si interpretarea pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului o da notiunii de acces la justitie, aspect care nu implica si exercitarea cailor de atac în materii care nu impun un astfel de control jurisdictional,  asa cum este si materia în cauza.

Fata de cele aratate Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta, conform art. 38515 punctul 1 lit. a) din Codul de procedura penala si o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare catre stat conform art. 192 alin. 2 din Codul de procedura penala.

1

Domenii speta

Spete similare