Recurs inadmisibil - omiso medio câta vreme, o parte nu a atacat sentinta pronuntata în cauza cu apel, aceasta nu se poate prevala nici de calea de atac a recursului, daca prin decizia pronuntata în apel nu a fost modificata solutia din sentinta.

Decizie 242 din 21.05.2009


2. RECURS INADMISIBIL - OMISO MEDIO

CÂTA VREME, O PARTE NU A ATACAT SENTINTA PRONUNTATA ÎN CAUZA CU APEL, ACEASTA NU SE POATE PREVALA NICI DE CALEA DE ATAC A RECURSULUI, DACA PRIN DECIZIA PRONUNTATA ÎN APEL NU A FOST MODIFICATA SOLUTIA DIN SENTINTA.

DECIZIA PENALA NR.242/R din 21 mai 2009

Prin sentinta penala nr.1284/2008 pronuntata de Judecatoria Oradea în baza art.194 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.42 Cod penal, art. 99 alin.3 Cod penal si art.109 Cod penal a fost condamnat inculpatul S.F.O., la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal si art.109 Cod penal, a fost condamnat acelasi inculpat la o pedeapsa de 1 luna închisoare.

În baza art.33 lit.a Cod penal si art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele mai sus stabilite si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 lit.a teza a II-a, b Cod penal cu titlu de pedeapsa accesorie.

În baza art.1101 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani stabilit potrivit art.110 Cod penal.

În baza art.1101 alin.1 teza finala Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a impus inculpatului sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bihor si sa se supuna masurilor de supraveghere prev. de art.863 alin.1 lit.b-d Cod penal. 

În baza art.359 Cod procedura penala,  s-a atras atentia asupra dispozitiilor art.1101 alin.3 Cod penal a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii sub supraveghere.

În baza art.14 Cod procedura penala raportat la art.346 Cod procedura penala cu referire la art.998-999 Cod civil si art.1000 alin.2 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu partile responsabile civilmente S.V. si S.L., la plata sumei de 4.350 lei în favoarea partii civile B.I., si echivalentul în lei a 3.330 euro în favoarea partii civile Directia Generala de Informatii si Protectie Interna.

În baza art.193 alin.1 si 4 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul în solidar cu partile responsabile civilmente la plata sumei de 1.000 lei în favoarea partii civile B.I. cu titlu de cheltuieli de judecata.

În baza art.191 alin.1 si 3 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul în solidar cu partile responsabile civilmente la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele :

La începutul lunii octombrie 2006, în timp ce inculpatul S.F.O. se afla la intrarea în Internatul Colegiului tehnic "Mihai Viteazul" din Oradea, s-a întâlnit cu o persoana de sex masculin care s-a recomandat a fi "Cipri", în vârsta de 26 de ani si dupa ce a discutat cu aceste câteva minute si-a facut aparitia partea vatamata B.I. - elev în clasa a X-a J, la acelasi Colegiu. Dupa ce s-au salutat si partea vatamata a plecat, numitul "Cipri" i-a spus inculpatului S.F.O. " Asta are bani".

Zilele urmatoare când inculpatul S.F.O.a întâlnit-o pe partea vatamata B.I. la internat, i-a spus acesteia ca vrea sa discute ceva cu ea si i-a cerut împrumut suma de 100 lei. Partea vatamata i-a spus ca îi va aduce a doua zi, iar inculpatul S.F.O. urma sa-i returneze pe sfârsitul saptamânii. În seara zilei urmatoare, partea vatamata B.I. i-a adus inculpatului S.F.O. suma de 30 de lei si a doua zi urma sa îi aduca restul de 70 lei.

Pentru ca partea vatamata nu i-a adus banii a doua zi, în momentul în care inculpatul S.F.O. a iesit de la ore, a mers în camera unde acesta statea si dupa ce a batut la usa si i-a deschis partea vatamata, a intrat si a vazut-o pe aceasta ca era somnoroasa si mahmura. Inculpatul S.F.O. a întrebat-o pe partea vatamata B.I. de ce nu i-a adus banii si dupa ce partea vatamata i-a raspuns ca nu a avut de unde sa-i aduca, i-a aplicat partii vatamate doua palme peste fata si un pumn în coasta, spunându-i "De ce ai promis ca îmi aduci banii, când de fapt tu ai baut?", dupa care a plecat.

Dupa ce partea vatamata i-a promis inculpatului S.F.O. în mai multe rânduri în cursul lunii noiembrie 2006 ca-i aduce suma de 300 lei, în cursul lunii decembrie 2006 i-a promis inculpatului ca-i aduce în schimbul banilor un celular.

Tot în luna decembrie 2006, inculpatul S.F.O. a aflat de la un coleg de-al sau de clasa, C.G. ca partea vatamata B.I. i-a dat suma de 190 lei pentru a-i cumpara celularul Motorola V 300 pe care trebuia sa-l primeasca inculpatul S.F.O., urmând ca partea vatamata sa-i mai achite 170 lei, pâna la un anumit termen. Pentru ca partea vatamata nu a avut restul de bani a intervenit inculpatul S.F.O. si i-a dat în schimbul celularului suma de 95 de lei si o giaca din piele.

Înainte de vacanta de iarna, în 18.01.2006, partea vatamata B.I. i-a promis inculpatului  S.F.O. ca-i aduce suma de 500 lei sau 1000 lei, bursa pe care o primea. Inculpatul S.F.O.  i-a cerut însa suma de 1.500 lei pe care partea vatamata a spus ca îi va aduce dupa vacanta de iarna.

Dupa vacanta de iarna, în ianuarie 2007, inculpatul S.F.O. l-a trimis pe un coleg al sau, N.F. sa vada daca a venit la internat partea vatamata B.I. însa acesta i-a spus ca tatal partii vatamate urma sa o transfere la scoala de la Beius, jud.Bihor.

Inculpatul s-a întâlnit apoi cu partea vatamata, în primele zile dupa vacanta la scoala si partea vatamata i-a promis ca îi aduce suma de 850 lei, iar inculpatul a acceptat. În ziua de 15.01.2007 inculpatul S.F.O. s-a întâlnit din nou cu partea vatamata si aceasta i-a spus ca a doua zi îi va da banii.

În dimineata de 16.01.2007, orele 09.00, în timp ce inculpatul S.F.O. si partea vatamata B.I. erau în pauza inculpatul a vazut ca partea vatamata îl astepta la iesirea din cladire si i-a spus ca îi da banii. Inculpatul S.F.O. i-a cerut partii vatamate sa-l urmeze la toaleta sa nu-i vada nimeni. Dupa ce au intrat în toaleta, partea vatamata a scos un teanc de bancnote de 50 lei si de 10 lei, în total 100 lei.

Inculpatul a întrebat-o pe partea vatamata daca sunt marcati, acesta a început sa tremure si cineva a sunat-o pe celular, moment în care a raspuns "Da" si a închis. Inculpatul S.F.O. stia ca partea vatamata nu are celular si nu a recunoscut nici geaca pe care o purta partea vatamata. Imediat dupa aceea inculpatul S.F.O. a întrebat-o pe partea vatamata de microfoane si dupa ce aceasta i-a spus ca nu are, inculpatul a observat ca geaca pe care o purta partea vatamata era trasa în jos într-o parte si a întrebat-o ce are acolo. Partea vatamata i-a spus ca are încarcatorul de la telefon.

Dupa ce partii vatamate i-a mai sunat celularul înca o data si acesta nu a raspuns, partea vatamata i-a dat inculpatului S.F.O. banii solicitati, spunând ca a apelat-o unul "Cosmin" si ca trebuie sa plece repede, deoarece tatal sau era în spital.

Inculpatul i-a cerut partii vatamate sa îi arate ce are în buzunarul gecii si a observat 2 leduri cu cabluri. Atunci partea vatamata i-a spus inculpatului S.F.O. ca este geaca unchiului sau si ca nu stie ce este aparatul respectiv. Inculpatul S.F.O. i-a smuls din mâna partii vatamate aparatul respectiv, l-a aruncat jos si dupa ce s-a spart a scos cartela din el si i-a dat foc cu o bricheta, dupa care a aruncat aparatul respectiv în toaleta si a tras si apa.  Aparatura respectiva a fost distrusa în totalitate.

Partea vatamata avea asupra sa aparatura de interceptare cu care a fost echipat de catre politisti din cadrul Inspectoratul de Politie Bihor deoarece s-a încercat efectuarea unui flagrant în baza ordonantei emisa de Parchetul de pe lânga Judecatoria Oradea la data de 16.01.2007.

Faptele inculpatului care în perioada octombrie 2006 - ianuarie 2007 a pretins, prin amenintare, ca partea vatamata sa-i plateasca suma de 360 lei si care în data de 16.01.2007 a distrus aparatura de interceptare a Ministerului Administratiei si Internelor întrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de santaj prev. de art. 194 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 99 alin.3 Cod penal si distrugere prev. de art. 217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 99 alin.3 Cod penal.

La individualizarea pedepselor instanta a avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, circumstantele reale ale comiterii faptelor, valorile prejudiciilor create, circumstantele personale ale inculpatului care era minor la momentul comiterii acestora, nu are antecedente penale, continua studiile si atitudinea nesincera a acestuia.

Fata de cele expuse mai sus, instanta în baza art.194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 42 Cod penal, art. 99 alin. 3 Cod penal si art.109 Cod penal a condamnat pe inculpatul S.F.O. la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal si art.109 Cod penal a condamnat pe acelasi inculpat la o pedeapsa de 1 luna închisoare.

Întrucât faptele sunt comise în conditiile concursului de infractiuni, instanta în baza art.33 lit.a Cod penal si art.34 lit.b Cod penal a contopit pedepsele mai sus stabilite si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de  6 luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 lit.a teza a II-a, b Cod penal cu titlu de pedeapsa accesorie, apreciind ca raportat la faptele comise este nedemn de exercitiul acestora.

Pentru aceleasi considerente expuse mai sus, instanta a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins si fara privare de libertate si în baza art. 1101 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani stabilit potrivit art. 110 Cod penal.

În baza art. 1101 alin. 1 teza finala Cod penal, pe durata termenului de încercare a impus inculpatului sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bihor si sa se supuna masurilor de supraveghere prev. de art.863 alin.1 lit.b-d Cod penal. 

În baza art.359 Cod procedura penala, a atras atentia asupra dispozitiilor art.1101 alin.3 Cod penal a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii sub supraveghere.

În baza art.14 Cod procedura penala raportat la art.346 Cod procedura penala cu referire la art.998-999 Cod civil si art.1000 alin.2 Cod civil a obligat inculpatul în solidar cu partile responsabile civilmente S.V. si S.L., la plata sumei de 4.350 lei în favoarea partii civile B.I., din care 350 lei reprezinta daune materiale si 4.000 lei daune morale si echivalentul în lei a 3.330 euro în favoarea partii civile Directia Generala de Informatii si Protectie Interna.

În ceea ce o priveste pe parte civila B.I., instanta a acordat cu titlu de despagubiri materiale doar suma pretinsa si primita de inculpat. Toate celelalte sume solicitate de partea vatamata constând în chirie si cheltuieli aferente mutarii din internat într-o garsoniera închiriata nu se justifica deoarece dupa data de 16.01.2007, inculpatul a fost exmatriculat.

În schimb apare ca justificata solicitarea de a i se plati daune morale, deoarece prin actiunile sale inculpatul a supus-o unor presiuni psihice pe parcursul a 3 luni. Fata de acesta instanta a apreciat ca acordarea sumei de 4.000 lei reprezinta o reparatie echitabila.

În ceea ce o priveste pe parte civila Directia Generala de Informatii si Protectie Interna instanta a retinut ca justificata doar suma aratata prin înscrisul aflat la fila 117, suma redusa cu valoarea de amortizare indicata la fila 66.

În baza art.193 alin.1 si 4 Cod procedura penala, a obligat inculpatul în solidar cu partile responsabile civilmente la plata sumei de 1.000 lei în favoarea partii civile B.I. cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat .

În baza art.191 alin.1 si 3 Cod procedura penala, a obligat inculpatul în solidar cu partile responsabile civilmente la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotarâri, în termen legal a declarat apel inculpatul S.F.O. solicitând admiterea apelului, desfiintarea hotarârii de fond si pe cale de consecinta, rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit.a Cod procedura penala, raportat la art. 10 lit. a Cod procedura penala, apreciind ca fapta nu exista. Din probele administrate s-a putut observa pozitia sa  constanta în declaratiile date, precum si faptul ca partea civila i-a dat  cu titlu de împrumut sumele de bani asa cum de altfel, este normal sa se întâmple între colegii de liceu. În ceea ce priveste infractiunea de distrugere, solicita achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit.a Cod procedura penala, raportat la art. 10 lit. c Cod procedura penala, apreciind ca fapta nu a fost comisa de catre el, acesta aratând amanuntit în ce conditii a cazut aparatul si evident s-a deteriorat.

Prin decizia penala nr.59/A din 4 martie 2009 pronuntata  de Tribunalul Bihor, a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de apelantul inculpat  S.F.O si ca inadmisibila cererea de  aderare la apel  formulata de D.G.I.P.I. Bihor împotriva sentintei penale nr.1284 din 12 noiembrie 2008, pronuntata de  Judecatoria Oradea pe care a mentinut-o în totul.

A fost obligat apelantul minor în solidar cu partile responsabile civilmente S.V. si S.L. precum si pe apelanta D.G.I.P.I. Bihor sa plateasca statului suma de câte 50 lei, cheltuieli judiciare în apel, precum si suma de 300 lei cheltuieli de  judecata  în apel  în favoarea intimatului B.I.

Analizând hotarârea atacata prin prisma apelului declarat în cauza, cât si din oficiu, dar în limitele si conform dispozitiilor art.371 Cod procedura penala, cu privire la toate motivele de nelegalitate si netemeinicie prev. de art.378 Cod procedura penala, tribunalul a retinut ca acesta este nefondat astfel ca l-a respins în consecinta.

Starea de fapt a fost corect retinuta de prima instanta, just argumentata, conforma cu probele administrate în cauza, încadrarea juridica a faptei comise de inculpat fiind legala.

Astfel, s-a retinut ca în perioada octombrie 2006-ianuarie 2007 inculpatul, prin amenintare, a pretins ca partea vatamata sa-i plateasca suma de 360 lei, iar la data de 16 ianuarie 2007 a distrus aparatura de interceptare a M.A.I., fapte care întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de santaj si distrugere.

Pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate prin retinerea circumstantelor reale ale comiterii faptelor si cele personale ale inculpatului, iar modalitatea de executare a pedepsei, prin  suspendarea sub supraveghere a acesteia, garanteaza atingerea scopului si fara privare de libertate a inculpatului.

La dosarul cauzei a parvenit, fiind înregistrata la data de 4 martie 2009, o cerere de aderare la apel formulata de  D.G.I.P.I. Bihor, care a fost respinsa ca inadmisibila, întrucât nici o prevedere legala nu reglementeaza o asemenea cerere.

Asa fiind, în baza art. 379 pct.1  lit.b  Cod procedura penala a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de apelantul inculpat  S.F.O. si ca inadmisibila cererea de  aderare la apel  formulata de D.G.I.P.I.Bihor împotriva sentintei penale nr.1284 din 12 noiembrie 2008, pronuntata de  Judecatoria Oradea pe care a mentinut-o în totul.

În baza art.192 alin.2 Cod procedura penala, a obligat pe apelantul minor în solidar cu partile responsabile civilmente S.V. si S.L. precum si pe apelanta D.G.I.P.I. Bihor sa plateasca statului suma de câte 50 lei, cheltuieli judiciare în apel, iar în baza art.193 alin.6 Cod procedura penala la suma de 300 lei cheltuieli de  judecata  în apel  în favoarea intimatului B.I.

Împotriva acestei hotarâri în termenul prevazut de lege, a declarat recurs inculpatul S.F.O. precum si partea civila M.A.I. - D.G.I.P.I.Oradea.

Inculpatul S.F.O., prin intermediul aparatorului sau, a solicitat admiterea recursului, casarea si modificarea hotarârilor atacate în sensul pronuntarii unei hotarâri de achitare a inculpatului sub aspectul savârsirii infractiunii de santaj de santaj, conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a din Codul de procedura penala,  apreciind ca fapta nu exista. Referitor la infractiunea de distrugere solicita de asemenea achitarea inculpatului potrivit art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedura penala, considerând ca fapta nu a fost comisa de acesta. Sustine ca la dosar nu exista probe care sa-l dovedeasca incrimineze si ca valoarea aparatului este alta decât cea indicata de partea civila.

Partea  civila MAI - D.G.I.P.I. prin motivele scrise solicita admiterea recursului declarat în cauza, cu consecinta înlaturarii obligatiei instituite în sarcina sa de achitare a cheltuielilor de judecata în favoarea partii civile intimate B.I., iar pe de alta parte, solicita obligarea inculpatului în solidar cu partile responsabile civilmente la plata sumei de 29.423,99 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului material ce i-a fost  cauzat prin distrugere echipamentului de înregistrare audio video utilizat în cauza.

Curtea examinând hotarârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât si din oficiu conform dispozitiilor art.385/9 alin.3 Cod procedura penala combinate  cu art.385/6 alin.1 si art.385/7 alin.1 Cod procedura penala, a considerat ca recursul partii civile este inadmisibil, iar recursul inculpatului este nefondat,  si le-a respins în consecinta.

Starea de fapt a fost bine retinuta de instanta de fond si cea de apel, just argumentata si conforma cu probele administrate în cauza, încadrarea juridica a faptelor comise de inculpati fiind legala.

Astfel, în mod corect s-a retinut vinovatia inculpatului S.F.O. care a fost condamnat de prima instanta ( solutie mentinuta si de instanta de apel ) la o pedeapsa rezultanta de 6 luni închisoare cu art.71, 64 lit.a teza II si b Cod penal, iar ca modalitate de executare a pedepsei s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei potrivit art.110/1 Cod penal pentru comiterea infractiunii de santaj în forma continuata prev. si ped. de art.194 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.42 Cod penal si art.99 alin.3 Cod penal, precum si pentru comiterea infractiunii de distrugere prev. si ped. de art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal, constând în aceea ca, în perioada octombrie 2006 - ianuarie 2007, inculpatul a amenintat-o pe partea vatamata B.I. cu bataia daca nu îi da diferite sume de bani. În data de 16.01.2007, în jurul orei 9,00,  inculpatul si partea vatamata s-au întâlnit la scoala sa mearga la toaleta pentru ca partea vatamata sa-i dea banii solicitati, dar din cauza atitudinii partii vatamate inculpatul a presupus ca ceva nu este în regula si i-a cerut acestuia sa-i arate ce are în buzunare. În acel moment inculpatul observând doua leduri cu cabluri în buzunarul gecii purtate de  partea vatamata a smuls aparatul de interceptare ce-i fusese montat de politie, l-a aruncat pe jos, iar dupa ce acesta s-a spart  a scos cartela, i-a dat  foc, l-a aruncat în WC si a tras apa. 

De mentionat ca, criticile inculpatului în sensul ca nu ar fi comis faptele retinute în sarcina sa sunt neîntemeiate. Câta vreme sunt neîntemeiate declaratiile partii vatamate în sensul ca inculpatul o santaja se coroboreaza inclusiv cu atitudinea inculpatului S.F.O. în sensul ca, acesta în data de 16 ianuarie 2007, când s-a încercat efectuarea unui flagrant în baza ordonantei emise de Parchetul de pe lânga Judecatoria Oradea la data de 16.01.2007, aceasta a smuls aparatura de interceptare aflata în geaca purtata de partea vatamata si a distrus-o fiind evident ca daca nu santaja partea vatamata nu ar fi avut nici un interes sa distruga acea aparatura. Mai mult, în data de 16.01.2007 nici nu ar fi avut vreun motiv sa se afle cu partea vatamata în  toaleta Colegiului Tehnic "Mihai Viteazu" din Oradea.

Fata de aceasta stare de fapt s-a apreciat ca legala hotarârea instantei de fond sub aspectul condamnarii inculpatului si totodata s-a constatat ca atât cuantumul pedepsei aplicate acestuia cât si modalitatea de executare sunt în deplina concordanta cu scopul prev. de art.52 Cod penal si cu criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor savârsite, modul si împrejurarile comiterii faptelor, circumstantele reale si personale ale inculpatului, vârsta acestuia ( minor în vârsta de 17 ani ), dar si faptul ca acesta nu a dat dovada de sinceritate nerecunoscând savârsirea infractiunilor pentru care a fost trimis în judecata si condamnat de instanta de fond. În consecinta, curtea a apreciat ca nu se impune nici reducerea pedepsei aplicate acestuia.

Referitor la recursul partii civile este de observat ca, potrivit art.385/1 alin.4 Cod procedura penala, nu pot fi atacate cu recurs sentintele în privinta carora persoanele prev. în art.362 Cod procedura penala nu au folosit calea apelului daca legea prevede aceasta cale de atac. Pe de alta parte, persoanele prev. de art.362 Cod procedura penala, pot declara recurs împotriva deciziei pronuntata în apel, chiar daca nu au folosit apelul, daca prin decizia pronuntata în apel a fost modificata solutia din sentinta si numai cu privire la aceasta modificare.

Verificându-se hotarârea atacata, s-a constatat ca în mod corect a fost respinsa ca inadmisibila cererea de aderare la apel formulata de partea civila MAI - D.G.I.P.I., câta vreme nici o prevedere legala nu reglementeaza o asemenea cerere. Cu alte cuvinte s-a constatat ca de fapt aceasta parte civila nu a uzat de calea de atac a apelului. Pe de alta parte, în apel solutia pronuntata de instanta de fond a fost mentinuta în întregime, astfel încât aceasta parte civila nu se poate prevala nici de dispozitiile art.385/1 alin.4 teza II Cod procedura penala. În aceste conditii cererea de recurs formulata de partea civila MAI - D.G.I.P.I. apare ca fiind inadmisibil.

Ar mai fi de mentionat faptul ca aceasta parte civila nu a fost obligata în apel la cheltuieli de judecata în favoarea intimatului B.I. ( aceste cheltuieli de judecata urmând a fi suportate doar de catre inculpat în solidar cu partile responsabile civilmente ) ci doar la cheltuieli de judecata în favoarea statului în apel, solutie justificata de prevederile art.192 alin.2 din Codul de procedura penala.

1