Auditor de justiţie. păstrarea acestei calităţi şi pe perioada cuprinsă între momentul absolvirii i.n.m. şi cel al numirii în funcţia de judecător stagiar. îndreptăţirea auditorilor la plata drepturilor corespunzătoare pe această perioadă. admisibilitate

SECŢIA CIVILĂ MIXTĂ

MATERIE: DREPTUL MUNCII

AUDITOR DE JUSTIŢIE. PĂSTRAREA ACESTEI CALITĂŢI ŞI PE PERIOADA CUPRINSĂ ÎNTRE MOMENTUL ABSOLVIRII I.N.M. ŞI CEL AL NUMIRII ÎN FUNCŢIA DE JUDECĂTOR STAGIAR. ÎNDREPTĂŢIREA AUDITORILOR LA PLATA DREPTURILOR CORESPUNZĂTOARE PE ACEASTĂ PERIOADĂ. ADMISIBILITATE

Prin sentinţa civilă nr. 912 din 9 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 1609/111/2009, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul Institutul Naţional al Magistraturii, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de aceştia pentru lipsă de calitate procesuală, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii şi s-a admis acţiunea formulată de reclamanta O.C. în contradictoriu cu pârâţii Institutul Naţional al Magistraturii şi Consiliul Superior al Magistraturii, iar în consecinţă au fost obligaţi pârâţii la plata indemnizaţiei aferente calităţii de auditor de justiţie pentru perioada 1.07.2005-1.09.2005, actualizată cu indicele de inflaţie la momentul plăţii efective, la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei şi la virarea contribuţiilor datorate bugetului de stat, fără cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinţei, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamanta, în perioada 1.10.2003-1.07.2005, a avut calitatea de auditor de justiţie în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, în această perioada primind bursa şi respectiv indemnizaţia de concediu aferentă.

La data de 1 septembrie 2005 reclamanta a fost numită judecător stagiar la Judecătoria Oradea, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 290/10.08.2005. Reclamanta susţine că pentru perioada 1 iulie 2005-1 septembrie 2005, deşi a avut calitatea de auditor de justiţie, în carnetul de muncă nu este înscrisă această menţiune privind calitatea de auditor de justiţie şi nici nu a primit indemnizaţia aferentă pentru acea perioadă.

Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 21/17 ianuarie 2008 a constatat că auditorii de justiţie îşi păstrează această calitate până în momentul numirii în funcţia de judecător stagiar sau procuror stagiar prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. Această interpretare se impunea a fi reţinută întrucât dispoziţiile legale nu prevedeau expres momentul încetării calităţii de auditor de justiţie, rezultând implicit din aceleaşi dispoziţii legale că această calitate încetează în momentul numirii auditorilor de către plenul Consiliului Superior al Magistraturii ca judecător sau procuror stagiar.

Instanţa de fond a apreciat că nu pot fi primite susţinerile pârâtului  Consiliul Superior al Magistraturii că prin această hotărâre se reglementează doar durata calităţii de auditor de justiţie nu şi acordarea bursei de care beneficiază auditorii potrivit legii şi că după susţinerea examenului de absolvire auditorii de justiţie nu pot fi socotiţi în vacanţă, întrucât atâta vreme cât îşi păstrează calitatea de auditor de justiţie cu toate obligaţiile aferente şi în această perioadă este normal ca şi drepturile conferite de această calitate să îi fie achitate.

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul Institutul Naţional al Magistraturii, instanţa a apreciat-o ca neîntemeiată şi a respins-o ca atare în temeiul art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, având în vedere faptul că a operat o întrerupere a termenului de prescripţie produsă înainte de împlinirea acestuia, respectiv la data de 18 februarie 2008 când pârâţii Institutul Naţional al Magistraturii şi Consiliul Superior al Magistraturii i-au comunicat reclamantei prin adresa nr. 8551/18.02.2008 că petiţia cu privire la cele solicitate este întemeiată urmând ca solicitării sale să i se dea curs în momentul în care se vor primi fondurile bugetare cu această destinaţie, data la care se vor plăti aceste sume şi modul de plată urmând a fi anunţate pe site-ul Institutului Naţional al Magistraturii.

Potrivit art. 17 din acelaşi act normativ, întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, după întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie. Astfel, la data de 18.02.2008 a început să curgă un nou termen de prescripţie de 3 ani pentru realizarea pretenţiilor solicitate prin prezenta acţiune de către reclamantă, acţiunea fiind înregistrată pe rolul instanţei la data de 12 decembrie 2008, deci în interiorul termenului de prescripţie.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa a reţinut că potrivit art. 17 alin. 3 din Legea nr. 303/2004, indemnizaţiile auditorilor de justiţie se plătesc din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii. În conformitate cu dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 317/2004, Consiliul Superior al Magistraturii are personalitate juridică, iar art. 59 alin. 3 din acelaşi act normativ prevede că Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii are calitate de ordonator principal de credite. Raportat cele de mai sus instanţa a apreciat că în cauză Consiliul Superior al Magistraturii are calitate procesual pasivă.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, instanţa de fond a reţinut că raportat la obiectul litigiului dedus judecăţii, respectiv obligarea la plata indemnizaţiei aferente calităţii de auditor de justiţie, Statul Român nu are nici un raport juridic cu reclamanta şi nici obligaţia legală de a-i plăti indemnizaţia aferentă calităţii de auditor de justiţie. În consecinţă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de acesta pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

De asemenea, instanţa a admis şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, a Curţii de Apel Oradea şi a Tribunalului Bihor, în temeiul art. 103 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de aceşti pârâţi pentru lipsa calităţii procesuale pasive, întrucât Institutul Naţional al Magistraturii nu se află în subordinea Ministerului Justiţiei, fiind ordonator secundar de credite, ordonatorul principal fiind în acest caz Consiliul Superior al Magistraturii.

În lumina acestor considerente, instanţa a admis acţiunea potrivit dispozitivului sentinţei pronunţate şi a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen a declarat recurs pârâtul recurent Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând în principal modificarea hotărârii în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului, iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivarea recursului s-a arătat că pârâtul recurent nu are calitate procesuală pasivă, între această instituţie şi reclamantă neexistând raporturi obligaţionale privind plata drepturilor de natură salarială a auditorilor de justiţie, astfel că nu poate incumba Consiliului Superior al Magistraturii sarcina plăţii acestor sume, ci Institutului Naţional al Magistraturii, al cărui director este ordonator secundar de credite potrivit art. 93 din Legea nr. 304/2004.

Pe fondul cauzei s-a arătat că din analiza dispoziţiilor legale ce reglementează acordarea bursei auditorilor de justiţie, rezultă că aceasta nu poate fi acordată auditorilor de justiţie şi pe durata solicitată, neexistând, pe de o parte dispoziţia expresă în acest sens a legii, iar pe de altă parte invocata Hotărâre nr. 21/2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, reglementând exclusiv durata calităţii de auditor de justiţie, şi nu acordarea bursei de care beneficiază auditorii, potrivit legii.

Este adevărat că prin O.U.G. nr. 195/2008 textul art. 20 din Legea nr. 303/2004 a suferit modificări, însă în virtutea principiului neretroactivităţii legii civile aceste dispoziţii legale modificate nu pot fi incidente în cauza pendinte.

S-a mai arătat, de asemenea, că după susţinerea examenului de absolvire, auditorii de justiţie nu mai pot fi socotiţi în vacanţă, astfel că nu pot beneficia de prevederile art. 17 alin. 2 teza ultimă din Legea nr. 303/2004.

În drept, invocă dispoziţiile art. 299 Cod procedură civilă.

Recurs a declarat şi pârâtul recurent Institutul Naţional al Magistraturii Bucureşti, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

s-a arătat în motivarea recursului că potrivit art. 17 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, auditorii de justiţie beneficiază de bursă în perioada cât urmează cursurile Institutului Naţional al Magistraturii, precum şi în perioada vacanţelor.

Întrucât în textul de lege mai sus evocat nu este prevăzută acordarea bursei de auditor de justiţie pentru perioada cuprinsă între data absolvirii cursurilor şi data numirii în funcţie, pretenţiile reclamantei apar lipsite de temei legal.

Mai mult, recurentul nu poate fi obligat să plătească aceste sume de bani, întrucât din momentul absolvirii cursurilor institutului, raporturile juridice ce au existat între reclamantă şi Institutul Naţional al Magistraturii încetează de drept.

În drept, invocă dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă.

Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de recurentul Consiliul Superior al Magistraturii, în mod corect a fost ea respinsă de instanţa de fond: astfel, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 303/2004, Institutul Naţional al Magistraturii – unde reclamanta a avut calitatea de auditor de justiţie – este o instituţie publică cu personalitate juridică, aflată în coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii şi care este finanţată de la bugetul de stat, prin bugetul Consiliului Superior al Magistraturii, directorul acestui institut fiind ordonator secundar de credite.

Art. 17 alin. 3 din acelaşi act normativ prevede de asemenea că indemnizaţiile auditorilor de justiţie se plătesc din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.

Raportat la textele de lege mai sus evocate, a rezultat cu claritate că recurentul are calitate procesuală pasivă.

Referitor la fondul cauzei, s-a reţinut că prin Hotărârea nr. 21 din 17 ianuarie 2008, Consiliul Superior al Magistraturii a statuat că auditorii de justiţie îşi păstrează această calitate şi pe perioada cuprinsă între momentul absolvirii institutului şi cel al numirii în funcţia de judecător stagiar.

Câtă vreme i s-a recunoscut reclamantei şi celorlalţi absolvenţi ai Institutului Naţional al Magistraturii această calitate, până la data numirii ca judecător stagiar este firesc ca aceştia să beneficieze şi de drepturile corespunzătoare acestui statut, fapt de altfel recunoscut de pârâtul Institutul Naţional al Magistraturii prin adresa nr. 855 din 18 februarie 2008 (fila 58 dosar de fond).

Acest raţionament este de altfel confirmat prin O.U.G. nr. 195/2008, de modificare a Legii nr. 303/2004, care prevede expres că pe perioada mai sus evocată, absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii care au promovat examenul de absolvire, sunt îndreptăţiţi să primească indemnizaţia lunară corespunzătoare funcţiei de auditor de justiţie.

Faţă de considerentele mai sus reţinute, Curtea, în baza art. 304 indice 1, art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins recursurile ca nefondate, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de intimată.

Sursă primară decizia nr. 1870/15 decembrie 2009 - R

Curtea de Apel Oradea

 - secţia civilă mixtă –

Domenii speta

Spete similare