Invocarea exceptiei necompetentei materiale a primei instante ca motiv de recurs în lumina modificarilor instituite prin Legea nr.202/2010. Conditia neprejudecarii fondului în cadrul procedurii speciale a ordonantei presedintiale.

Invocarea exceptiei necompetentei materiale a primei instante ca motiv de recurs în lumina modificarilor instituite prin Legea nr.202/2010. Conditia neprejudecarii fondului în cadrul procedurii speciale a ordonantei presedintiale.

-  Codul de Procedura Civila, art. 159, art. 159^1, art. 304 pct. 3, art. 581

În conditiile în care în fata primei instante nu a fost invocata exceptia necompetentei materiale de ordine publica a acesteia la prima zi de înfatisare, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, acest motiv nu mai poate fi invocat în fata instantei de recurs ca motiv de ordine publica.

Criticile recurentei se circumscriu calitatii sale de proprietar al imobilului revendicat si titlului pe care se întemeiaza aceasta calitate, fiind invocate motivele pentru care titlul acesteia este mai bine caracterizat si în consecinta preferabil titlului pârâtei intimate. Aceste chestiuni însa nu pot fi analizate si transate în prezentul cadru procesual, respectiv pe calea unei ordonante presedintiale, procedura speciala prin care  instanta poate doar sa ordone masuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Având în vedere caracterul vremelnic al masurilor ce pot fi luate pe aceasta cale, rezulta ca prin aceste masuri nu se poate prejudeca fondul litigiului dintre parti.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA

DECIZIA CIVILA nr. 828 din 28.02.2012) - Domeniu - Competenta materiala.

Prin cererea de chemare în judecata, înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Civila la data de 12.09.2011 sub nr. 60520/3/2011, reclamanta S.O.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. D S S.R.L. ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna pe cale de ordonanta presedintiala obligarea pârâtei la sistarea lucrarilor de constructii pe imobilul-teren proprietatea sa.

În drept, reclamanta si-a întemeiat actiunea pe prevederile art. 581 C. proc. civ.

La data de 27.10.2011, pârâta S.C. D S S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiata a cererii reclamantei. De asemenea, pârâta a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.

În drept, pârâta si-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 115 C. proc. civ.

La termenul din data de 14.11.2011, reclamanta si-a modificat actiunea, în sensul ca a solicitat citarea, în calitate de pârâti, si a numitilor M.I., M.A.-M. si B.D.

La data de 22.11.2011, pârâtii M.I., M.A.-M. si B.D. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecata ca neîntemeiata. De asemenea, pârâtii au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si exceptia lipsei de interes.

Prin sentinta civila nr. 23529 din 30.11.2011 instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei S.O.M., invocata de pârâtii M.I., M.A.-M. si B.D., ca neîntemeiata, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei S.C. D S S.R.L., invocata de pârâta, ca neîntemeiata, a respins exceptia lipsei de interes a formularii cererii de chemare în judecata, invocata de pârâtii M.I., M.A.-M. si B.D., ca neîntemeiata si a respins si cererea de emitere a unei ordonante presedintiale, asa cum a fost formulata de reclamanta S.O.M. în contradictoriu cu pârâtii S.C. D S S.R.L., M.I., M.A.-M. si B.D. ca neîntemeiata, luând totodata act ca pârâtii nu au solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei S.O.M., ca prin Sentinta civila nr. 1558/17.10.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, ramasa irevocabila, s-a admis actiunea reclamantei S.O.M. si a fost obligata Primaria Municipiului Bucuresti sa emita dispozitie de restituire în natura catre reclamanta a imobilului teren situat în Bucuresti, Str. Aniversarii, nr. 1 (fosta Calea Dudesti, nr. 202 - Intrarea Aniversarii, nr. 15) iar în temeiul acestei sentinte, Primaria Municipiului Bucuresti a emis Dispozitia nr. 14068/ 13.07.2011, prin care s-a restituit în natura reclamantei suprafata de teren mentionata mai sus.

Ca atare, instanta a retinut ca reclamanta S.O.M. are calitate procesuala activa în cauza dedusa judecatii, întrucât, în cadrul unei ordonante presedintiale, instanta are a verifica numai aparenta dreptului.

Relativ la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei S.C. D S S.R.L., invocata de pârâta, instanta a apreciat-o ca fiind neîntemeiata, retinând ca pârâta a cumparat terenul situat în Bucuresti, Calea Dudesti, nr. 202, sectorul 3, de la J.I. si J.M.-A., asa cum rezulta din contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 824/06.08.2009 de catre BNPA D.C. si M.T., pârâta intabulându-si dreptul de proprietate cu privire la acest teren în cartea funciara, asa cum rezulta din extrasul de carte funciara din data de 26.09.2011.

Cu privire la lucrarile efectuate pe acest teren, instanta a retinut ca Primaria Sectorului 3 Bucuresti a emis autorizatia de construire nr. 560/ 01.08.2011 în favoarea pârâtei, astfel încât pârâta S.C. D S S.R.L. are calitate procesuala pasiva în cauza dedusa judecatii, chiar daca a cesionat drepturile ce rezultau din autorizatia de construire catre pârâtii persoane fizice, întrucât, în cadrul unei ordonante presedintiale, instanta are a verifica numai aparenta dreptului.

În ceea ce priveste exceptia lipsei de interes a formularii cererii de chemare în judecata, instanta a retinut ca reclamanta are interes în formularea prezentei plângeri, admiterea acesteia având drept consecinta sistarea unor lucrari de construire pe un teren pe care pretinde ca îl are în proprietate. De asemenea, admiterea actiunii reclamantei ar preîntâmpina, în cazul admiterii actiunii în revendicare, promovarea altor litigii între parti.

Asupra fondului cauzei s-a retinut ca pentru admiterea unei cereri de ordonanta presedintiala, trebuie sa fie îndeplinite trei conditii în mod cumulativ: urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului.

Relativ la solicitarea reclamantei de comparare a titlurilor partilor, cu consecinta desfiintarii titlului de proprietate al pârâtei S.C. D S S.R.L., instanta a apreciat ca, pe calea ordonantei presedintiale, nu se pot efectua verificari care tin de fondul cauzei, decât cu încalcarea conditiei de admisibilitate a neprejudecarii fondului.

Verificând aparenta dreptului de proprietate, instanta a retinut ca pârâta S.C. D S S.R.L. detine terenul în cauza în temeiul contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 824/06.08.2009 de catre BNPA D.C. si M.T. Pârâta si-a intabulat dreptul de proprietate cu privire la acest teren în cartea funciara, asa cum rezulta din extrasul de carte funciara din data de 26.09.2011.

Pe de alta parte, s-a retinut ca potrivit art. 3 din Dispozitia Primarului General al Municipiului Bucuresti predarea-preluarea bunului restituit reclamantei se face în temeiul unui protocol de predare-preluare, încheiat de detinator, protocol neîncheiat pâna în prezent. Ca atare, instanta a constatat ca în cauza reclamanta nu a fost pusa în posesie cu privire la terenul restituit.

S-a mai retinut si faptul ca revocarea contractului de vânzare-cumparare încheiat în anul 2003, prin care reclamanta a vândut terenul lui J.I. si V.C., nu s-a realizat, asa cum sustine reclamanta, conventia din data de 18.05.2004 neavând un asemenea obiect. Mai mult, chiar daca s-ar fi realizat revocarea acestui contract, conventia este constatata printr-un înscris sub semnatura privata, iar nu printr-unul autentic. Numai daca s-ar fi încheiat un act autentic proprietatea unui bun s-ar fi putut transfera în patrimoniul reclamantei.

În consecinta, instanta a apreciat ca aparenta dreptului de proprietate asupra terenului este în favoarea pârâtei S.C. D S S.R.L.

În ceea ce priveste lucrarile efectuate pe acest teren, instanta a retinut ca pentru acestea s-a eliberat Autorizatia de construire nr. 560/ 01.08.2011, autorizatie emisa de Primaria Sectorului 3 Bucuresti, acest act administrativ beneficiind de prezumtia de legalitate, nefiind desfiintat de instanta de contencios administrativ competenta sau contestat de reclamanta.

Împotriva acestei solutii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta S.O.M., considerând hotarârea ca fiind netemeinica si nelegala.

În motivare recurenta arata ca dispune de un titlu valabil asupra imobilului în cauza, titlurile pârâtilor fiind lovite de nulitate absoluta, dat fiind faptul ca pârâtii au dobândit imobilul în timp ce acesta se afla în proprietatea publica a statului.

Astfel, prin Decizia nr. 2384/14 octombrie 1955 si Ordinul Ministerului Finantelor nr. 956/1955, imobilul a fost transferat de la Ministerul Finantelor la Sfatul Popular al Capitalei. De la aceasta data, pâna la data emiterii dispozitiei de restituire nr. 14068/13.07.2011, imobilul s-a aflat în proprietatea publica a statului, posesorul acestuia fiind Administratia Domeniului Public Sector 3 Bucuresti, asa cum a constatat instanta de fond prin Sentinta nr. 1558/2008 pe timpul posesiei, statul beneficiind de prezumtia de proprietate instituita de Codul civil, art. 1854.

Prin contractul de vânzare cumparare autentificat la data de 19.05.2003, sub nr. 817, de catre BNP B.R.-C. recurenta arata ca a înstrainat catre J.I. si V.C. imobilul în cauza, fara a avea cunostinta ca acesta trecuse în proprietatea publica a statului, platind impozitul la zi asupra terenului, pâna la data înstrainarii lui. La scurt timp, aflând ca imobilul-teren se afla în proprietatea statului, fiind necesara o actiune în restituirea acestuia în temeiul legii nr. 10/2001, de comun acord, între parti, a fost revocat contractul de vânzare cumparare, prin Conventia din 18.05.2004 si prin declaratiile autentificate sub nr. 1622 din 23 iunie 2004 de BNP S.N., partile fiind puse în situatia anterioara încheierii contractului de vânzare cumparare.

Mai arata recurenta ca desi cunostea regimul juridic al terenului, precum si ca actul de vânzare cumparare este nul de drept, J.I. si sotia, fara a avea calitatea de proprietari, au vândut pârâtei SC D S SRL imobilul aflat în proprietatea publica a statului prin actul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 824 din 6.08.2009 de BNP A D.C. si M.T.

Arata recurenta ca titlul sau de proprietate este mai bine caracterizat, fiind preferabil titlului pârâtei, deoarece este dobândit prin mostenire de la autoarea sa M.E., asa cum rezulta din certificatele de mostenitor nr. 2081/29.11.1993, nr. 501/14.03.1995 si nr. 1465 din 6.09.1995. Autoarea sa, M.E., a dobândit imobilul situat în Bucuresti, str. Dudesti nr. 202, actualmente str. Aniversarii nr. 1, în suprafata totala de 334, 56 mp, prin contractul de vânzare cumparare autentificat de Tribunalul Ilfov, Sectia Notariat, sub nr. 43766.

Prin Dispozitia nr. 14068 din 13.07.2011 emisa de Primaria Municipiului Bucuresti, prin Primar General, conform art. 2 al dispozitiei, i-a fost restituit în natura, în deplina proprietate imobilul-teren în suprafata de 311,09 mp situat în str. Aniversarii nr. 1, fosta Calea Dudesti nr.202-Intrarea Aniversarii nr. 15.

Atât prin dispozitia primarului cât si prin Sentinta civila nr. 1558/17.10.2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a civila în dosarul nr. 31684/2007, definitiva si irevocabila, s-a constatat ca dreptul de proprietate asupra imobilului se afla în patrimoniul sau, aratându-se cu putere de lucru judecat modul acestuia de dobândire.

Dimpotriva, titlul detinut de SC D S SRL este un titlu care provine de la un neproprietar, anume J.I., care cu rea-credinta si prin înselaciune, a înstrainat imobilul-teren asupra caruia nu avea niciun drept.

Mai mult decât atât, contractul de vânzare cumparare prin care J.I. si V.C. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren a fost revocat prin vointa partilor.

Potrivit art. 136 alin.4 din Constitutie si art. 11 alin. 1 litera a) din Legea nr. 213/1998 bunurile proprietate publica nu pot fi înstrainate, fiind scoase din circuitul civil general.

Asadar, imobilul era inalienabil pâna la restituirea acestuia prin decizia emisa de organul competent, Primaria Mun. Bucuresti, prin Primar General. Potrivit art. 11 alin.2 din Legea nr. 213/1998 actele savârsite cu încalcarea principiului inalienabilitatii dreptului de proprietate publica sunt lovite de nulitate absoluta.

Dat fiind faptul ca pârâtul nu dispune un titlu valabil privind imobilul-teren, recurenta apreciaza ca instanta urmeaza sa dispuna sistarea oricaror lucrari de constructii pe imobilul proprietatea sa.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 581 si urmatoarele C. pr. civ.

Intimatii S.C. D S S.R.L., M.I., M.A.-M. si B.D. au formulat întâmpinare, solicitând instantei sa respinga ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta S.O.M.

În motivare, se arata în esenta ca reclamanta, desi are dispozitia de restituire în natura, nu are posesia asupra acestui teren, întrucât procesul-verbal de punere în posesie nu s-a încheiat. Neexistând punere în posesie, reclamanta nu a putut nici sa-si intabuleze dreptul de proprietate în cartea funciara. Prin urmare, recurenta-reclamanta S.O.M. nu are un titlu de proprietate valid.

În drept, intimatii au invocat art. 115 C. proc. civ.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurenta precum si în considerarea dispozitiilor art.3041 Cod Procedura Civila, Curtea apreciaza ca recursul nu este fondat pentru urmatoarele considerente:

Cu privire la exceptia necompetentei primei instante, respectiv a Sectiei a VI-a Civila a Tribunalului Bucuresti, fosta comerciala la data înregistrarii cererii, în solutionarea cauzei, invocata de recurenta ca motiv de recurs de ordine publica la termenul din 28.03.2012, Curtea constata ca la data înregistrarii prezentei cereri de ordonanta presedintiala, respectiv 12.09.2011, textul art. 159 Cod Procedura Civila era deja modificat prin Legea nr.202/2010 iar art. 1591 Cod Procedura Civila, introdus prin aceeasi lege, era în vigoare.

În consecinta, potrivit acestor texte, necompetenta este de ordine publica în cazul încalcarii competentei materiale, când procesul este de competenta unei instante de alt grad, însa aceasta exceptie nu mai poate fi invocata de parti ori de catre judecator decât la prima zi de înfatisare în fata primei instante, si oricum nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

În mod corespunzator, prin aceeasi Lege nr. 202/2010, a fost modificat si textul art. 304 pct. 3 din Codul de Procedura Civila în sensul ca se poate cere casarea unei hotarâri când aceasta s-a dat cu încalcarea competentei de ordine publica a altei instante, însa numai daca aceasta a fost invocata în conditiile legii, adica în conditiile art. 1591 alin. 2 Cod Procedura Civila, la prima zi de înfatisare în fata primei instante.

În conditiile în care însa în fata primei instante nu a fost invocata exceptia necompetentei materiale a acesteia, acest motiv nu mai poate fi invocat nici în fata instantei de recurs ca motiv de ordine publica.

Cu atât mai mult, necompetenta functionala a unei sectii a tribunalului ca prima instanta, neconstituind un caz de necompetenta de ordine publica, asa cum era definita aceasta înca de la momentul înregistrarii cererii de chemare în judecata potrivit dispozitiilor art. 159 Cod Procedura Civila, nu poate fi invocata în fata instantei de recurs ca motiv de ordine publica.

Fata de aceste considerente, instanta de recurs nu a mai analizat chestiunea necompetentei primei instante, retinând ca aceasta nu a fost invocata în conditiile legii.

Asupra fondului cauzei, Curtea constata ca toate criticile recurentei se circumscriu calitatii reclamantei de proprietar al imobilului revendicat si titlului pe care se întemeiaza aceasta calitate, fiind invocate motivele pentru care titlul acesteia este mai bine caracterizat si în consecinta preferabil titlului pârâtei intimate.

Cu privire la aceste chestiuni însa, instanta retine ca nu pot fi analizate si transate în prezentul cadru procesual, respectiv pe calea unei ordonante presedintiale, procedura speciala prin care  instanta poate doar sa ordone masuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Având în vedere caracterul vremelnic al masurilor ce pot fi luate pe aceasta cale, rezulta ca prin aceste masuri nu se poate prejudeca fondul litigiului dintre parti.

În consecinta, instanta nu poate analiza nici valabilitatea titlurilor de proprietate invocate de parti si nici preferabilitatea vreunuia dintre ele, caci ar însemna sa transeze definitiv litigiul dintre parti.

Cum pentru admiterea unei cereri de ordonanta presedintiala este obligatorie îndeplinirea cumulativa a conditiilor expres prevazute de art. 581 Cod Procedura Civila, inclusiv conditia neprejudecarii fondului, iar criticile recurentei din recurs vizeaza exclusiv chestiuni referitoare la valabilitatea titlurilor de proprietate ale partilor si preferabilitatea acestora, Curtea constata ca prima instanta a pronuntat o hotarâre legala si temeinica, a carei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., a respins recursul, ca nefondat.

Totodata, în temeiul art. 274 Cod Procedura Civila, instanta a obligat recurenta S.O.M. la plata catre intimata S.C. D S S.R.L. a sumei de 6514 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat, potrivit facturii fiscale coroborate cu extrasul de conturi din 16.12.2011 atasate la dosarul cauzei.

Domenii speta

Spete similare