De calea procedurala prevazuta de art.26 din Legea nr.10/2001 se pot prevala numai persoanele care au formulat notificarea solutionata prin emiterea dispozitiei, respectiv a deciziei

De calea procedurala prevazuta de art.26 din Legea nr.10/2001 se pot prevala numai persoanele care au formulat notificarea solutionata prin emiterea dispozitiei, respectiv a deciziei

Domeniu - restituiri. Notificare în temeiul Legii nr.10/2001

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.20105/3/2010 - DECIZIA CIVILA NR.75/19.01.2012)

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila la data de 13.04.2010 sub nr.20105/3/2010, reclamantii S.C.F. si B.S., notificatori ai imobilului situat în str. A.B. nr. 38, sector 4, Bucuresti, care a apartinut autorului G.A., strabunicul, respectiv tatal acestora, reprezentati prin mandatarul F.I., conform procurilor nr. 749/954 din 26.07.2006  si 278/990 din 17.11.2004, autentificate la Consulatul General al României la Rio de Janeiro (anexele 1 si 2), în contradictoriu cu Primarul General al Municipiului Bucuresti, conform art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, au formulat contestatie privind Dispozitia nr. 12542/18.03.2010 prin care Primarul General al Municipiului Bucuresti a propus acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul situat în str. A.B. nr. 38, sector 4, Bucuresti, în exclusivitate catre numitul Nicolau Vlad, criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate.

În motivarea contestatiei, reclamantii au aratat ca imobilul situat în str. A.B. nr. 38, sector 4, Bucuresti a apartinut autorului G.A. (A.)  si a fost preluat în mod abuziv de stat.

Reclamantii S.C.F. si B.S., precum  si numitul N.V. au toti calitatea de mostenitori si persoane îndreptatite sa revendice, dupa caz, restituirea imobilului în natura sau acordarea de masuri reparatorii în echivalent, potrivit Legii 247/2005.

Au mai aratat ca la data de 13.04.2010, au luat cunostinta, de pe site-ul Primariei Municipiului Bucuresti, de faptul ca, prin Dispozitia nr. 12542/18.03.2010, a fost luata decizia de a se acorda despagubiri, pentru imobilul din str. A.B. nr. 38, în exclusivitate lui N.V..

În esenta, au aratat ca tatal reclamantului S.C.F. (S.N.L.) si B.S. (matusa), au formulat Notificarea nr. 4671 din 10 octombrie 2001, prin care au solicitat restituirea în natura.

Prin notificarile nr. 2144 si 2150 din 14 si 15.08.2011, la rândul sau, nepotul de fiica, N.R.P. (tatal lui N.V.), a revendicat acelasi imobil preluat de la autorul comun G.I.A..

Prin Dispozitia nr. 3308/10.09.2004, Primarul General al Municipiului Bucuresti a respins notificarea formulata de S.N.L. si B.S., considerând ca nu au facut dovada calitatii de persoane îndreptatite.

Contestând aceasta dispozitie, prin sentinta civila  nr.1185/25.09.2007, a fost anulata, iar Primarul General al Municipiului Bucuresti a fost obligat sa-i propuna si pe acestia pentru acordarea masurilor reparatorii referitoare la imobilul situat în B., str. A.B. nr. 42 (fosta str. B. nr.38), în conditiile Legii nr. 247/2005 (filele 11 - 12 din dosar).

Desi s-a pronuntat aceasta sentinta si au adus în termen util la cunostinta reprezentantilor primariei contractul de tranzactie nr. 639346/18.06.2007, prin care li se recunoaste calitatea de comostenitori dupa autorul comun G.A.I., P.G.M.B. a emis Dispozitia nr. 12542/18.03.2010 numai în favoarea stranepotului N.V., reclamantii considerând ca erau si ei îndreptatiti sa fie propusi pentru acordarea masurilor reparatorii.

Au invocat aspectul ca N.V. a mentionat expres în tranzactia nr. 805/22.05.2007, prin care împreuna au revendicat un alt imobil situat în B., Aleea C. nr.12, ca recunoaste si accepta faptul ca B.S. si S.C.F., sunt comostenitori cu el dupa autorul comun G.A.I., în calitate de fiica si stranepot de fiica, fiecare având câte un drept de 1/3 din proprietatile nationalizate în România de la acest autor.

Au mai sustinut ca, contractul de tranzactie sus-mentionat a fost adus la cunostinta PMB cu nr. 639346 din 18.06.2007.  Desi cele prezentate mai sus atesta, fara echivoc, calitatea lor si a numitului N.V. de mostenitori ai autorului  G.A. (A.), masura dispusa de PMB, prin dispozitia susmentionata, a încalcat, cu buna stiinta, prevederile art. 4 din Legea 10/2001, sentinta civila nr. 1185 din 25.09.2007 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a Civila, precum  si contractul de tranzactie sus-mentionat.

În aceste conditii, au considerat ca Dispozitia nr. 12542/18.03.2010 emisa de Primarul General al Municipiului Bucuresti este, în mod evident, nelegala  si netemeinica, solicitând admiterea contestatiei, anularea Dispozitiei nr. 12542/18.03.2010 si obligarea PGMB sa emita, asa cum s-a dispus  si prin sentinta civila definitiva nr. 1185 din 25.09.2007 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a Civila, o noua dispozitie, conforma cu realitatea faptica si de drept, în care reclamantii sa fie nominalizati, împreuna cu N.V., în calitate de beneficiari ai masurilor reparatorii.

La filele 28 - 29 din dosar au fost depuse Dispozitia nr. 12542/18.03.2010 luata de Primarul General al Municipiului Bucuresti prin care s-a dispus restituirea în natura a terenului 469,49 mp situat în B., str. A.B. nr. 38, sector 4 catre cesionarele R.N. si D.A. (dobânditoare de la cedentul N.V.), precum si Dispozitia nr. 12541/18.03.2010 luata de Primarul General al Municipiului Bucuresti prin care s-a propus acordarea unor despagubiri echivalente pentru suprafata de 1.322,51 mp si pentru constructia demolata în suprafata de 362,11 mp, catre aceleasi cesionare R.N. si D.A. (dobânditoare de la cedentul N.V.).

S-au depus procesul verbal nr. 39621/1940 întocmit la 24.10.1946 de Comisia pentru înfiintarea cartilor funciare în Bucuresti, prin care a fost întabulata suprafata de 1.792 mp teren cu doua corpuri de casa construite din caramida si acoperite partial cu tabla si partial cu carton asfaltat, situate în B., str. A.B. nr. 38, pe numele autorului G.I.A. (fila 34), precum si schitele terenului detinut de catre autor (filele4 54 - 55) si contractul de vânzare cumparare din 15.10.1920 (filele 78 - 79) prin care autorul a dobândit imobilul de la vânzatorul S.L..

La fila 93 din dosar s-a depus certificatul de mostenitor nr. 261/27.07.1996 întocmit de BNP M.V., prin care s-a stabilit ca unicul mostenitor legal al autorului G.I.A. decedat la 11.06.1950, cu ultimul domiciliu în B., str. P.A. nr.1, sector 2, este nepotul de fiica Nicolau Raul Paul, domiciliat în Germania, caruia îi revine întreaga masa succesorala, acelasi notar constatând ca nu exista alti mostenitori legali ai autorului care sa fi renuntat la succesiune.

Contrar acestor concluzii, desprinse din certificatul de mostenitor eliberat de BNP M.V., prin contractul de tranzactie autentificat sub nr. 805/22.05.2007 de catre Biroul Notarial F.B. (filele 13 - 15 din dosar), N.V., mostenitorul fiului N.R.P., a recunoscut si acceptat ca alaturi de tatal sau si reclamantii S.C.F. si B.S., sunt mostenitorii aceluiasi autor comun, G.I.A..

În functie de înscrisurile depuse la dosar, prin cererea depusa la filele 110 - 112 din dosar, reclamantii S.C.F. si B.S. au modificat actiunea principala, în sensul ca au solicitat sa fie anulata si Dispozitia nr. 12541/18.03.2010 emisa de Primarul General al Municipiului Bucuresti prin care s-au propus despagubiri numai în favoarea celor doua cesionare R.N. si D.A., pentru drepturile cedentului N.V., solicitând ca o astfel de dispozitie privind acordarea unor despagubiri echivalente pentru terenul de 1.322,51 mp imposibil de restituit în natura si constructia demolata de 362,11 mp, sa fie emisa si în favoarea acestora, în calitate de mostenitori beneficiari privind imobilul preluat abuziv de la autorul comun G.I.A..

Prin cererea de la filele 118 - 119 din dosar a intervenit în cauza în interesul M.B. reprezentat prin P.G., cesionara D.A., solicitând respingerea cererilor formulate de catre reclamanti si mentinerea celor doua dispozitii de restituire în natura si de acordare a unor despagubiri echivalente emise de catre Primarul General al Municipiului Bucuresti numai în favoarea lor, în calitate de dobânditoare ale drepturilor cedentului N.V.. Intervenienta a înteles sa sustina apararile PGMB.

Printr-un memoriu separat (filele 199 - 121), intervenienta accesorie D.A. a invocat exceptiile lipsei calitatii de reprezentant a numitului F.I. pentru reclamantii  S.C.F. si B.S., exceptia lipsei calitatii procesuale active a celor doi reclamanti, cu motivarea ca nu sunt vizati de cele doua dispozitii pe care înteleg sa le atace în prezent, exceptia inadmisibilitatii cererii de anulare a Dispozitiei nr. 12542/2010 emisa de Primarul General, precum si exceptia autoritatii de lucru judecat, în raport cu sentinta civila nr.1185/25.09.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti în dosarul nr.6254/3/2007 privind acelasi imobil din B., str. A.B. nr. 38, prin care Primarul General al Municipiului Bucuresti a fost obligat sa emita propunerea de restituire prin echivalent în favoarea celor doi reclamanti, în conditiile Legii nr. 247/2005, astfel ca acestia, în opinia intervenientei, nu ar mai fi îndreptatiti sa beneficieze si de restituirea în natura a imobilului.

Prin încheierea din 8.02.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila în dosarul nr. 20105/3/2010, au fost respinse exceptiile lipsei calitatii procesuale active, inadmisibilitatii actiunii si autoritatii de lucru judecat invocate de catre intervenienta D.A..

Prin aceeasi încheiere instanta a constat ca reclamantii, prin avocat, au depus la dosar acte doveditoare din care rezulta ca B.S. are 103 ani si traieste în Brazilia, iar fata de actul depus, intervenienta, prin avocat, a renuntat la exceptia lipsei calitatii de reprezentant invocata, tribunalul a apreciat de fapt ca exceptia lipsei calitatii de reprezentant este neîntemeiata.

Prin sentinta civila nr. 794 din 15.04.2011 Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila a admis contestatia si cererea de la fila nr. 110 - 112 din dosar, formulate de reclamantii S.C.F. si B.S., prin mandatarul F.I., în contradictoriu cu pârâtul PGMB si cu intervenienta D.A., a anulat în parte Dispozitiile nr. 12542/18.03.2010 si nr. 12541/18.03.2010 emise de Primarul General al Municipiului Bucuresti privind art. 1 din fiecare dispozitie, în sensul ca: a dispus restituirea în natura a terenului în suprafata de  469,49 m.p., situat în B., str. A.B., nr. 38, sectorul 4 si în favoarea reclamantilor S.C.F. si B.S., alaturi de cesionarele R.N. si D.A. si i-a propus pe reclamantii S.C.F. si B.S., alaturi de cesionarele R.N. si D.A., în vederea acordarii masurilor reparatorii echivalente pentru terenul de 1.322,51 m.p. si constructia demolata în suprafata de 362,11 m.p. imposibil de restituit în natura.

A mentinut restul prevederilor celor doua dispozitii.

A respins ca neîntemeiata cererea de interventie accesorie, formulata de cesionara Dinu Anca, de la filele 118 - 199 din dosar.

Deliberând asupra exceptiilor lipsei calitatii procesuale active, inadmisibilitatii actiunii si autoritatii de lucru judecat invocate de intervenienta D.A., tribunalul a constat ca sunt neîntemeiate si le-a respins.

Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active, a retinut ca intervenienta D.A., a invocat aspectul ca cei doi contestatori S.C.F. si B.S., nu sunt vizati de Dispozitiile nr. 12542 din 18 martie 2010 si 12541 din 18 martie 2010 emise de catre Primarul General al Municipiului Bucureti, ca aceste dispozitii le vizeaza doar pe cele doua cesionare R.N. si D.A. si ca cei doi contestatori, chiar daca au formulat notificare privind aceleasi imobile, sunt terti fata de aceste dispozitii si nu le pot ataca în temeiul art. 26 alin 3 din Legea nr. 10/2001.

Exceptia a fost apreciata ca neîntemeiata în conditiile în care, cele doua beneficiare ale dispozitiilor au invocat drepturi dobândite conform contractului de concesiune încheiat cu cedentul N.V., iar reclamantii au pretins ca sunt comostenitori alaturi de acesta, dupa autorul comun G.A. si ca ar fi îndreptatiti împreuna sa beneficieze de aceste drepturi prevazute de Legea nr. 10/2001.

 În consecinta, tribunalul a apreciat ca contestatorii nu sunt terti fata de actele emise de Primarul General al Municipiului Bucuresti si au atât dreptul, cât si interesul legitim, personal si actual sa atace aceste dispozitii.

Asupra exceptiei inadmisibilitatii actiunii a retinut ca intervenienta D.A., a invocat aspectul ca cei doi contestatori S.C.F. si B.S., nu pot ataca Dispozitia nr. 12542 din 18 martie 2010, prin care s-a dispus restituirea unei parti din imobil în natura, fiind atacabila doar daca cererea de restituire în natura ar fi fost respinsa.

Cu privire la acest aspect, tribunalul a retinut ca potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, "Decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire în natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptatita la sectia civila a tribunalului în a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii învestite cu solutionarea notificarii, în termen de 30 de zile de la comunicare".

Potrivit alin. 4 din acelasi articol, s-a retinut ca "în cazul în care dispozitia motivata de solutionare a cererii de restituire în natura este atacata în justitie de persoana îndreptatita, în functie de probele de la dosar, entitatea care a emis dispozitia va adopta o pozitie procesuala raportata la acestea. De asemenea, entitatea care a emis dispozitia va decide, motivat, de la caz la caz, daca va exercita caile de atac prevazute de lege, în cazul solutiilor date de instantele de judecata".

Din interpretarea coroborata a acestor dispozitii legale tribunalul a retinut ca nu rezulta ca poate fi atacata numai o dispozitie prin care cererea de restituire în natura a fost respinsa, fiind atacabila si o dispozitie prin care s-a dispus restituirea doar partiala în natura si cu atât mai mult, o dispozitie prin care cei doi contestatori au fost omisi de la masura reparatorie, desi acestia se considera îndreptatiti alaturi de beneficiarii actului reparatoriu.

Prin urmare, exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare în judecata a fost respinsa ca neîntemeiata.

Privind exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de intervenienta D.A., tribunalul a retinut ca aceasta a sustinut ca prin sentinta civila nr. 1185/25 septembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti în dosarul nr. 6254/3/2007, privind acelasi imobil din B., str. A.B., nr. 38, PGMB a fost obligat sa emita propunerea de restituire în echivalent, astfel ca cei doi contestatori nu ar mai putea beneficia de restituirea în natura a aceluiasi imobil.

Conform art. 1201 C.civ., a retinut ca exista autoritate de lucru judecat, atunci când între doua litigii, exista identitate de parti, obiect si cauza.

Tribunalul a retinut ca prin sentinta civila nr. 1185/25 septembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti în dosarul nr. 6254/3/2007, privind acelasi imobil din B., str. A.B., nr. 38, PGMB a fost obligat sa emita propunerea de restituire în echivalent, fiind anulata Dispozitia nr. 3308/10 septembrie 2004 si respinsa cererea de interventie accesorie formulata la data respectiva de catre cedentul N.V. în favoarea PGMB.

În prezent, a fost contestata Dispozitiile nr. 12542 din 18 martie 2010 si 12541 din 18 martie 2010 emise de catre Primarul General al Municipiului Bucuresti,  în favoarea celor doua cesionare R. N. si D.A., pentru drepturile dobândite de la cedentul N.V., prin care, privind acelasi imobil din B., str. A.B., nr. 38, PGMB a dispus restituirea partiala în natura si partial sub forma unor despagubiri echivalente, pentru drepturile ce i s-ar cuveni acestui cedent, cel putin aparent, PG adoptând o pozitie partial contrarie privind posibilitatea restituirii imobilului în natura, în conditiile în care, se accepta ideea ca si contestatorii au formulat notificari referitoare la acelasi imobil.

Fata de aceasta situatie de fapt, tribunalul a apreciat ca între cele doua litigii nu este identitate de cauza si de obiect, astfel ca nu s-a retinut exceptia autoritatii de lucru judecat.

Analizând probele administrate în cauza privind fondul cererilor cu care a fost învestit tribunalul, a constatat ca atât reclamantii S.C.F. si B.S., cât si N.R.P. au calitatea de mostenitori legali ai autorului comun G.I.A., decedat la 11.06.1950, astfel ca potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, împreuna au calitatea de persoane îndreptatite sa obtina masuri reparatorii privind imobilele preluate în mod abuziv de la acest autor.

Drepturile acestor mostenitori au fost recunoscute prin tranzactia nr. 805/22.05.2007 la care a participat atât cedentul mostenitor N.V., cât si cesionara intervenienta din prezent, D.A., cu mentiunea ca tranzactia respectiva a vizat un alt imobil preluat de la acelasi autor G.I.A..

În ceea ce priveste imobilul situat în B., str.A.B. nr. 38, asa cum a retinut mai sus, acesta a fost dobândit prin contractul de vânzare cumparare din 15.10.1920 de catre autorul G.I.A., a fost întabulat în cartea funciara conform procesul verbal din 24.10.1946 si a fost preluat de la autor, conform Decretului 92/1950, regasindu-se în anexa la acest decret pozitia 168, alaturi de alte imobile preluate de la acelasi autor (fila 94).

Conform art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, în sensul acestei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înteleg si imobilele preluate în baza Decretului de nationalizare nr. 92/1950, astfel ca imobilul preluat de la autorul G.I.A., face obiectul masurilor reparatorii prevazute de aceasta lege.

Referitor la acest imobil, cesionarele D.A. si R.N., în calitate de dobânditoare ale drepturilor cedentului N.V. (comostenitor cu reclamantii), au obtinut cele doua dispozitii emise de Primarul General al Municipiul Bucuresti, respectiv nr.12541/18.03.2010, prin care au fost propuse pentru despagubiri echivalente privind terenul de 1.322,51 mp si constructia demolata de 362,11 mp si nr. 12542/18.03.2010, prin care s-a dispus restituirea în natura catre aceleasi cesionare a  terenului liber de 469,49 mp.

Tribunalul a constatat ca si cei doi reclamanti erau îndreptatiti sa fie propusi pentru despagubiri echivalente si de asemenea erau îndreptatiti sa beneficieze de restituirea în natura a terenului liber, astfel ca cele doua dispozitii sunt partial lovite de nulitate relativa, în conditiile în care nu i-au vizat si pe reclamanti.

Asa cum a retinut prin încheierea din 8.02.2011, drepturile reclamantilor nu au fost stabilite definitiv si irevocabil sub forma despagubirilor echivalente prin sentinta civila  nr. 1185/25.09.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti în dosarul nr. 6254/3/2007, prin care a fost anulata Dispozitia nr. 3308/10.09.2004 emisa de Primarul General al Municipiului Bucuresti, fata de care, asa cum a retinut, nu exista autoritate de lucru judecat.

Este vorba si despre o alta cauza juridica, în conditiile în care autoritatea competenta potrivit Legii nr. 10/2001, constata în prezent, ca partial, este posibila restituirea în natura a imobilului.

În consecinta, pretentia celor doua cesionare de a fi numai ele beneficiarele drepturilor referitoare la imobilul din str. A.B. nr. 38, sunt neîntemeiate, reclamantii fiind îndreptatiti sa beneficieze alaturi de acestea, atât de restituirea în natura, cât si de propunerea pentru despagubiri echivalente.

Fata de aceste considerente, a admis contestatia si cererea reclamantilor, modificata la filele 110 - 112 din dosar si a anulat în parte cele doua dispozitii privind art. 1 din fiecare dispozitie, urmând ca cei doi reclamanti sa beneficieze atât de restituirea în natura, cât si de propunerea de acordare a despagubirilor.

În rest, au fost mentinute dispozitiile, acestea fiind corespunzatoare drepturilor prevazute de Legea nr. 10/2001, privind imobilul preluat abuziv de la autorul comun G.I.A..

Pentru aceleasi considerente, a respins ca neîntemeiata cererea de interventie accesorie formulata de catre intervenienta cesionara D.A. de la filele 118 - 119 din dosar, care a sustinut de fapt, apararile PGMB, în sensul respingerii actiunii reclamantilor si al mentinerii celor doua Dispozitii, în modul în carte au fost adoptate, numai în favoarea cesionarelor.

Împotriva acestei sentinte, la data de 16.09.2011, a formulat recurs pârâtul PGMB, care a fost înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru cauze cu minori si de familie, la data de 21.10.2011.

Prin motivele recurentul pârât invoca art. 304 pct. 9 C.pr.civ.: hotarâre a pronuntata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Considera ca sentinta civila pronuntata a fost data cu aplicarea gresita a legii întrucât, în opinia noastra, instanta de judecata nu a tinut cont de prevederile art. 4 alin 3 si art. 22 din Legea nr. 10/2001, precum si de toate actele dovedit oare care au stat la baza emiterii dispozitiilor contestate, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001.

În fapt, numitul N.R.P. a formulat notificarile nr. 2144/14.08.2001 si nr. 2150/14.08.2001 prin Biroul individual de executari civile, executor judecatoresc C. - S.A., prin care a solicitat restituirea în natura si despagubiri banesti pentru imobilul situat în B., str. A.B. nr. 38, sector 4, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, constituindu-se dosarul administrativ nr. 14341 conexat cu dosarul nr. 31621.

Imobilul notificat a fost dobândit de numitul G.A. prin actul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 22838/15.10.10.1920 de Tribunalul Ilfov - Sectia Notariat, astfel cum reiese din Procesul verbal nr. 39621/24.10.1946 emis de Comisiunea pentru înfiintarea cartilor funciare în Bucuresti.

Prin Decretul de expropriere nr. 92/1950 imobilul situat B., str. A.B. nr. 38, sector 4, a fost trecut în proprietatea statului, în anexa acestui decret, la pozitia 3168, figurând G.A..

Potrivit certificatului de mostenitor nr. 261/27.07.1996 emis de Biroul Notarului Public - M.V, de pe urma defunctului G.A. a ramas ca mostenitor legal N.R.P., în calitate de nepot de fiica.

Arata recurentul pârât ca, pe rolul instantelor de judecata s-a aflat dosarul civil nr. 208/3/2001 (4200/2001), reclamant S.N.L., pârât N.P.R., având ca obiect anularea certificatului de mostenitor nr. 261/27.07.1996. Prin decizia civila nr. 248/17.G2.2004 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a V-a Civila, pronuntata în dosarul mai sus mentionat, s-a respins actiunea modificata de reclamantul S.N.L., ca neîntemeiata, definitiva si irevocabila.

Potrivit certificatului de mostenitor nr. 31/24.02.2006 emis de Biroul Notarilor Publici Asociati ETICA, de pe urma defunctului N.R.P. a ramas ca mostenitor legal N.V., in calitate de fiu.

Prin contractul de cesiune nr. 223/23.02.2009, N.V. cesioneaza cesioneaza doamnei R.N. cota lui de 67% din dreptul la restituirea imobilului din B., str. A.B. nr. 38, sector 4,  restul de 33% fiind cesionat de catre N.R.P. pâna la decesul sau din data de 06.02.2006 cesionarelor D.A. si R.N..

Potrivit art. 4  alin 3 din Legea nr. 10/2001: "Succesibilii care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea sunt repusi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita în temeiul prezentei legi."

Autorul reclamantului S.C.F. (S.N.L. si B.S. au formulat notificarea nr. 4671/10.10.2001, prin care au solicitat restituirea în natura a imobilului situat în B., str. A.B. nr. 42, în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicata, solutionat prin emiterea Dispozitiei Primarului General nr. 3308/1 0.09.2004, contestata în dosarul nr. 6254/3/2007.

Mentioneaza recurentul pârât ca nu exista identitate între imobilele situate în B., str. A.B. nr. 42 si cel de la nr. 38, cum eronat instanta de judecata din dosarul nr. 6254/3/2007 a retinut.

Mai mult, instanta de fond a apreciat ca intre litigiile ce fac obiectul dosarelor nr. 6254/3/2007 si nr. 20105/3/2010 nu exista identitate de obiect si de cauza, astfel ca nu s-a retinut exceptia autoritatii de lucru judecat.

Solicita sa se constate ca, potrivit art. 4 alin. (3), care repune pe succesori în termenul de acceptare al succesiunii prin faptul notificarii, nu se poate aplica în persoana S.N.L. (decedat, prin mostenitorul S.C.F.) si B.S., care au formulat notificare pentru imobilul situat în str. A.B. nr. 42, nicidecum pentru imobilul situat in B., str. A.B. nr. 38, fara a exista identitate intre cele doua imobile.

Pentru a fi repusi de drept în termenul de acceptare a succesiunii. conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, mostenitorii proprietarului imobilului de la momentul preluarii abuzive trebuia sa adreseze o notificare în nume propriu sau prin reprezentant. ar, acest lucru nu a fost facut, chiar daca reclamantii au facut dovada ca sunt succesibili, dar nu au facut dovada ca sunt mostenitori, certificatul de mostenitor nr. 261/27.07.1996 (de pe urma defunctului G.A.) nu a fost anulat.

Apreciaza recurentul pârât ca nu au fost întrunite prevederile art. 4, alin 3 din legea nr. 10/2001, reclamantii sunt succesibilii care nu au putut demonstra în fata instantelor de judecata acceptarea în termen, conform art. 700 Cod civil a mostenirii de pe urma defunctului G.A.. decedat la data de 11.06.1950, conform deciziei civile nr. 248/17.02.2004 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a V-a Civila, pronuntata în dosarul nr.4200/2001, care nu au formulat cerere de restituire pentru imobilul situat în B., str. A.B. nr. 38, nefiind repusi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Fata de aceste motive recurentul pârât solicita admiterea recursului,  desfiintarea sentintei civile recurata, iar pe fond respingerea contestatiei împotriva Dispozitiei nr. 12541/18.03.2010 si Dispozitiei nr. 12542/18.03.2010 emise de Primarul General al Municipiului Bucuresti ca neîntemeiata.

În drept invoca art. 304 pct.9 si urm. C.pr.civ. solicitând totodata în baza art. 242 alin. 2 C.pr.civ., judecarea cauzei si în lipsa.

La data de  9.01.2012 prin serviciul registratura intimatii reclamantii S.C.F. si B.S., prin mandatarul Floroiu Ion au formulat întâmpinare prin care arata ca:

Au notificat restituirea imobilului situat în str. A.B. nr. 38 (fosta B. nr. 38), sector 4, Bucuresti, care a apartinut autorului G.A. (A.), tatal, respectiv strabunicul lor.

Considera ca motivul de recurs invocat de catre recurent, respectiv prev.art.304 pct.9 C.p.c este neîntemeiat.

Astfel, sustinerile formulate în cuprinsul recursului nu au corespondent în probele dosarului, bazându-se pe interpretarea subiectiva a situatiei de fapt si a prevederilor legale incidente în cauza.

In acest context, reitereaza sustinerile motivate din cuprinsul actiunii introductive, cu precizarea ca, hotarârea de fond este legala si temeinica.

Mentioneaza intimatii reclamanti faptul ca, instanta fondului a avut în vedere si a clarificat aspectele vizând calitatea acestora procesuala activa, în raport de inechitatea deciziei dispusa de catre PMB privind restituirea imobilului, în mod exclusiv co-mostenitorului N.V. si cesionarelor R.N. si D.A..

In principal, recurentul invoca faptul ca în dosar nu sunt aplicabile prevederile art. 4 alin.3 în favoarea reclamantilor privind modul în care s-a formulat notificarea, de catre acestia, referitor la imobilul de referinta.

Imobilul (teren si constructii) din fosta str. B. nr. 38, în prezent str. A.B. nr. 38, sector 4, Bucuresti, a apartinut lui G.A. (A.), care a avut ca mostenitori pe fiicele sale: E.G., decedata, a lasat ca mostenitor pe fiul sau, S.N.L., notificator al imobilului, decedat în anul 2006, având ca mostenitor pe fiul sau, S.C.F.; S.G., decedata, a lasat ca mostenitor pe fiul sau, N.R.P., notificator al imobilului, decedat în anul 2006, având ca mostenitor pe fiul sau, N.V.; S.G., casatorita B., notificatoare a imobilului, în viata, în vârsta de peste 100 de ani.

Demersuri întreprinse de catre intimatii reclamanti privind revendicarea imobilului sunt urmatoarele:

Imobilul a fost revendicat de B.S., în calitate de fiica a autorului, si S.N.L., în calitate de nepot de fiica al autorului, prin notificarea nr. 4671108.10.2001 adresata Primariei Municipiului Bucuresti (Ia dosar), prin care "au solicitat restituirea în natura a imobilului si terenului din str. A.B. nr. 42 Bucuresti (adresa existenta în anul 1950)", precizând ca "Deoarece nu cunoastem denumirea actuala a strazii si noua numerotare a imobilului, nici numele unitatii care detine în prezent acest imobil, va rugam ca, în termenul prevazut art. 26 al. 2, sa ne comunicati în termen legal aceste date, pentru ca noi sa ne putem notifica pretentiile de restituire în natura a imobilului si unitatii detinatoare".

De asemenea, "S.N.L., .... , având calitate de mostenitor, în sensul prevazut de art. 4 din Legea 10/2001, al defunctului sau bunic matern G.A. (A.)", a depus la Prefectura Bucuresti, Comisia pentru Legea 10/2001, notificarea nr, 898/19.07.2001 (Ia dosar), revendicând "despagubiri banesti pentru imobilul demolat, situat pe str. B..... .In sustinerea cererii noastre de restituire în natura a imobilului, atasam urmatoarele documente, referitoare la identitatea imobilelor revendicate si la calitatea noastra de mostenitor. ".

PMB nu a comunicat notificatorilor B.S. si S.N.L. datele solicitate privind adresa actuala a imobilului detinut de autorul G.A. (A.) în str. fosta B. nr, 38, in prezent str. A.B. nr.38.

Notificatorii B.S. si S.N.L. au revendicat imobilul detinut de autorul lor în str. fosta B. (B.) nr. 38, astazi str. A.B., sector 4, B.. Precizeaza intimatii ca, în urma sistematizarii zonei în anii 1960, numarul 38 nu mai exista, pe locul fostelor imobile, care au fost demolate, fiind astazi Bd. D.C..

Mentioneaza faptul ca sustinerea recurentei privind lipsa individualizarii numarului imobilului, în cuprinsul notificarii nu este relevanta si nu a fost invocata pe parcursul analizarii dosarului la comisia de specialitate si nici în cadrul dezbaterilor judiciare. Astfel, sustinerea din recurs are caracter speculativ în scopul creari unei stari de confuzie privind temeinicia notificarii noastre.

La 10.09.2004, Primaria Municipiului Bucuresti a emis Dispozitia nr. 3308 prin care a respins notificarea nr. 4671108.10.2001 formulata de B.S. si S.N.L. privind restituirea în natura a imobilului din fosta str. B. nr. 38, motivându-se ca acestia nu au facut dovada calitatii de persoane îndreptatite.

Dispozitia sus-mentionata a fost contestata în justitie. Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III-a Civila, prin decizia civila nr. 623 A din 06.11.2006, "apreciaza ca în cauza sunt incidente prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001 si constata ca apelantii au facut dovada calitatii de mostenitori de pe urma persoanei ce a avut proprietatea imobilului în litigiu si ca, fata de solutia primei instante, se impune trimiterea cauzei aceluiasi tribunal pentru a solutiona fondul litigiului. Aceasta solutie se impune si datorita faptului ca, în cauza, s-a dovedit existenta mai multor mostenitori de pe urma defunctului proprietar al imobilului si ca este necesara suplimentarea probatoriului în vederea statuarii juste asupra modalitatii de restabilire a dreptului de proprietate".

In cursul sedintei din 09.10.2006, N.V. (co-mostenitor) a formulat o cerere de interventie voluntara accesorie, pe care Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si Familie o "respinge ca neîntemeiata" prin decizia civila nr. 623 A din 06.11.2006, în care se mai precizeaza ca "instanta nu a primit argumentul intervenientului, în sensul ca tatal sau a fost unicul mostenitor al fostului proprietar al imobilului, deoarece aceasta sustinere este infirmata de probatoriul administrat în cauza, printre care si hotarârile judecatoresti depuse la dosar si titlul de proprietate emis în temeiul dispozitiilor Legii 18/1991".

Ulterior, dosarul fiind judecat la Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, prin sentinta civila nr. 1185 din 25.09.2007 din dosarul nr. 6254/3/2007 (50/2008), se "dispune anularea Dispozitiei 3308/10.09.2004 si obliga intimata sa emita dispozitie care sa contina propunerea de acordare a masurilor reparatorii în echivalent în conditiile Legii 247/2005 ..... având în vedere ca imobilul a fost demolat, iar terenul este cuprins într-o zona sistematizata".

Sentinta civila sus-mentionata a ramas definitiva prin decizia civila nr. 119 A a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si Familie, care a "respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-intimat Primarul General al Municipiului Bucuresti", iar cererea de interventie formulata de Nicolau Vlad a fost "respinsa ca neîntemeiata, cu motivatia ca probele administrate în cauza nu au relevat ca singurul mostenitor al fostului proprietar ar fi fost intervenientul. In drept, instanta, pentru dezlegarea chestiunii judiciare sus-mentionate, a avut în vedere dispozitiile art. 4 din Legea 1012001".

In motivarea hotarârii se precizeaza ca "probele administrate in cauza nu au relevat ca intervenientul ar fi singurul mostenitor al fostului proprietar, fiind incidente dispozitiile art. 4 din Legea 10/2001"

Primaria Municipiului Bucuresti - Directia Juridic, Contencios, Legislatie a identificat ulterior doua terenuri în suprafata de 469,49 mp (spatiu de joaca cu leagane pentru copii, respectiv teren liber afectat partial de retele edilitare subterane), pe care le-a restituit în natura, prin Dispozitia nr, 12542/18.03.2010 a Primarului General al Municipiului Bucuresti, în exclusivitate, cesionarelor R.N. si D.A., în baza Contractului de cesiune nr. 223/23.02.2009 semnat cu N.V..

Totodata, prin Dispozitia nr. 12541/18.03.2010 a Primarului General al Municipiului Bucuresti au fost acordate despagubiri, pentru partea din imobil nerestituibila, de asemenea în exclusivitate cesionarelor sus-mentionate.

Primaria Municipiului Bucuresti a acordat în mod abuziv drepturile pentru întregul imobil, în exclusivitate cesionarelor co-mostenitorului N.V. (R.N. si D.A.) fara a tine seama de prevederile art. 4 din Legea 10/2001 cât si de sentinta civila nr.1185/25.09.2007 a Tribunalului Bucuresti (definitiva) care obliga Primaria Municipiului Bucuresti sa acorde co-mostenitorilor B.S. si S.C.F. drepturile asupra imobilului sus-mentionat.

Primaria Municipiului Bucuresti nu a tinut seama nici de contractul de cesiune nr. 223/23.02.2009 prin care N.V. a cedat cota sa de 67% din dreptul la restituirea imobilului, iar cesionara R.N. a declarat ca cumpara de la N.V. cota de 67% din dreptul sau la restituirea în natura sau în echivalent a imobilului (contractul de cesiune se afla la dosar).

Desi N.V. nu putea sa cedeze decât partea sa de o treime din imobil, cesionarele sale au obtinut de la Primaria Municipiului Bucuresti, prin dispozitiile ilegale sus-mentionate, întregul imobil (o parte în natura, iar cealalta parte prin masuri reparatorii).

Primaria Municipiului Bucuresti nu a tinut cont de continutul tranzactiei nr, 805 din 22.05.2007 (existenta la dosar), încheiat între N.V., D.A., R.N. si S.C.F. unde se stipuleaza: "Subsemnatul N.V. declar ca recunosc si accept faptul ca B.S. si S.C.F. sunt mostenitori ai lui G.A. (A.), în calitate de fiica si, respectiv, stranepot de fiica, la fel ca si subsemnatul în calitate de stranepot de fiica, fiecare dintre noi având dreptul la 1/3 din proprietatile nationalizate în România, care au apartinut autorului nostru, G.A. (A.)". Neluare în consideratie de catre Primaria Municipiului Bucuresti a acestui document producator de consecinte juridice, privitor la persoanele implicate apare ca o masura abuziva, desi contractul de tranzactie sus-mentionat a fost adus la cunostinta Primariei Municipiului Bucuresti - Directia Juridic, Contencios, Legislatie cu nr. 639346 din 18.06.2007.

Concluzionând, intimatii reclamanti arata ca:

Imobilul din fosta str. B. nr. 38, astazi str. A.B., sector 4, Bucuresti, a apartinut autorului G.A., tatal si, respectiv, strabunicul acestora si al lui N.V., fiind preluat în mod abuziv de Statul Roman in temeiul Decretului 92/1950;

In atare situatie, reclamantii au notificat restituirea imobilului potrivit calitatii lor de co-mostenitori, alaturi de N.V.. Notificarea are valoare de acceptare a succesiunii pentru imobil conform art.3 si 4 din Legea 10/2001.

In calitate de unitate detinatoare a imobilului notificat, Primaria Municipiului Bucuresti avea obligatia sa solutioneze notificarile formulate în temeiul Legii 10/2001 si trebuia sa se pronunte, prin dispozitiile 12541 si 12542 din 18.03.2010, si asupra notificarii reclamantilor si sa îi includa în dispozitiile respective, asa cum se pronuntase, de altfel, instanta prin sentinta civila si deciziile civile susmentionate.

In mod abuziv Primaria Municipiului Bucuresti s-a pronuntat numai cu privire la notificarea formulata de co-mostenitorul N.V. si a acordat acestuia si cesionarelor sus-mentionate, drepturi exclusive (restituire + despagubiri banesti privind imobilul).

Astfel, reclamantii, au fost prejudiciati major din punct de vedere material si moral.

Din lucrarile dosarului rezulta reaua credinta a sus-numitilor care au acceptat în totalitate si în mod exclusiv drepturile asupra imobilului. Edificator este faptul ca la fila 43 din dosarul cauzei exista declaratia din 8.04.2010 a reprezentantului cesionarelor care precizeaza "nu mai sunt alti mostenitori îndreptatiti la mostenire". Aceasta sustinere este neconforma cu realitatea deoarece anterior, la 22.05.2007, în cuprinsul contractului de tranzactie mentionat în prezenta, încheiat între reclamantii si sus-numitii, se recunoaste calitatea de co-mostenitori si dreptul reclamantilor în cotitatea legala alaturi de N.V., la proprietatile nationalizate în România, ale autorului lor G.A..

Arata în continuare intimatii reclamanti ca, hotarârea instantei de fond a constatat temeinicia sustinerilor acestora retinând ca: reclamantii B.S. si S.C. erau îndreptatiti sa fie propusi pentru drepturi echivalente si, de asemenea, erau îndreptatiti sa beneficieze de restituirea în natura a terenului, astfel ca cele doua decizii ale Primariei Municipiului Bucuresti sunt partial lovite de nulitate relativa în conditiile în care nu i-au vizat si pe reclamanti.

Pretentiile celor doua cesionare de a fi beneficiare în mod exclusiv a restituirii si a despagubirilor sunt neîntemeiate, reclamantii fiind îndreptatiti sa beneficieze, alaturi de acestea atât de restituirea în natura, cât si de despagubiri.

Având în vedere cele expuse intimatii reclamanti solicita respingerea ca nefondat a recursul formulat de Primaria Municipiului Bucuresti si mentinerea în mod integral sentinta civila nr. 794/15.04.2011 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila data în dosarul nr. 20105/3/2010 (2399/2011).

Solicita, de asemenea, instantei sa se dispuna anularea deciziei de intabulare a celor doua terenuri restituite în natura cesionarelor prin Dispozitia nr. 12542/18.03.2010, în cazul în care intabularea a avut loc.

La termenul de judecata din data de 19 01 2012, intimata intervenienta, prin aparator a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, fata de dispozitiile art. 26 din legea 10/2001.

Dând eficienta prevederilor art.137 cod procedura civila si având în vedere caracterul absolut al acestei exceptii, precum si prevederile art 162 cod procedura civila, Curtea va examina cu prioritate exceptia invocata, retinând urmatoarele:

Prin actiunea introductiva,astfel cum a fost precizata, reclamantele intimate au solicitat anularea dispozitiilor nr 12541 si 12542 emise de primaria Municipiului Bucuresti în temeiul dispozitiilor legii 10/2001, prin care s-a dispus în favoarea cesionarelor R.N. si D.A. restituirea în natura a unei suprafete de teren din imobilul situat în B., str.A.B. nr 38, precum si s-a propus acordarea de masuri reparatori prin echivalent pentru constructia demolata si portiunea de teren din acelasi imobil care nu poate fi restituita în natura. Reclamantele sustin nelegalitatea acestor dispozitii motivat de faptul ca sunt mostenitorii fostului proprietar al imobilului sus-mentionat alaturi de N.V., cedentul drepturilor litigioase catre beneficiarele dispozitiilor contestate.

Asa cum rezulta din petitul actiunii, acesta reprezinta o contestatie întemeiata pe dispozitiile art.26 din legea 10/2001.

Pentru solutionarea exceptiei invocate, Curtea porneste în analiza sa de la prevederile acestui text de lege care recunoaste posibilitatea notificatorului  de a contesta, în termen de 30 de zile de la comunicare, în fata tribunalului(competent teritorial), dispozitia sau decizia prin care unitatea detinatoare sau entitatea învestita potrivit legii cu solutionarea notificarii, a dat o rezolvare cererii cu care a fost învestita în conditiile dispozitiilor art 22 din legea speciala. Din interpretarea acestui text de lege rezulta cu claritate persoanele care au legitimitate procesuala activa pentru a contesta o dispozitie sau o deciziei emisa în baza legii speciale, în conditiile art 26 din acest act normativ. Pe cale de consecinta, se pot prevala de calea procedurala reglementata de prevederile art 26 din legea 10/201 doar persoanele care au formulat notificarea solutionata prin emiterea dispozitiei respectiv a deciziei.

Facând aplicarea acestor dispozitii legale în cauza, Curtea constata ca reclamantii sunt terti fata de dispozitiile contestate în temeiul dispozitiilor art 26 din legea 10/2001, ceea ce conduce la concluzia ca nu au legitimitatea procesuala sa formuleze o astfel de contestatie. Curtea apreciaza ca o astfel de interpretare a prevederilor art 26 nu este de natura sa aduca atingere dreptului reclamantilor de acces la justitie, componenta esentiala a dreptului la un proces echitabil, consacrat de dispozitiile art 6 din CEDO, în conditiile în care acestia pot solicita anularea acestor dispozitii în conditiile dreptului comun, la instanta competenta.

Pentru toate aceste considerente, fata de prevederile art 312 cod procedura civila, Curtea va admite recursul pârâtului, va modifica în tot sentinta atacata în sensul ca va admite exceptia lipsei calitatii procesuale active  a reclamantilor si va respinge ca atare cererea de chemare în judecata.

2

Domenii speta

Spete similare