Concurenta neloiala.

Decizie 197 din 17.04.2012


Domeniu: Aspecte de Drept material aplicabile în litigiile cu profesionisti

Concurenta neloiala.

Confuzia determinata de  similitudinea denumirii  unor societati.

Pentru a se retine însa o manopera de inducere în eroare a publicului prin imposibilitatea de a distinge între denumirile societatilor este necesar a se verifica si daca exista o disimulare credibila a propriei activitati de piata a autorului confuziei, autor care ar încerca sa-si desfasoare activitatea sub aparenta semnelor distinctive ale concurentului lezat.

- Art.5 lit. "a" din legea nr. 298/2001;

 Prin urmare, actul de concurenta individualizat de catre reclamanta nu corespunde din punct de vedere obiectiv cu activitatea partilor din care ar putea rezulta raportul de concurenta iar particula "SYNCHRO", nefiind o marca proprie a reclamantei (existând numeroase alte societati care o contin în denumirea lor) nu poate crea confuzie între parti prin utilizarea ei de catre pârâta.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,

DECIZIA CIVILA NR.197 din 17.04.2012)

 Prin sentinta comerciala nr.9775 din 19.06.2009, pronuntata Tribunalul Bucuresti -  Sectia a VI-a Comerciala, în dosarul nr.11752/3/2009, s-a respins ca neîntemeiata actiunea în obligare de a face formulata de reclamanta SC SC SRL în  contradictoriu cu pârâtii SC SS SRL si GCA si a fost obligata reclamanta la plata cheltuielilor de judecata catre pârâti.

Pentru a hotarî astfel s-a retinut ca pârâtul GCA a fost angajat al S.C. S CS.R.L. în baza contractului individual de munca nr.211/20.01.1997, îndeplinind atributii de inginer electronist, potrivit fisei postului ce i-a fost adusa la cunostinta. La data de 13.06.2005, prin procura autentificata sub nr.907 la BNP Lotus, acelasi pârât a fost împuternicit pentru efectuarea operatiunilor legate de schimbare sediu social, deschidere puncte de lucru ale reclamantei, precum si de reprezentare a acesteia în fata autoritatilor, în raporturile cu tertii, scop în care putea administra efectiv societatea.

  Mandatul dat a fost revocat în data de 21.11.2008, iar la data de 28.11.2008 asociatul unic al reclamantei a hotarât descarcarea de raspundere a pârâtului mandatar. La data de 05.01.2009 pârâtul GCA si-a dat demisia, desfacându-i-se în consecinta contractul de munca prin decizia nr.1/20.01.2009.

  La data de 07.01.2009 pârâtul GCA a înfiintat, în calitate de asociat unic, S.C. Sincro Systems S.R.L., cu activitate principala în domeniul comertului cu ridicata al altor masini si echipamente, iar secundara aferenta fabricarii de componente, subansamble electronice, de instrumente si dispozitive pentru masura, verificare si control etc.

S-a mai retinut ca similaritatea denumirilor celor doua societati comerciale nu este de natura sa reprezinte, prin ea însasi, act de concurenta neloiala si ca nu este vorba doar despre faptul ca Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Bucuresti a verificat disponibilitatea si distinctivitatea denumirii societatii S.C. S S S.R.L. în momentul înfiintarii. Asemanarea dintre denumirile societatilor, chiar asociata unor activitati de comercializare a unor produse provenind de la aceiasi furnizori, nu poate fi vazuta ca reprezentând practica contrara uzantelor comerciale cinstite.

Nici aparitia pe pagina web a societatii pârâte a produselor oferite spre comercializare, într-o prezentare grafica asemanatoare celei de pe cea a reclamantei nu constituie practica contrara uzantelor comerciale cinstite, nefiind vorba despre secrete comerciale în sensul art.11 lit.b din acelasi act normativ, ci despre simple informatii si date tehnice puse la dispozitie oricarui comerciant de însisi producatorii dispozitivelor si utilajelor.

Folosirea de catre pârâtul G C, în calitate de asociat unic al pârâtei S.C. S S S.R.L., a unui numar de telefon mobil alocat initial reclamantei, dar cu privire la care aceasta a consimtit transferul de responsabilitate catre pârât, fost angajat al sau, nu este de natura sa tradeze vreun act de concurenta neloiala.

Din materialul probatoriu administrat nu a  rezultat în ce consta încalcarea de catre pârât a îndatoririlor înscrise în fisa postului, care sa constituie totodata acte contrare uzantelor comerciale cinstite.

Altfel spus, reclamanta nu a facut dovada existentei unor actiuni ale pârâtilor circumscrise utilizarii în mod neloial a unor secrete comerciale ale reclamantei; este vorba mai curând despre libera competitie si concurenta, în conditiile unei piete deschise. Reclamanta nu poate invoca în solicitarea de restrângere a capacitatii de exercitiu a pârâtilor aparente, similitudini, asemanari si alte concepte cu profund caracter subiectiv.

Prin decizia comerciala nr.391 din 28.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a Comerciala în dosarul nr.11752/3/2010 s-a admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentintei comerciale nr.9775 din 19.06.2009, s-a dispus schimbarea în tot a hotarârii atacate si a fost obligata pârâta sa-si schimbe denumirea si sa publice hotarârea judecatoreasca în presa  centrala (cotidian de mare tiraj) pe cheltuiala sa, precum si sa posteze hotarârea judecatoreasca timp de 30 de zile pe propria-i pagina web.

Celelalte capete de cerere au fost respinse ca neîntemeiate.

  Pentru a hotarî astfel, Curtea a retinut în esenta ca apelanta - reclamanta si-a dovedit justetea celor sustinute prin cererea de chemare în judecata cu privire la efectuarea de catre intimatul-pârât GCA si firma concurenta înfiintata de acesta SC SC SRL a numeroase acte de concurenta neloiala, de natura a leza interesele apelantei-reclamante prin pierderea clientelei, dezorganizarea societatii, scaderea cifrei de afaceri etc., care se subscriu prevederilor Legii nr.11/1991.

Prin decizia nr.4236 din 7.12.2010 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Comerciala în dosarul nr.11753/3/2009 s-a admis recursul declarat de recurentii-pârâti împotriva deciziei comerciale nr.391 din 28.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a Comerciala, s-a casat decizia recurata si s-a trimis cauza aceleiasi instante pentru rejudecare, cu motivarea ca apelanta-reclamanta a solicitat obligarea  intimatei-pârâte sa-si schimbe denumirea si sa publice hotarârea  judecatoreasca fara a solicita si încetarea  actelor de concurenta neloiala, aspect pe care însa instanta de apel s-a pronuntat prin hotarârea data. S-a mai retinut ca ceea ce nu s-a atacat a intrat în puterea de lucru judecat si ca de altfel reclamanta s-a referit la comercializarea de produse identice si la crearea unei confuzii datorita denumirii societatii pârâte.  În  continuare s-a apreciat ca motivarea instantei de apel apare ca nefundamentata juridic, lasând nerezolvate problemele de drept din speta.

Procedând la judecarea apelului dupa casare, Curtea a încuviintat si administrat proba cu expertiza tehnica judiciara în proprietate industriala.

S-au depus la dosar raportul de expertiza judiciara si note scrise formulate de catre expertul judiciar desemnat în cauza, d-na P D M.

În sedinta publica din 28.06.2011, Curtea a pus în discutia partilor exceptia de necompenta functionala a Sectiei comerciale, invocata de catre intimata-pârâta, exceptie pe care a respins-o apoi ca neîntemeiata pentru considerentele retinute în încheierea de sedinta de la acea data.

S-au mai depus la dosar, note si concluzii scrise din partea d-lui S A-C, desemnat ca expert parte de catre intimata-pârâta.

Analizând actele si lucrarile dosarului în raport cu sentinta atacata, motivele de apel invocate si decizia de îndrumare si de casare a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, Curtea apreciaza ca apelul este nefondat si în temeiul articolului 296 Cod procedura civila urmeaza sa îl respinga pentru urmatoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecata s-a sustinut ca pârâtul G C A, fost angajat al reclamantei în perioada 1997 - 5.01.2009, a înfiintat SC SC SRL cu o denumire aproape identica cu cea a reclamantei, pentru a crea confuzie în rândul clientei SC S C SRL. Pentru aceasta, s-a solicitat obligarea pârâtei, persoana juridica, sa-si schimbe denumirea. A mai solicitat reclamanta ca pârâtii sa fie obligati  sa publice hotarârea judecatoreasca ce urmeaza a se pronunta în cauza, în presa centrala si pe cheltuiala lor si sa o posteze timp de 30 de zile pe propria pagina web.

  Aceleasi solicitari se regasesc si în cuprinsul cererii de apel, reclamanta specificând faptul ca denumirea societatii pârâte, similara cu a sa, creeaza confuzie atât în rândul furnizorilor cât si în rândul clientelei SC S C SRL.

Retine ca reclamanta are ca domeniu de activitate proiectarea si productia destinata automatizarilor industriale precum proiectarea si productia de termometre electronice, astfel cum apar informatiile afisate si pe pagina web a societatii  (fila 84 dosar apel nr.11752/3/2009).

Din punct de vedere al obiectului de activitate, pârâta societate nu comercializeaza produse proprii ci efectueaza instalari de echipamente, achizitionate de la furnizori de masini si echipamente, cum reiese din contractele încheiate cu diferitii sai parteneri (filele 39 si urmatoarele din dosarul de apel nr.11752/3/2009).

Si pe pagina de contract (web) a pârâtei se specifica faptul ca specialistii firmei ofera suport tehnic si consiliere si alegerea solutiei potrivite întrucât SC SC SRL cu domeniu principal de activitate "proiectare si realizare sisteme de achizitie de date si automatizari" detine reprezentante tehnice si comerciale prin care asigura: service-ul, interventii si livrari rapide (legate spre exemplu de sistemele de monitorizare temperatura si umiditate în industria alimentara). În acest sens este înscrisul aflat la fila 64 dosar apel nr.11752/3/2009.

  În raport de situatia prezentata si de decizia de îndrumare si de casare a Înaltei Curti de Casatie si Justitie cu nr.4236 din 7.12.2010, Curtea urmeaza a verifica daca denumirea societatii pârâte, înfiintata în anul 2009 de fostul angajat al societatii reclamante, este de natura a crea confuzie în rândul clientelei si în cel al furnizorilor reclamantei (înfiintata în anul 1996).

  Mijlocul de confuzie indicat de reclamanta l-ar constitui similitudinea denumirilor societatilor.

  Pentru a se retine însa o manopera de inducere în eroare a publicului prin imposibilitatea de a distinge între denumirile societatilor este necesar a se verifica si daca exista o disimulare credibila a propriei activitati de piata a autorului confuziei, autor care ar încerca sa-si desfasoare activitatea sub aparenta semnelor distinctive ale concurentului lezat.

  Cele de mai sus rezulta din continutul articolului 5 lit."a" din Legea nr.298/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, potrivit caruia constituie act de concurenta neloiala folosirea unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, a unui desen sau model industrial, a unor topografii ale unui circuit integral, a unei embleme sau a unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de  alt comerciant, dar si  din împrejurarea ca orientarea consumatorului spre un anumit serviciu sau produs este determinata de anumite repere, cum ar fi spre exemplu originea marfurilor sau, în cazul de fata, activitatea agentilor economici în legatura cu care se pune problema concurentei neloiale.

Retine însa ca activitatea efectiv prestata de catre SC SC SRL este diferita de activitatea desfasurata de catre reclamanta si ca denumirea S ce se regaseste în numele pârâtei si în cel al reclamantei (potrivit pronuntiei în limba româna) apare si în continutul denumirii altor agenti economici (filele 33-34 în dosarul  de apel nr.11752/3/2009).

Prin urmare, actul de concurenta individualizat de catre reclamanta nu corespunde din punct de vedere obiectiv cu activitatea partilor din care ar putea rezulta raportul de concurenta iar particula "SYNCHRO", nefiind o marca proprie a reclamantei (existând numeroase alte societati care o contin în denumirea lor) nu poate crea confuzie între parti prin utilizarea ei de catre pârâta.

În raport de cele prezentate, Curtea nu va omologa raportul de expertiza întocmit în dosar de d-na expert P D M, expert care s-a raportat în termeni generici la obiectele de activitate declarate ale societatilor si nu la activitatea efectiv prestata de acestea, pentru a expune în final propria parere în scopul lamuririi spetei.

Nu a existat un esantion de persoane intervievat care sa evidentieze impactul denumirii societatilor asupra consumatorului cu intentie mijlocie.

De altfel, utilizarea motoarelor de cautare, pe Internet, ale celor doua societati, la care face referire d-na expert, presupune cu întâietate tastarea unor litere diferite si apoi cautarea unor servicii sau produse diferite de catre cei interesati.

Nu în ultimul rând retine faptul ca apelanta-reclamanta a prezentat o situatie de fapt din care reiese ca a fost contactata (apare ca în detrimentul pârâtei) de mai multi clienti care acceptasera însa oferte ale pârâtului G C.

Prin urmare, potentialii clienti ai societatii pârâte care accesau adresa de e-mail a pârâtului persoana fizica ajungeau sa se adreseze tot societatii  reclamante.

Nemultumirile reclamantei legate de faptul ca mai multi clienti s-au aflat în eroare crezând ca pârâtul Gheorghe Calin le scrie din partea ei, ca si când ar mai fi angajat al SC SC SRL nu justifica însa prezenta actiune în concurenta neloiala si pretentiile apelantei privind schimbarea denumirii societatii pârâte.

Pentru considerentele expuse, având în vedere si dispozitiile articolului 1 din Legea nr.298/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale care stabileste în concret obligatia comerciantilor de a-si exercita activitatea potrivit uzantelor cinstite, precum si celelalte dispozitii legale invocate, Curtea în temeiul articolului 296 Cod procedura civila a respins apelul ca nefondat.