Art.16 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006

Procedură de achiziţie publică urmată conform Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.34/2006, fără să existe obligaţie legală în acest sens.

Neaplicarea dispoziţiilor legale privitoare la justificarea preţului aparent neobişnuit de scăzut.

- art.16 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILĂ nr.2076/17.05.2012)

Prin Decizia nr. 2602/C9/3013/22.06.2011, CNSC a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de Cab. Av. B. I. C. în contradictoriu cu Oraşul Videle, reţinând, în cadrul verificării competnţei sale materiale de soluţionare a contestaţiei, că această contestaţie este îndreptată împotriva rezultatului procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică de servicii având ca obiect „Servicii juridice în cadrul Proiectului POSDRU 101/5.1./G78980” – Servicii de consultanţă şi de reprezentare juridică, a cărui valoare estimată este de 72.000 lei fără TVA, aşa încât, potrivit dispoziţiilor art.16 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului  nr.34/2006, autoritatea organizatoare nu era obligată să urmeze procedura prevăzută de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.34/2006 pentru atribuirea contractului a cărui valoare este sub pragul prev. de art.57 alin.2, serviciile care fac obiectul contractului făcând parte dintre cele prevăzute în Anexa 2 B din Ordonanţă. Drept urmare, competenţa de soluţionare a contestaţiei se stabileşte pe baza dreptului comun, neintrând în sfera de competenţă a CNSC.

Prin decizia nr.1727/15.09.2011, CAB – SCAF, în soluţionarea plângerii îndreptată împotriva deciziei mai sus aminitită, a desfiinţat soluţia CNSC, declinând competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de Cab. Av. Balanean Ioan Cosmin în favoarea Tribunalului Bucureşti – SCAF, reţinând că CNSC , în calitate de organ cu activitate jurisdicţională, constatând necompetenţa sa materială de soluţionare a cererii, avea obligaţia de a declina competenţa de soluţionare în favoarea instanţei competente.

Prin sentinţa civilă nr. 767/23.02.2012, Tribunalul Bucureşti – SCAF a admis cererea reclamantului Cab. Av. B. I. C. formulată în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Videle şi cu intervenientul Cab Av. T. O. E., anulând raportul procedurii nr.41/7.06.2011, precum şi procesul verbal al şedinţei de evaluare a ofertelor nr.40/6.06.2011 şi dispunând reluarea procedurii de la momentul evaluării ofertelor.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că reclamantul şi intervenientul au participat la procedura de achiziţie publică prin cerere de oferte desfăşurată de pârât, iar potrivit procesului verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor, ofertele depuse de reclamant şi de Cab.Av. B. C. A. au conţinut toate documentele de calificare, celei aparţinând intervenientului lipsindu-i certificatul privind plata taxelor datorate bugetului local. Tribunalul a constatat că, în conformitate cu documentaţia cauzei, nu se putea reţine existenţa acestui motiv de inacceptabilitate a ofertei intervenientului, însă a găsit întemeiat motivul de neconformitate a ofertei intervenientului rezultat din nerespectarea dispoziţiilor art.361 din Hotărârea de Guvern nr.925/2006, reţinând că oferta intervenientului a avut o valoare reprezentând mai puţin de 85% din valoarea estimată a contractului. În aceste condiţii, pârâtul era obligat să procedeze la verificarea preţului aparent neobişnuit de scăzut conform art.361 alin.2 şi 3 din Hotărârea de Guvern nr.925/2006, verificări pe care nu le-a făcut.

A mai reţinut Tribunalul că pârâtul susţine fără temei că nu era obligat să procedeze astfel, în considerarea faptului că la desfăşurarea procedurii nu era obligatorie respectarea prevederilor Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.34/2006, deoarece, odată ce a înţeles să aplice prevederile Ordonanţei (neobligatorii faţă de valoarea contractului) trebuia să le respecte în întregime, iar nu să le aplice numai parţial.

Cât priveşte susţinerile reclamantului referitoare la lipsurile adresei de comunicare a rezultatului procedurii, Tribunalul le-a socotit neîntemeiate pe motiv că nu s-a dovedit vreo vătămare suferită de reclamant prin nemenţionarea în respectiva adresă a dreptului la contestaţie.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs atât pârâtul Oraşul Videle, cât şi intervenientul Cabinet de Avocat B. I. C.

Prin recursul său, pârâtul solicită modificarea sentinţei, în sensul respingerii cererii, ca neîntemeiată, arătând, referitor la motivul de neconformitate a ofertei intervenientului pe care s-a întemeiat prima instanţă, că, în cauză, este în discuţie un contract având ca obiect servicii de consultanţă juridică, iar nu un contract de lucrări sau de furnizare. Prin urmare, nu erau aplicabile prevederile art.202 alin.11 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.34/2006. Autoritatea contractantă nu era obligată să aplice prevederile Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.34/2006  în raport de valoarea contractului şi nici să facă aplicaţia prevederilor art.361 din Hotărârea de Guvern nr.925/2006, faţă de categoria din care fac parte serviciile ofertate.

Recurentul face referire şi la maniera incorectă, în opinia sa, de apreciere de către prima instanţă a preţului aparent neobişnuit de scăzut, socotind că, existând cel puţin 5 oferte considerate acceptabile şi conforme, preţul ofertat trebuia raportat la media aritmetică a ofertelor la care face referire art.202 alin.11 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.34/2006, iar nu la valoarea estimată a contractului.

În drept, sunt invocate dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Prin recursul său, intervenientul se referă, în esenţă, la aceleaşi motive de nelegalitate a sentinţei invocate de recurentul-pârât şi prezentate anterior.

Analizând recursurile prin prisma criticilor invocate, Curtea le constată fondate pentru următoarele argumente:

Plecând de la premisa reţinută de prima instanţă, conform căreia autoritatea organizatoare a licitaţiei publice, chiar dacă nu era obligată (în raport de valoarea contractului) să aplice prevederile Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.34/2006, întrucât le-a aplicat benevol, trebuia să urmeze întocmai prevederile acestui act normativ în desfăşurarea procedurii de achiziţie a serviciilor de consultanţă juridică, Curtea constată că, raportat la prevederile art.16 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.34/2006, dat fiind că cererea de oferte s-a referit la un contract de servicii juridice menţionat în Anexa 2 B din Ordonanţă, autoritatea organizatoare nu era datoare să urmeze prescripţiile art.202 alin.1 şi 11 din Ordonanţă şi respectiv  art.361 alin.2 şi 3 din Hotărârea de Guvern nr.925/2006, care nu sunt aplicabile contractelor de servicii, ci numai contractelor de lucrări şi celor de furnizare.

În conformitate cu art.16 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.34/2006 (1) În cazul în care autoritatea contractantă atribuie un contract ce are ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse în anexa nr. 2B, atunci obligaţia de a aplica prezenta ordonanţă de urgenţă se impune numai pentru contracte a căror valoare este mai mare sau egală cu cea prevăzută la art.57 alin.2 şi se limitează la prevederile art.35 - 38 şi art.56 şi la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute la art.2 alin.2. Soluţia legiuitorului este raţională şi logică, întrucât informaţiile privitoare la preţuri la furnizor, situaţia stocurilor de materii prime şi materiale, costuri implicate de anumite utilaje sau echipamente de lucru (la care face trimitere art.202 alin.11) nu se pot referi la tipul contractelor de consultanţă, ci numai la contracte de lucrări sau contracte de furnizare.

Prin urmare, chiar în situaţia aplicării prevederilor Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.34/2006 procedurii de achiziţie în cauză, nu se poate reţine motivul de neconformitate a ofertei interveninetului rezultat din nejustificarea preţului aparent neobişnuit de scăzut al acestei oferte.

Găsind fondată critica din ambele recursuri privind aspectele anterior menţionate, Curtea constată că nu se mai impune analiza celuilalt motiv subsecvent, referitor la estimarea greşită de către prima instanţă asupra incidenţei situaţiei de preţ aparent neobişnuit de scăzut.

Pentru aceste argumente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă admiţând recursurile, va modifica în tot sentinţa recurată, în sensul respingerii cererii ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare