Actiune avand ca obiect pretentii. Debit neachitat conform facturii fiscale emise potrivit contractului de furnizare intervenit in urma licitatiei publice desfasurate in temeiul oug nr. 34/2006.

Art.43 Cod comercial

Art.286, art.287  - OUG nr.34/2006

Art.969, art.1073, art.1081 – Cod civil

Intrucat recurenta nu a executat întocmai obligatiile contractuale pe care si le-a asumat, se vor avea in vedere dispozitiile art.969 Cod civil, „Conventiile legal făcute, au putere de lege între părtile contractante”, ?i ale art.1073 Cod civil, „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligatiei, si în caz contrar are dreptul la dezdăunare”.

Într-o altă ordine de idei, recurentul este culpabil de a nu se fi prezentat în fata instantei pentru a-si propune probatoriul spre administrare, neputându-se imputa instantei de fond „obligatia de a dispune o expertiză tehnico-contabilă” , ce ar fi avut menirea să clarifice „clar” situatia de fapt.

Nu au fost produse dovezi de către recurentă, în sensul art.1169 Cod civil, din care să fi rezultat că achitarea în decursul timpului a diferitelor sume de bani, ar fi generat o altă situatie de achitare a sumelor de bani decât cea avută în vedere de instantă, pentru a putea fi retinută sustinerea sa privind derularea raporturilor contractuale dintre părti.

Apreciază Curtea că, în conformitate cu prevederile art.11.2 din contract, potrivit cu care „În cazul în care achizitorul nu-si onorează obligatiile în termen de 28 zile de la expirarea perioadei convenite, atunci acestuia îi revine obligatia de a plăti, ca penalităti, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din plata neefectuată – 0,5%/zi” -  în mod legal si temeinic, făcând aplicarea art.1081 si urm.Cod civil, instanta de fond a admis capătul de cerere privind obligarea recurentei la plata penalitătilor de întârziere, ce au rolul de a acoperi prejudiciul încercat de reclamantă, ca urmare a neachitării integrale a debitului, la scadenta convenită de comun acord între părti prin contractul de furnizare.

Prin cererea adresată Tribunalului Constanta – Sectia comercială si înregistrată sub nr.14173/118/22.10.2010, reclamanta S.C. I.G.P S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI D., prin PRIMAR, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 198.049,66 lei, reprezentând debit neachitat, cf. facturii fiscale nr.SAL 63302/16.07.2010, neachitată la scadentă si la plata sumei de 63.704,98 lei, reprezentând penalităti conventionale calculate potrivit contractului perfectat între părti, cu cheltuieli de judecată.

Motivând actiunea, reclamanta a învederat în esentă că, între părti a fost perfectat contractul de furnizare nr.1474/15.04.2010, privind furnizarea a 237 recipienti metalici pentru colectarea deseurilor de 1,1, mc si 27.393 europubele de capacitate de 120 l, în urma licitatiei publice desfăsurate în temeiul OUG nr. 34/2006.

S-a mentionat că, în conf. cu prev. art.10.2 din contract, achizitorul se obligă să plătească pretul produselor către furnizor în termen de 28 de zile de la emiterea facturii, însă pârâtul a achitat doar o parte a facturii nr. SAL 63302/16.07.2010 în valoare totală de 637.049,66 lei, respectiv numai suma de 439.000 lei, la data de 11.10.2010, rămânând un debit restant în sumă de 198.049,66 lei.

A mai arătat reclamanta că, în conf. cu prev. art.11.2 din contract, „în cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, atunci acestuia îi revine obligatia de a plăti, ca penalităti, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,5% pe zi de întârziere din plata neefectuată”, astfel că, pârâtul datorează si suma de 63.704,98 lei, reprezentând penalităti de întârziere, calculate conf. contractului de la scadentă si până la data de 01.10.2010.

S-a mai mentionat că, desi a convocat pârâtul la conciliere directă pentru data de 18.10.2010 în vederea solutionării litigiului pe cale amiabilă, acesta nu a dat curs invitatiei.

Pârâtul, desi legal citat, nu a formulat întâmpinare si nu s-a prezentat la termenul de judecată.

În sedinta publică din data de 25.11.2010, reclamanta a depus cerere de micsorare a câtimii pretentiilor, arătând că, întelege să solicite obligarea pârâtei la plata sumei de 138.454,70 lei, reprezentând: suma de 74.749,72 lei – debit neachitat si suma de 63.704,98 lei, reprezentând penalităti conventionale calculate până la data de 01.10.2010, motivat de faptul că, pârâtul a achitat la data de 26.10.2010, suma de 123.299,94 lei.

Prin Sentinta civilă nr.6777/COM din 25.11.2010, Tribunalul Constanta a admis actiunea formulată de reclamanta S.C. I.G.P S.R.L, cu consecinta obligării pârâtului să plătească reclamantei suma de 74.749,72 lei, reprezentând debit restant, suma de 63.704,98 lei, reprezentând penalităti conventionale calculate până la data de 01.10.2010 si suma de 626,75 lei, reprezentând cheltuieli de judecată – taxă timbru (621,75 lei) si timbru judiciar (5 lei).

Pentru a pronunta această hotărâre, instanta de fond a retinut în esentă că, între reclamantă în calitate de furnizor alături de furnizorul S.C. E.R. S.R.L. si pârâtă în calitate de achizitor, a fost perfectat contractul de furnizare nr.1474/15.04.2010, în urma licitatiei publice desfăsurate în temeiul OUG nr. 34/2006, în baza acestui contract pârâtei fiindu-i furnizate (livrate) 237 recipienti metalici pentru colectarea deseurilor de 1,1, mc si 27.393 europubele de capacitate de 120 l, asa cum rezultă din avizele de însotire a mărfii si scrisorilor de transport anexate.

Pentru produsele livrate, reclamanta a emis pârâtei factura fiscală nr. SAL-63302/12.07.2010 în valoare totală de 637.049,66 lei (fila 9 din dosar), factură acceptată de pârât la plată, dar neachitată în totalitate la scadentă.

Art.31 lit. b, art.5 si art.286 alin.11 si alin.2 din O.U.G. nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, arată:

„Art.31. -  Contractele de achizitie publică sunt:

b) contracte de furnizare;

Art.5. - (1) Contractul de furnizare este acel contract de achizitie publică, altul decât contractul de lucrări, care are ca obiect furnizarea unuia sau mai multor produse, prin cumpărare, inclusiv în rate, închiriere sau leasing, cu sau fără optiune de cumpărare.

(2) Contractul de achizitie publică ce are ca obiect principal furnizarea de produse si, cu titlu accesoriu, operatiuni/lucrări de instalare si punere în functiune a acestora este considerat contract de furnizare.

Art.286. - (1) Procesele si cererile privind actele autoritătilor contractante emise înainte de încheierea contractului, precum si acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire se solutionează în primă instantă de către sectia de contencios administrativ si fiscal a tribunalului în circumscriptia căruia se află sediul autoritătii contractante.

(11) Procesele si cererile privind executarea, nulitatea, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterală a contractelor de achizitie publică se solutionează în primă instantă de către sectia comercială a tribunalului în circumscriptia căruia se află sediul autoritătii contractante. Dispozitiile prezentei sectiuni se aplică în mod corespunzător.

(2) Litigiile privind desfăsurarea procedurilor de atribuire care intră în sfera de aplicare a dispozitiilor prezentei ordonante de urgentă, precum si cele privind drepturile si obligatiile contractate în cadrul acestor proceduri se solutionează de urgentă si cu precădere, potrivit dispozitiilor art. 7202-7207 si art. 7209 din Codul de procedură civilă, care se aplică în mod corespunzător.

În conf. cu prev. art.1294 C.civ. „vinderea este o conventie prin care două părti se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietate unui lucru si aceasta, a plăti celei dintâi pretul lui”, iar raportat la prevederile textelor de lege mentionate, rezultă că, între părti s-a perfectat un contract de furnizare bunuri, respectiv de vânzare-cumpărare, în procedura achizitiei publice, bunurile vândute fiind acceptate de pârâta cumpărătoare, care era obligată potrivit art.5.2, art.5.4, art.5.5, art.6.1. si art.6.2., precum si art.7.3 din contractul părtilor să achite furnizorului (vânzătorului) S.C. I.G.P S.R.L., suma convenită între părti, în două transe de 50% fiecare, prima transă până cel mai târziu la data de 15.04.2010 si ultima transă până cel mai târziu la data de 30.06.2010.

Pârâtul nu a respectat această obligatie conventională, neachitând la termenele scadente contravaloarea bunurilor furnizate, conform transelor mentionate în contract.

În conf. cu prev. art.969 C. Civ., „conventiile legal făcute, au putere de lege între părtile contractante”, iar conf. disp. art.1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligatiei, iar în caz contrar, are dreptul la dezdăunare, iar pârâtul, asa cum rezultă din probele coroborate, administrate în cauză, nu a executat întocmai obligatiile contractuale, fiind în culpă contractuală.

Instanta de fond, retinând în cauză că pârâtul este în culpă contractuală pentru neplata integrală a sumei datorate la scadentă, creanta fiind certă, lichidă si exigibilă, a admis actiunea asa cum a fost precizată prin micsorarea câtimii pretentiilor si a obligat pârâta la plata debitului principal, respectiv la plata sumei de 74.749,72 lei, reprezentând debit restant.

În conf. cu prev. art.11.2 din contractul părtilor, coroborat si cu disp. art. 1081 si urm. C. Civ., instanta de fond a admis si capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalitătilor de întârziere în sumă de 63.704,98 lei – penalităti conventionale calculate până la data de 01.10.2010, aceste penalităti având rolul să acopere prejudiciul încercat de reclamantă ca urmare a neachitării întregului debit de către pârâtă, la scadenta convenită de comun acord între părti prin contractul de furnizare.

În conf. cu prev. art.274 C.pr.civ., instanta de fond a obligat pârâtul ca parte căzută în pretentii si la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 626,75 lei, reprezentând taxă de timbru (621,75 lei) si timbru judiciar (5 lei).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI D., PRIN PRIMAR, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu invocarea temeiurilor de drept prevăzute de art.3041 Cod pr.civilă, coroborat cu art.312 al.3, teza 2 Cod pr.civilă, si următoarea motivatie, în esentă:

-pe fondul cauzei, instanta, fără o cercetare amănuntită a fondului a admis actiunea reclamantei, fără a efectua o verificare temeinică si solidă a probatoriilor administrate, solutionând cererea la primul termen de judecată;

-referitor la cererea de micsorare a câtimii pretentiilor depusă de reclamantă la primul termen de judecată si singurul, aceasta nu a fost comunicată pârâtei pentru a lua la cunostintă, iar în virtutea principiului disponibilitătii, instanta era obligată să analizeze mai profund cauza si să pună în discutia părtilor acest aspect;

-instanta de fond avea obligatia să dispună o expertiză tehnico-contabilă în cauză, să clarifice clar situatia de fapt, având în vedere că în derularea raporturilor contractuale dintre părti, s-au achitat în decursul timpului diferite sume de bani;

-reclamanta se prevalează în micsorarea câtimii pretentiilor de faptul că pârâta a achitat o parte din debit, dar achitarea unei părti din contract nu poate fi interpretată ca o recunoastere a datoriei în întregul său.

Solicită admiterea recursului, cu consecinta casării hotărârii recurate si rejudecând cauza se solicită administrarea corectă si detaliată a probatoriilor, printr-o cercetare temeinică a fondului cauzei.

Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma sustinerilor părtilor, văzând si dispozitiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii recursului, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esentă:

Instanta a fost investită cu solutionarea unei cauze având ca obiect pretentii, rezultate dintr-un contract intervenit între părti intitulat Contract de furnizare nr.1474/15.04.2010, ce a avut ca obiect furnizarea a 237 recipienti metalici pentru colectare deseuri de 1,1 m.c si 27.393 europubele de capacitate 120 l, urmare licitatiei publice desfăsurate în temeiul OUG nr.34/2006.

Cu alte cuvinte, temeiul de drept invocat pentru obligarea la plata debitului restant l-a constituit dispozitiile cuprinse în OUG nr.34/2006, cu referire la dispozitiile cuprinse în art.969 Cod civil si cu aplicarea art.1073 Cod civil, cu referire la art.43 Cod comercial.

Sustinerile recurentei privind gresita solutionare a cauzei la primul termen de judecată, fără o cercetare amănuntită a fondului si fără efectuarea unei verificări temeinice si solide a probatoriilor administrate, sunt nefondate, urmând a fi respinse, apreciază Curtea deoarece, cererea de chemare în judecată s-a solutionat după o procedură specială cuprinsă în OUG nr.34/2006.

Astfel, potrivit art.286 al.2 din OUG nr.34/2006 „În fata instantei de judecată litigiile privind drepturile si obligatiile contractate în cadrul procedurilor de atribuire, care intră în sfera de aplicare a dispozitiilor prezentei ordonante de urgentă se solutionează de urgentă si cu precădere, potrivit dispozitiilor art.7202- art.7207 si art.7209 din Codul de procedură civilă, care se aplică în mod corespunzător”.

Asa fiind, Curtea apreciază că, în mod legal si temeinic, instanta a solutionat cauza la primul termen de judecată, aceasta cu atât mai mult cu cât, recurenta nu a înteles a depune întâmpinare la dosarul cauzei si nici nu s-a prezentat în fata instantei, chiar dacă potrivit art.2871 al.2 din OUG nr.34/2006 era obligată a depune întâmpinare în termen de 3 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.

De altfel, potrivit art.2875 al.1 din OUG nr.34/2006 „Lipsa părtii legal citate nu poate împiedica judecata cauzei, dacă legea nu dispune altfel”, iar potrivit al.2 al aceluiasi text de lege „Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfătisează numai una dintre părti, instanta, după ce va cerceta toate lucrările din dosar si va asculta sustinerile părtii prezente, se va pronunta în sensul dovezilor administrate, examinând si exceptiile si apărările părtii care lipseste”.

Retine Curtea că, în mod legal si temeinic instanta de fond, având în vedere probatoriul administrat, a procedat la solutionarea cauzei, aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art.2876  din OUG nr.34/2006, nu avea posibilitatea de a dispune decât „o singură dată amânarea judecării cauzei” numai în mod exceptional „pentru motive temeinice si care nu sunt imputabile părtii sau reprezentantului ei”.

În spetă, Curtea constată că recurenta pârâtă nu a invocat motive temeinice care să fi putut justifica o eventuală cerere de amânare, din actele si lucrările dosarului nerezultând că, hotărârea s-ar fi pronuntat fără o cercetare amănuntită a fondului, ori fără o verificare temeinică si solidă a probatoriilor.

În ce priveste cererea de micsorare a câtimii obiectului pretentiilor, instanta de control retine că, în mod legal si temeinic s-a procedat la luarea în dezbatere a acesteia, atât timp cât, între intimata reclamantă în calitate de furnizor alături de furnizorul SC E.R SRL si recurenta pârâtă în calitate de achizitor, a fost perfectat contractul de furnizare nr.1474/15.04.2010, iar pentru produsele livrate (237 recipienti metalici pentru colectare deseuri de 1,1 m.c si 27.393 europubele de capacitate de 120 l), s-a emis factura fiscală nr.SAL 63302/12.07.2010, în valoare totală de 673.049,66 lei, acceptată la plată, dar neachitată în totalitate la scadentă.

Au fost produse dovezi în sensul art.1169 Cod civil, că recurentul pârât nu a înteles a respecta obligatiile contractuale, neachitând la termenele scadente contravaloarea bunurilor furnizate, conform transelor mentionate în contract si cuprinse în art.5.2, art.5.4, art.5.5, art.6.1, art.6.2, precum si art.7.3, în transe de 50% fiecare, prima transă până cel mai târziu la data de 15.04.2010 si ultima transă până cel mai târziu la data de 30.06.2010.

În aceste conditii, apreciază Curtea că, în mod legal si temeinic, instanta de fond a avut în vedere dispozitiile art.969 Cod civil potrivit cărora „Conventiile legal făcute, au putere de lege între părtile contractante”, precum si ale art.1073 Cod civil, potrivit cărora „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligatiei, si în caz contrar are dreptul la dezdăunare”, odată ce, recurenta nu a executat întocmai obligatiile contractuale pe care si le-a asumat.

Într-o altă ordine de idei, recurentul este culpabil de a nu se fi prezentat în fata instantei pentru a-si propune probatoriul spre administrare, neputându-se imputa instantei de fond „obligatia de a dispune o expertiză tehnico-contabilă” , ce ar fi avut menirea să clarifice „clar” situatia de fapt.

Nu au fost produse dovezi de către recurentă, în sensul art.1169 Cod civil, din care să fi rezultat că achitarea în decursul timpului a diferitelor sume de bani, ar fi generat o altă situatie de achitare a sumelor de bani decât cea avută în vedere de instantă, pentru a putea fi retinută sustinerea sa privind derularea raporturilor contractuale dintre părti.

Apreciază Curtea că, în conformitate cu prevederile art.11.2 din contract, potrivit cu care „În cazul în care achizitorul nu-si onorează obligatiile în termen de 28 zile de la expirarea perioadei convenite, atunci acestuia îi revine obligatia de a plăti, ca penalităti, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din plata neefectuată – 0,5%/zi” -  în mod legal si temeinic, făcând aplicarea art.1081 si urm.Cod civil, instanta de fond a admis capătul de cerere privind obligarea recurentei la plata penalitătilor de întârziere, ce au rolul de a acoperi prejudiciul încercat de reclamantă, ca urmare a neachitării integrale a debitului, la scadenta convenită de comun acord între părti prin contractul de furnizare.

Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând si dispozitiile art.312 Cod procedură civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare