Daune morale. Criterii de determinare a cuantumului acestora. Persoane îndreptatite la obtinerea daunelor materiale si morale.

Domeniu: Litigii cu profesionisti; Aspecte de drept material

Daune morale. Criterii de determinare a cuantumului acestora. Persoane îndreptatite la obtinerea daunelor materiale si morale.

- Art.49 si 50 din Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România;

-  Art.26 alin.1 din Norma CSA din 07.11.2008.

Nu exista criterii legale pentru determinarea daunelor morale suferite ca urmare a pierderii unei persoane apropiate, traumele create în aceasta situatie fiind incomensurabile. Practica judiciara în materie este, însa, constanta în sensul ca daunele morale nu reprezinta o reparare a prejudiciului, ci ele  au rolul de a compensa respectivul prejudiciu. Astfel, daunele morale acordate urmaresc sa asigure partii vatamate o alinare în conditii de viata mai confortabile, sa permita acesteia ca, la un moment dat, sa poata realiza un transfer de afectivitate.

Sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie sa reprezinte o îmbogatire fara justa cauza, ci ele trebuie sa aiba caracter compensatoriu pentru o suferinta certa, rezultata din producerea riscului asigurat.

Conform art. 50 alin.3 din Legea nr.136/1995, si sotul si copilul minor al persoanei vinovate de producerea accidentului au dreptul la repararea prejudiciului suferit prin acordarea de daune materiale si morale.

 (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,

DECIZIA CIVILA NR. 16 din 17.01. 2012)

Asupra cauzei civile de fata:

Prin sentinta comerciala nr.8358/22.06.2011 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Civila a admis în parte cererea reclamantilor si a obligat  pârâta la plata catre acestia a daunelor materiale, precum si la plata  urmatoarelor sume de bani reprezentând daune morale: câte 40.000 lei fiecare pentru reclamantii C.G., O.M., C.I., câte 50.000 lei fiecare pentru reclamantii C.A.C., C.M.L., B.S.M., O.G.G., P.C.F., B.G.T., C.A.B., câte 20.000 lei fiecare pentru reclamantii T.S., O.G., O.M. si câte 10.000 lei fiecare pentru reclamantii S.M. si M.I. De asemenea, a fost obligata pârâta la plata penalitatilor de întârziere de 0,1% pe zi, la sumele acordate, de la data introducerii actiunii si la cheltuielilor de judecata în cuantum de 1.500 lei pentru fiecare dintre reclamantii C.I., O.G. si C.G.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca, la data de 01.08.2009 numitul C.C.M. a plecat din localitatea C., judetul Teleorman la volanul autoturismului . cu numar de înmatriculare X, proprietatea unui cetatean bulgar, fiind însotit de numitii B.G., C.F. si O.M., toti deplasându-se catre localitatea P., judetul Teleorman. În timpul rularii autovehiculului pe raza localitatii B., judetul Teleorman, la iesirea dintr-un sector de drum în rampa, conducatorul auto, din cauza vitezei excesive, a pierdut controlul directiei de mers, intrând în coliziune cu un copac si cu gardul ce împrejmuia curtea locuintei numitului P.I., împrejurare în care i-a accidentat pe numitii P.I. si P.M. din localitate, care se aflau pe o banca în fata imobilului apartinând primului dintre acestia. În urma impactului numitii C.C.M., C.F., O.M. si P.I. au decedat pe loc, iar B.G. si P.M. au fost transportati la Spitalul Judetean de Urgenta Alexandria; ulterior numitul P.M. a fost transferat la Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti unde a decedat la data de 15.09.2009.

Prin rezolutia din 12.05.2010 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Zimnicea pronuntata în dosarul nr.876/P/2009 s-a confirmat propunerea organului de cercetare penala de a nu se începe urmarirea penala în cauza fata de numitul C.C.M. sub aspectul savârsirii infractiunilor de ucidere din culpa prevazute si pedepsite de art.178 alin.2 si 5 Cod penal si vatamare corporala din culpa prevazute si pedepsite de art.184 alin.1 si 3, respectiv distrugere din culpa prevazute si pedepsite de art.219 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal întrucât faptuitorul a decedat si el în accidentul de circulatie, iar raspunderea penala este personala.

Conform actelor de stare civila depuse la dosarul de fond (filele 15-46), coroborate cu declaratiile martorilor audiati, a rezultat ca la data decesului numitilor C.F., O.M. si C.C.M. acestia îi aveau ca rude apropiate pe reclamanti, respectiv: C.F. pe C.G.-sotie, C.A.C.-fiica (minora la data accidentului, a devenit majora la data de 02.02.2010), C.M.L.-fiica si T.S.-mama; O.M. pe O.G.-tata, O.M.-mama, O.M.-sotie, B.S.M.-fiica, O.G.G.-fiica, P.C.F.-fiica, B.G.T.-fiica, S.M.-sora si M.I.-sora, iar C.C.M. pe C.I.-sotie si C.A.B.-fiica minora.

Rudele celor trei decedati au formulat cereri de despagubire adresate pârâtei SC O.V.I.G. SA, corespondent al asiguratorului bulgar B.V.I.G., la care era asigurat autoturismul condus de C.C.M. la data producerii accidentului, obligatiile corespondentului fiind reglementate de art.4 alin.4 din Regulamentul general al consiliului birourilor cuprins în apendicele 1 la decizia 2003/564/CE a comisiei din 28.07.2003. Cererile de despagubire nu au fost solutionate, pârâta invocând depasirea plafonul maxim de raspundere, fata de sumele solicitate de reclamanti.

Instanta de fond a retinut ca obligatia de reparare a prejudiciului material si moral suferit de reclamanti revine societatii de asigurare emitente a politei RCA conform dispozitiilor art.49 si 50 din Legea nr.136/1995 si a dispozitiilor art.26 alin.1 din Norma CSA din 07.11.2008.

În ceea ce priveste daunele materiale, tribunalul a dispus obligarea pârâtei la plata acestora în cuantumul rezultat din coroborarea înscrisurilor depuse de reclamanti cu declaratiilor martorilor audiati în cauza.

În ceea ce priveste daunele morale solicitate de reclamanti, instanta de fond a retinut ca, în urma decesului numitilor C.F., O.M. si C.C.M., reclamantii au suferit în mod evident traume care justifica dreptul acestora la plata unor daune morale din partea pârâtei. La stabilirea cuantumului acestora instanta a avut în vedere urmatoarele criterii (verificate prin coroborarea înscrisurilor cu declaratiile martorilor audiati): relatia de rudenie dintre reclamant si defunct, gradul de afectiune existent între acestia, împrejurarea ca o parte dintre reclamanti au locuit si au gospodarit împreuna cu defunctii, ca se aflau în întretinerea acestora, împrejurarea ca prin decesul celor trei a avut loc o dezmembrare a familiilor, copiii defunctilor urmând sa creasca fara a beneficia de sprijinul si îndrumarea tatilor lor, vârsta, profesiunea defunctilor, posibilitatile pe care acestia le aveau anterior decesului, starea familiala. Pe de alta parte, instanta a avut în vedere realitatile economice si sociale prezente, asigurând un echilibru între prejudiciul suferit de reclamanti si daunele cuvenite acestora, pentru a nu se realiza o îmbogatire fara justa cauza.

În aceste conditii, instanta a acordat daunele morale în cuantumul mentionat în dispozitivul hotarârii, apreciind ca respectivele sume corespund cerintelor unei juste si integrale despagubiri.

Au fost respinse sustinerile pârâtei cu privire la neacordarea de despagubiri rudelor persoanei vinovate de producerea accidentului, fata de dispozitiile art.50 alin.3 din Legea nr.136/1995 conform caruia se acorda despagubiri si în cazul în care persoanele care formuleaza pretentii de despagubiri sunt sotul (sotia) sau persoane care se afla în întretinerea proprietarului ori conducatorului vehiculului asigurat, raspunzator de producerea accidentului.

Instanta a dispus si obligarea pârâtei la plata penalitatilor de întârziere de 0,1% pe zi, aferente sumelor acordate, calculate cu începere de la data introducerii actiunii (în baza art.35 - 37 din Norma CSA din 07.11.2008).

În baza art.274 si 276 Cod procedura civila, retinând culpa procesuala a pârâtei, instanta a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamantii C.I., O.G. si C.Gherghina, reprezentând onorarii avocat, conform chitantelor depuse la dosarul cauzei.

Împotriva acestei sentinte reclamantii au declarat apel, în termen legal, acesta fiind înregistrat pe rolul CAB sub acelasi nr. unic 54767/3/2010.

În motivarea apelului reclamantii au aratat ca înteleg sa critice hotarârea instantei de fond doar sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate. Astfel, s-a sustinut ca este atributul exclusiv al instantei sa stabileasca cuantumul daunelor morale, însa aprecierea trebuie sa se faca având în vedere traumele incomensurabile suferite de sotii, parintii, copiii si fratii celor decedati în urma evenimentului rutier din 01.08.2009.

S-a aratat ca banii nu pot compensa o asemenea pierdere, apelantii-reclamanti neputând fi pusi în situatia anterioara. Daunele morale trebuie privite ca o compensare a prejudiciilor morale, ele reprezentând o suma de bani ce poate permite partii prejudiciate sa uite, eventual, sa realizeze un transfer de afectivitate ori sa gaseasca o alinare în conditii de viata mai confortabile.

Recunoasterea unui drept de despagubire nu se poate explica decât prin vointa de a oferi o satisfactie care poate contrabalansa efectul vatamarii, fara a-l face sa dispara si fara ca aceasta satisfactie sa aiba o corespondenta cu prejudiciul.

Fata de aceste motive, apelantii-reclamanti au solicitat admiterea apelului si majorarea cuantumului daunelor morale acordate la un nivel decent, în acord cu suferinta lor si prin raportare la practica judiciara din România în aceasta materie.

În drept, apelantii-reclamanti au invocat dispozitiile art.282 si urm. Cod procedura civila.

La dosar a fost depusa practica judiciara în materie.

În cauza intimata-pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, aratând ca daunele materiale si morale solicitate în speta de apelantii-reclamanti depasesc limita maxima de despagubire prevazuta de art.24 pct.3 din Ordinul CSA 20/2008 valabil la data producerii accidentului (1.500.000 Euro). De altfel, aceasta dispozitie nu presupune acordarea daunelor materiale si morale în cuantumul maxim prevazut de lege, fiind necesara o apreciere a lor în functie de împrejurarile concrete cauzei.

S-a mai aratat ca acordarea de despagubiri si partilor vatamate - reclamanti C.I. si C.B.A., sotia si fiica faptuitorului, contravine dispozitiilor art.26 alin.1 din Ordinul CSA 20/2008.

În ceea ce priveste cuantumul daunelor morale, intimata-pârâta a mentionat ca, atâta timp cât nu exista criterii obiective exprese cu privire la cuantumul lor, instantele de judecata trebuie sa le aprecieze în raport de toate circumstantele cauzei, astfel înca aceste despagubiri morale sa aduca o reparatie a prejudiciului adus conditiilor de viata ale apelantilor-reclamanti, dar fara a aduce o îmbogatire fara just temei  acestora.

Fata de aceste motive, intimata-pârâta a solicitat exonerarea sa de la plata despagubirilor catre reclamantele C.I. si C.B.A. si acordarea daunelor morale într-un cuantum diminuat, conform practicii si jurisprudentei din România.

În drept, intimata-pârâta a invocat dispozitiile Legii nr.136/1995 si ale Ordinului CSA nr.20/2008.

În sedinta publica din 10.01.2012 intimata-pârâta a precizat, la solicitarea instantei, ca întâmpinarea depusa în cauza nu are o alta natura juridica, toate sustinerile sale fiind doar aparari în cadrul apelului declarat de reclamanti.

Analizând hotarârea atacata în raport de criticile invocate si în limitele stabilite de apelanti, conform principiului disponibilitatii partilor, Curtea a retinut urmatoarele:

Prin actiunea introductiva  apelantii-reclamanti au solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata daunelor morale cauzate de decesul numitilor C.C.M., C.F. si O.M. Cuantumul acestor daune morale a fost de 500.000 lei fiecare, cu exceptia reclamantilor B.G.T. si P.C.F., care au solicitat câte 50.000 lei fiecare.

Instanta de fond, constatând ca sunt îndeplinite conditiile legale pentru obligarea intimatei-pârâte la plata acestor despagubiri, a acordat apelantilor-reclamanti urmatoarele sume cu titlu de daune morale: câte 50.000 lei pentru fiecare dintre copiii decedatilor, câte 40.000 lei pentru fiecare dintre sotiile decedatilor, câte 20.000 lei pentru fiecare dintre parintii decedatilor si câte 10.000 lei pentru fiecare dintre fratii decedatilor.

În raport de cuantumul daunelor morale acordate de instanta de fond, Curtea a apreciat criticile apelantilor ca fiind întemeiate pentru urmatoarele considerente:

Este adevarat ca nu exista criterii legale pentru determinarea daunelor morale suferite ca urmare a pierderii unei persoane dragi si apropiate, traumele create în aceasta situatie fiind incomensurabile. Practica judiciara în materie este, însa, constanta (iar Curtea se raliaza acesteia) în sensul ca daunele morale nu reprezinta o reparare a prejudiciului, ci ele  au rolul de a compensa respectivul prejudiciu. Astfel, daunele morale acordate urmaresc sa asigure partii vatamate o alinare în conditii de viata mai confortabile, sa permita acesteia ca, la un moment dat, sa poata realiza un transfer de afectivitate.

Fata de aceste criterii generale si tinând cont si de caracteristicile concrete ale spetei, respectiv gradul de rudenie al apelantilor-reclamanti cu defunctii, gradul de afectiune existent între acestia, vârsta apelantilor, împrejurarea ca o parte dintre acestia locuiau si gospodareau împreuna cu defunctii, împrejurarea ca o parte dintre apelanti se aflau în întretinerea defunctilor, Curtea a admis apelul si va majora cuantumul daunelor morale acordate apelantilor-reclamanti, astfel încât acestea sa exprime o compensatie a suferintelor morale încercate de reclamanti. Curtea a apreciat ca un confort sporit al vietii, cu efectul compensatoriu retinut în precedent, poate fi realizat prin alocarea unor sume de bani net superioare celor acordate de instanta de fond.

Ca urmare, în baza art. 296 Cod procedura civila, Curtea a schimbat în parte hotarârea atacata  în sensul ca a obligat pârâta la plata catre reclamanti a urmatoarelor sume reprezentând daune morale:

- câte 300.000 lei pentru fiecare dintre reclamantii C.A.B., C.A.C., C.M.L. si O.G.G.;

- câte 200.000 lei pentru fiecare dintre reclamantii B.S.M., P.C.F. si B.G.T.;

- câte 150.000 lei pentru fiecare dintre reclamantii C.I., C.G., T.S., O.M., O.G. si O.M.;

- câte 50.000 lei pentru fiecare dintre reclamantii S.M. si M.I..

Curtea a acordat daune morale în cuantum diferentiat pentru copiii defunctilor, având în vedere ca trei dintre acestia, respectiv B.S.M., P.C.F. si B.G.T. nu mai erau în întretinerea acestora si nu mai gospodareau împreuna, acestea fiind casatorite înca din anii 2004, 1998, respectiv  1999. Curtea a apreciat ca, desi au calitatea de copii ai defunctilor, aceste reclamante au propria lor familie catre care îsi dirijeaza prioritar afectivitatea, fiind desprinse de un anumit timp de viata în comun cu defunctii, astfel ca daunele morale necesare a compensa prejudiciul suferit au fost apreciate ca fiind în cuantum mai mic decât cel necesar pentru compensarea prejudiciului suferit de copii minori sau de cei care, desi majori, locuiau cu defunctii, neavând propria lor viata de familie independenta de parinti.

În ceea ce-i priveste pe reclamantii care erau parinti sau sotii ale defunctilor, Curtea a apreciat ca suferintele morale ale acestora nu pot fi diferentiate, pierderea unui copil neputând fi apreciata ca fiind mai dureroasa sau mai putin dureroasa decât pierderea sotului din cadrul unei casatorii de lunga durata si/sau din care au rezultat si copii minori, fiecare sot fiind pentru celalalt sprijin moral si material. Acesta este motivul pentru care Curtea a acordat daune morale în cuantum egal celor doua categorii de reclamanti.

Pentru apelantii-reclamanti ce erau frati cu defunctii Curtea a acordat daunele morale în cuantumul solicitat de acestia, respectiv 50.000 lei fiecare, respectând principiul disponibilitatii partilor. S-a apreciat ca acest cuantum solicitat reprezinta o compensare corecta a prejudiciului suferit de acestia.

Curtea a înlaturat toate apararile intimatei-pârâte, retinând ca totalul daunelor materiale si morale acordate reclamantilor nu depaseste limita maxima de 1.500.000 Euro stabilita prin art.24 pct.3 din ordinul CSA nr.20/2008, totalul lor reprezentând jumatate din aceasta limita, ca sumele acordate cu titlu de daune morale nu sunt exagerate si nu reprezinta o îmbogatire fara justa cauza, ele având caracter compensatoriu pentru o suferinta certa, rezultata din producerea riscului asigurat, si ca reclamantele C.I. si C.B.A. (sotia si copilul minor al persoanei vinovate de producerea accidentului) au dreptul la repararea prejudiciului suferit prin acordarea de daune materiale si morale, conform art. 50 alin.3 din Legea nr.136/1995.

Curtea a pastrat celelalte dispozitii ale sentintei apelate si a luat act ca apelantii nu au solicitat cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare