Nelegalitate. Incalcarea art. 300 alin. 1 si 2 Cod procedura penala de catre instanta de fond, in prima zi de infatisare, referitor la regularitatea actului de sesizare.

Sesizarea instantei cu judecarea unei infractiuni este legala numai atunci când in dispozitivul de trimitere in judecata al rechizitoriului este mentionata fapta, cu încadrarea ei juridica, nefiind suficienta descrierea acesteia facuta in cuprinsul rechizitoriului.

Sesizarea instantei de judecata este nelegala atunci când prin rechizitoriu s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului, pentru o infractiune pentru care urmarirea penala nu era începuta.

Astfel, instanta, potrivit art. 300 cod pr.penala, avea obligatia sa verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare. Neregularitatea actului de sesizare a instantei poate fi examinata si solutionata la primul termen de judecata in fata primei instante, oferindu-se in mod exceptional o cale de remediu. In aceste conditii, instanta nu putea dispune îndreptarea erorii materiale  a rechizitoriului, încalcând in aceste conditii dispozitiile art. 195 cod pr. penala. Instanta avea obligatia de a acorda un termen, ca eventuala eroare materiala sa fie îndreptata de organul emitent, respectiv de organul de urmarire penala.

Prin sentinta penala nr. 18622 din 7 ianuarie 2011, Judecatoria Tulcea – judet Tulcea, în temeiul art.87 alin.1 din OUG 195/2002 a condamnat pe inculpatul G.N. la o pedeapsa de 1 an închisoare, pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (fapta din data de 09.08.2008).

În baza art. 71 Cod penal, având în vedere si prevederile art.3 din Protocolul aditional al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, au fost interzise inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei închisorii pe o durata de 3 ani, reprezentând termen de încercare potrivit art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod pr. penala, s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, în sensul ca, daca în cursul termenului de încercare, inculpatul savârseste din nou o infractiune, se revoca suspendarea conditionata a executarii pedepsei, urmând ca acesta sa execute în întregime pedeapsa, ce nu se va contopi cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate.

În baza art.191 alin.1 Cod pr. Penala, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca, prin rechizitoriul nr.2996/P/2008 din data de 25.08.2009  al Parchetului de pe lânga Judecatoria Tulcea, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului G.N., pentru savârsirea infractiunii de conducere, pe drumurile publice a unui autovehicul, de catre o persoana care are o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevazuta si pedepsita de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002.

S-a retinut ca, în seara zilei de 09.08.2008, în jurul orelor 22:00, un echipaj din cadrul Postului de politie Nufaru, aflat în exercitarea actiunii de patrulare, a observat pe DJ 222C un autoturism marca Dacia, care circula cu luminile de avarie aprinse, autoturism care s-a oprit în apropierea statiei de autobuz, situata între Scoala generala si Postul de politie. Procedându-se la legitimarea conducatorului auto, a fost identificat inculpatul G.N. caruia, întrucât mirosea a alcool, i s-a solicitat sa fie testat cu aparatul etilotest. Întrucât inculpatul a refuzat, a fost condus la Serviciul de Ambulanta Tulcea, unde i-au fost recoltate probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei. Urmare a analizelor toxicologice efectuate, a rezultat ca inculpatul avea o alcoolemie de 2,30 g ‰, în urma recoltarii primei probe (ora 22:50) si de 2,20 g ‰, în urma recoltarii celei de-a doua probe (23:50).

Aceasta situatie de fapt este sustinuta de probatoriul administrat în cursul urmaririi penale, respectiv: proces-verbal întocmit la fata locului, declaratii inculpat, declaratii martor asistent, buletin de analiza toxicologica-alcoolemie nr.496-497/C/20.08.2008, buletin de examinare clinica.

Inculpatul, apreciind ca nivelul alcoolemiei rezultat în urma analizelor toxicologice este mult prea mare, a solicitat efectuarea unei expertize de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici”, asupra careia a revenit ulterior.

În cursul cercetarii judecatoresti:

Inculpatul nu a fost audiat de catre instanta, întrucât acesta a refuzat sa declare, precizând ca îsi mentine declaratiile date în fata organelor de urmarire penala, fapt pentru care s-a procedat în conformitate cu prevederile art.325 alin.2 Cod proc.pen.

În temeiul art.327 Cod proc.pen, sub prestare de juramânt au fost audiati martorii: J.C.C., C.D., L.L.C., I.A.S.

Ministerul Public nu a solicitat administrarea de probe noi în cauza.

La cererea inculpatului, Inspectoratul general al politiei, prin adresa nr.49395/14.12.2010 a atestat faptul ca, la data de 09.08.2008 (data savârsirii infractiunii), agentul sef adjunct de politie T.C.M. (agentul constatator), îndeplinea atributii de politist rutier.

Inculpatul a recunoscut cele constatate de organele de urmarire penala, însa a învederat faptul ca a parcurs o portiune foarte mica pe drumul judetean, de aproximativ 100 m.,a parcat în apropierea Postului de politie Nufaru, moment când a fost surprins de echipajul de politie.

În drept, fapta inculpatului G.N., constând în aceea ca în data de 09.08.2009 a condus pe drumurile publice un autovehicul având o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute si pedepsite de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infractiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, consta în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, de catre o persoana având o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, urmarea imediata a faptei constând în starea de pericol în siguranta traficului. Legatura de cauzalitate, ca element al continutului infractiunii rezulta din însasi savârsirea faptei (ex re), asupra careia nu exista niciun dubiu, întrucât îmbibatia alcoolica a fost probata prin mijloace stiintifice.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a savârsit infractiunea cu intentie directa, în acceptiunea art. 19 pct. 1 lit a Cod penal, având reprezentarea faptei sale si a pericolului social, urmarind producerea rezultatului.

Faptul ca, inculpatul a parcurs o distanta de 100 m (asa cum rezulta din declaratia inculpatului de la pag.22 dos.UP) sau mai mica (potrivit declaratiei martorului C.D.) nu poate atrage o eventuala inaplicabilitate a prevederilor art.87 alin.1 din OUG 195/2002.

Pe cale de consecinta, apreciind ca în cauza sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 345 alin. 2 Cod proc.pen., în sensul ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat cu forma de vinovatie prevazuta de lege, instanta a dispus aplicarea unei pedepse, tinând cont de criteriile generale de individualizare ale pedepsei prevazute de art. 72 Cod penal: dispozitiile partii generale a codului penal (conditiile raspunderii penale), limitele de pedeapsa ale infractiunii savârsite (pedeapsa închisorii de la 1-5 ani), gradul de pericol social al faptei (conducerea unui autovehicul de catre o persoana cu o îmbibatie alcoolica cu mult peste 0,8 g/l alcool pur în sânge, ce denota un grad de pericol social sporit), modalitatea si împrejurarile în care a fost savârsita fapta, persoana inculpatului, comportamentul din cursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale.

Având în vedere ansamblul acestor criterii, pentru ca pedeapsa ce se va stabili sa-si poata îndeplini functiile care îi sunt atribuite în vederea realizarii scopului sau, respectiv sa corespunda gravitatii infractiunii savârsite si nevoilor de îndreptare a inculpatului precum si pentru formarea unei atitudini corecte fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala,  instanta urmeaza ca: 

În baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, va condamna inculpatul G.N. la o pedeapsa de 1 an închisoare, pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (fapta din data de 09.08.2008).

În temeiul art. 71 Cod penal, având în vedere si prevederile art.3 din Protocolul 1 CEDO, instanta va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.

Pentru a dispune în acest sens, instanta a avut în vedere Decizia I.C.C.J. nr.74/2007 prin care s-a statuat ca dispozitiile art.71 cod penal, referitoare la pedepsele accesorii, se interpreteaza în sensul ca interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza I cod penal, nu se va face în mod automat prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instantei, în functie de criteriile stabilite în art.71 alin.3 cod penal.

Instanta retine ca, natura infractiunii comise precum si atitudinea inculpatului  fata de norma de incriminare, conduce la concluzia existentei unei nedemnitati ce impune interzicerea exercitarii drepturilor de natura electorala, prevazute de art.64 lit.a teza II si lit.b cod penal, deoarece exercitarea acestor drepturi are în vedere o responsabilitate de ordin civic, responsabilitate pe care inculpatul, prin savârsirea infractiunii, a dovedit ca nu o are.

Raportat la particularitatile dezvoltarii psiho-sociale a inculpatului si împrejurarile cauzei, instanta s-a apreciat ca scopul educativ, preventiv si represiv ale pedepsei poate fi atins si fara executarea efectiva a pedepsei privative de libertate, astfel ca urmeaza sa suspende conditionat executarea acesteia, constatând ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.

În termen legal, împotriva acestei hotarâri a declarat recurs inculpatul G.N., criticând hotarârea pronuntata sub aspectul disp. art. 385/9 pct. 14 c.p.p.

S-a solicitat ca, in raport de datele personale si circumstantele reale ale faptei, sa se dispuna reducerea pedepsei aplicate, sub minimul special prevazut de textul incriminator.

Examinând legalitatea si temeinicia recursului declarat de inculpat, curtea constata ca acesta este întemeiat.

Judecatoria Tulcea a fost sesizata la data de 26.08.2009, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lânga Judecatoria Tulcea cu judecarea inculpatului G.N., pentru savârsirea infractiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice, având in sânge o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 gr.%o, fapta prevazuta de art. 87 din OUG 195/2002.

S-a mentionat in rechizitoriu ca „in seara zile de 9.08.2009, in jurul orelor 22.00, un echipaj din cadrul Postului de Politie Nufarul, au depistat in trafic autoturismul marca Dacia 1310, condus de inculpatul G.N. S-a constatat ca prezenta o alcoolemie de 2,3 gr%o  in urma buletinului de analiza toxicologica a alcoolemiei.”

In dispozitivul rechizitoriului însa, s-a pus în miscare actiunea penala si trimiterea in judecata a inculpatului G.N. pentru alta infractiune, respectiv cea prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 constând in aceea ca „a condus pe drumurile publice un autovehicul fara a poseda permis de conducere”.

Asadar sesizarea instantei s-a facut prin rechizitoriu si potrivit art. 317 instanta se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a instantei.

Instanta de judecata, însa, la termenul din 17.08.2010, asa cum rezulta din încheierea de sedinta de la dosarul de fond, a dispus: „îndreptarea erorii materiale strecurate in rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Tulcea, in sensul ca: in loc de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, cum din eroare s-a trecut, urmeaza sa se citeasca art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 cum este corect.”

Analizând dispozitiile art. 195 cod pr. penala, constatam ca erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreapta de însusi organul de urmarire penala sau de instanta de judecata care a întocmit actul la cererea celui interesat ori din oficiu.

Sesizarea instantei cu judecarea unei infractiuni este legala numai atunci când in dispozitivul de trimitere in judecata al rechizitoriului este mentionata fapta, cu încadrarea ei juridica, nefiind suficienta descrierea acesteia facuta in cuprinsul rechizitoriului.

Sesizarea instantei de judecata este nelegala, atunci când prin rechizitoriu s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului, pentru o infractiune pentru care urmarirea penala nu era începuta.

Astfel, instanta,  potrivit art. 300 cod pr.penala, avea obligatia sa verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare. Neregularitatea actului de sesizare a instantei poate fi examinata si solutionata la primul termen de judecata in fata primei instante, oferindu-se in mod exceptional o cale de remediu. In aceste conditii instanta nu putea dispune îndreptarea erorii materiale a rechizitoriului, încalcând in aceste conditii dispozitiile art. 195 cod pr. penala. Instanta avea obligatia de a acorda un termen, ca eventuala eroare materiala sa fie îndreptata de organul emitent, respectiv de organul de urmarire penala.

Pe cale de consecinta, în temeiul art. 385 ind. 15  pct. 2 lit. c cod procedura penala, va admite recursul declarat de inculpatul G.N., va casa sentinta penala nr.  22 din 7 ianuarie 2011 pronuntata de Judecatoria Tulcea, în dosarul penal nr. 5729/327/2009 si va dispune rejudecarea cauzei de Judecatoria Tulcea, cu respectarea art. 300 alin. 1, 2 cod pr. penala.

În temeiul art.189 al. 2  cod procedura penala, va dispune plata din fond MJ a onorariului cuvenit aparatorului din oficiu, avocat C.A.A., în suma de 200 lei.

În baza art. 192 alin. 3 cod pr. penala, cheltuielile judiciare avansate de catre stat în procesul penal vor ramâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare