Recurs contencios administrativ. anulare act administrativ fiscal. obligaţia colectării tva aferentă livrărilor de bunuri.

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

 RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE ACT ADMINISTRATIV FISCAL. OBLIGAŢIA COLECTĂRII TVA AFERENTĂ LIVRĂRILOR DE BUNURI.

-art.143 alin.2 lit.a din Codul fiscal;

-art.128 alin.1 şi 9 din Codul fiscal;

-art.10 lit.a din O.M.F.P. nr.1503/2007;

-art.155 alin.5 din Codul fiscal;

Prin Decizia de impunere nr.1520/24.09.2010, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr.82808/24.09.2010, s-a stabilit în sarcina recurentei reclamante SC T. P.  SRL obligaţia de plată la bugetul de stat a sumei totale de 53.001 lei, din care 24.624 lei reprezentând TVA şi 28.377 lei – majorări de întârziere aferente, reţinându-se că, în cursul anului 2007, recurenta a înregistrat în jurnalul de cumpărări aferent lunii septembrie Procesul verbal de contravenţie nr.050695/27.08.2007, emis de Compania Naţională de Drumuri din România în sumă totală de 1.500 lei, din care TVA în sumă de 239 lei nu îndeplinea condiţiile de deducere, considerente pentru care au fost calculate majorări de întârziere în cuantum de 244 lei. S-a mai reţinut că recurenta reclamantă, în perioada februarie – iulie 2007, a emis către firma maghiară V. – K. er HU facturi fiscale în valoare totală de 128.340 lei, pentru care, în urma verificării valabilităţii codurilor de înregistrare în scopuri de TVA, Compartimentul de Schimb Internaţional de Relaţii a comunicat faptul că, codul HU 0011251234 este invalid pentru statul membru, iar codul HU 21987636 nu a fost activ în perioada în care au fost emise facturile. Prin urmare, recurenta reclamantă avea obligaţia colectării taxei pe valoarea adăugată aferentă livrărilor de bunuri.

Din dispoziţiile Codului fiscal, rezultă că recurenta are obligaţia colectării TVA aferent livrării bunurilor în Ungaria ca urmare a faptului că societatea din Ungaria avea un cod invalid de TVA.

Astfel, potrivit art.143 al.2 lit. a din acelaşi act normativ, sunt scutite de taxă livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru.

Pe de altă parte, potrivit art.128 al.1 şi 9 din Legea nr.571/2003, (1) este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar … (9) Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri în înţelesul alin.1 care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art.10 lit. a din OMFP nr.1503/2007, scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art.143 al.2 lit. a se justifică pe baza facturii, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art.155 alin.5 din C. fiscal şi în care să fie menţionat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru.

Din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă că, scutirea de plata TVA-ului se acordă numai dacă există un cod valid de TVA al beneficiarului acordat în statul membru, fapt nerealizat în speţă. Astfel, în urma verificării valabilităţii codurilor de înregistrare în scopuri TVA, Compartimentul de schimb internaţional de informaţii a comunicat faptul că codul HU 0011251234 este invalid pentru statul membru, iar codul HU 21987636 nu a fost activ în perioada în care au fost emise facturile, respectiv februarie-iulie 2007.

Ca atare, livrările efectuate de recurenta reclamantă către firma V.  K. din Ungaria, potrivit facturilor aferente perioadei mai sus amintită, devin operaţiuni impozabile din punct de vedere al TVA-ului, astfel încât reclamanta avea obligaţia colectării TVA-ului în cotă de 19 % valabilă pentru acea perioadă.

Faţă de aceste aspecte, susţinerea recurentei reclamante privind corectarea codului de TVA al clientului pe facturi, nu este întemeiată atâta vreme cât, nici cel de-al doilea cod de înregistrare în scopuri TVA nu era valabil în perioada emiterii facturilor, acesta având efect ulterior acestui moment. Ca atare, în speţă, este vorba despre nerespectarea unei condiţii esenţiale, referitoare la codul valid de TVA al beneficiarului din Ungaria, motiv pentru care recurenta nu poate beneficia de scutirea de TVA prevăzută de art.143 alin.2 lit. a din Codul fiscal, astfel cum corect a reţinut prima instanţă în cauza dedusă judecăţii. 

 Decizia nr.2158/CA/15.05.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa nr. 327/CA din 14.01.2013 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC T. P. SRL în contradictoriu cu pârâta D. G. F. P. B., pentru anularea Deciziei nr.598/10.12.2010, a Deciziei de impunere nr.1520/24.09.2010, a Raportului de inspecţie fiscală nr.82808/24.09.2010 şi a Dispoziţiei de măsuri nr.82809/24.09.2010, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia de impunere nr.1520/24.09.2010, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr.82808/24.09.2010, s-a stabilit în sarcina reclamantei SC T.  P. SRL obligaţia de plată la bugetul de stat a sumei totale de 53.001 lei, din care 24.624 lei reprezentând TVA şi 28.377 lei – majorări de întârziere aferente.

Pentru a stabili aceste obligaţii fiscale de plată, organul fiscal a reţinut că reclamanta, în anul 2007, a înregistrat în jurnalul de cumpărări aferent lunii septembrie Procesul verbal de contravenţie nr.050695/27.08.2007, emis de Compania Naţională de Drumuri din România în sumă totală de 1.500 lei, din care TVA în sumă de 239 lei nu îndeplinea condiţiile de deducere, considerente pentru care au fost calculate majorări de întârziere în cuantum de 244 lei. De asemenea, s-a mai reţinut că reclamanta, în perioada februarie – iulie 2007, a emis către firma maghiară V. - K. HU facturi fiscale în valoare totală de 128.340 lei, pentru care în urma verificării valabilităţii codurilor de înregistrare în scopuri de TVA Compartimentul de Schimb Internaţional de Relaţii a comunicat faptul că, codul HU 0011251234 este invalid pentru statul membru, iar codul HU 21987636 nu a fost activ în perioada în care au fost emise facturile. Prin urmare, reclamanta avea obligaţia colectării taxei pe valoarea adăugată aferentă livrărilor de bunuri.

Problema de drept ce suscită discuţii în prezenta cauză o reprezintă existenţa obligativităţii reclamantei de a colecta TVA aferent livrării bunurilor în Ungaria ca urmare a faptului că societatea din Ungaria avea un cod invalid de TVA.

Conform art.128 al.1 şi 9 din Legea nr.571/2003, (1) este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar … (9) Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri în înţelesul alin.1 care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.

Potrivit art.143 al.2 lit.a din acelaşi act normativ, sunt scutite de taxă livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru.

De asemenea, în conformitate cu art.10 lit. a din OMFP nr.1503/2007, scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art.143 al.2 lit. a se justifică pe baza facturii, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art.155 alin.5 din C. fiscal şi în care să fie menţionat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru.

Din coroborarea acestor texte de lege, instanţa de fond a reţinut că scutirea de plata TVA-ului se acordă numai dacă există un cod valid de TVA al beneficiarului acordat în statul membru, condiţie neîndeplinită în cauză. Prin urmare, livrările efectuate de reclamantă către firma din Ungaria, potrivit facturilor supuse analizei, devin operaţiuni impozabile din punct de vedere al TVA-ului, astfel încât reclamanta avea obligaţia colectării TVA-ului în cotă de 19 %, cotă valabilă pentru acea perioadă.

Referitor la amenda contravenţională în cuantum de 1.500 lei, aplicată în baza Procesului verbal nr. 050695/27.08.2007, instanţa de fond a constatat că reclamanta a dedus în mod eronat taxa pe valoarea adăugată în sumă de 239 lei, întrucât amenda nu este o cheltuială deductibilă efectuată în scopul realizării operaţiunilor sale taxabile.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei, conform căreia corectarea codului de TVA al clientului pe facturi, instanţa de fond a constatat că organele fiscale nu au corectat codul eronat cu un cod valid de TVA al clientului, ci cu un alt cod care însă nu era valabil pe perioada emiterii facturilor, acesta având efect ulterior acestui moment.

Privitor la majorările de întârziere în cuantum de 28.377 lei, aferente taxei pe valoarea adăugată stabilită suplimentar de plată, instanţa de fond a constatat că acestea sunt datorate potrivit disp. art.119 şi 120 din OG 92/2003, conform cărora pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere. Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

Faţă de aceste considerente şi văzând în drept şi dispoziţiile Legii nr.571/2003 şi ale OMFP nr.1503/2007, Tribunalul Bihor a constatat că obligaţiile fiscale imputate reclamantei prin actele administrativ-fiscale atacate sunt legale şi temeinice şi, în consecinţă, a respins ca nefondată acţiunea formulată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen şi legal timbrat, a declarat recurs recurenta-reclamantă SC T. P. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii, a anularii Deciziei nr.598/10.12.2010 a DGFP B. , a Raportului de Inspecţie Fiscala nr. 82.808/24.09.2010, cât si a Dispoziţiei de Masuri nr. 82.809/24.09 ale DGFP B. , respectiv a anularii obligaţiei de plata a TVA stabilit suplimentar in suma de 24.624 lei si a majorărilor în suma de 28.377 lei, în total obligaţii suplimentare de plata stabilite de 53.001 lei. Totodată, în măsura admiterii recursului, solicită obligarea pârâtei D.  G. F. P. B.  la restituirea tuturor sumelor reţinute prin masuri de executare silita, privind obligaţiile de plata stabilite potrivit Raportului de Inspecţie Fiscala nr.82.808/24 09 2010.

În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală, instanţa interpretând greşit prevederile legale în materia colectării si deducerii TVA.

Obligaţiile de plata privind TVA în suma de 24.385 lei, respectiv majorări în suma de 28.133 lei, au fost stabilite urmare a controlului efectuat de către Serviciul de Inspecţie Fiscala - Persoane Juridice 1, din cadrul DGFP B.  în perioada 16 08- 24 09 20101a SC T. P. SRL.

In Raportul de Inspecţie Fiscala, Cap. III pct. 1.1 lit. b, pag.4, se constata faptul ca partenerul din Comunitatea Europeana înregistrat fiscal în Ungaria, a comunicat în luna februarie 2007, în lipsa codului de înregistrare în scop de TVA (valabil în Comunitatea Europeana) codul de înregistrare în scop de TVA intern, situaţie care in opinia sa constituie o deficienţă de forma, nicidecum de fond.

In opinia recurentei, eroarea sau neglijenţa clientului extern nu justifica obligarea furnizorului de a factura mărfurile cu TVA, întrucât: Obţinerea codului de înregistrare în scop de TVA valabil în Comunitatea Europeana se face automat la cerere, prin adăugarea codului de tara (RO-Romania, HU-Ungaria, etc) la codul de TVA intern al solicitantului. Clientul extern din Ungaria, care a comunicat codul sau de TVA intern, îndeplinea toate condiţiile în sensul de a fi partener egal din punct de vedere fiscal, fiind înregistrat la autoritatea fiscala din Ungaria, inclusiv ca plătitor de TVA.

Clientul fiind revânzător si nu consumator final, în consecinţa produsul vândut nu poate suporta doua cote de TVA, respectiv una de 19% datorata Statului Roman, cât si una de 25% datorata autorităţii fiscale din Ungaria.

In temeiul principiului care sta la baza colectării si deducerii TVA, acesta se achita in final de către consumator, atât potrivit legislaţiei romane, cât si legislaţiei comunitare, exportul si livrările în afara teritoriului naţional se efectuează fără TVA, respectiv TVA 0, iar în cazul importurilor si achiziţiilor din tarile Uniunii Europene, TVA se calculează la primire, se deduce si se colectează la revânzare, adică pentru tot ce se vinde pe teritoriul naţional la consumatorii finali TVA-ul se colectează si rămâne definitiv, respectiv, nu se colectează pentru bunurile care ies din ţară prin livrare în ţările Comunităţii Europene, sau prin export în celelalte ţări.

In situaţia data, eroarea este formala si nu se justifica calcularea TVA atât de către furnizor si de către client, respectiv de 2 ori, caz în care produsul ar ajunge la consumatorul final cu TVA de peste 44%.

Eroarea comunicării unui cod de înregistrare în scop de TVA a mai fost verificata în anul 2007 (proces-verbal 83517/23 VII 2007) de către DGFP B.  - Serviciul Control Fiscal Persoane Juridice 3, la solicitarea recurentei, această problema fiind interpretata si tratata ca o eroare, care nu presupune facturarea produsului cu TVA, conform Legii nr.571/2003 art.159 "corectarea facturilor cu erori" , stabilindu-se ca societatea va prezenta deconturile TVA corecte pentru lunile februarie si martie 2007.

Referitor la livrările intracomunitare, potrivit L.571/2003 art. 143 , "scutiri pentru exporturi, pentru livrări intracomunitare, sunt scutite - art. 143(2) - livrările intracomunitare de bunuri către o persoana care comunica furnizorului un cod valabil de înregistrare în scop de TVA atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru UE care primeşte marfa"

In luna februarie 2007, înaintea livrărilor, a primit de la clientul din Ungaria un cod de înregistrare TVA, despre care a aflat ulterior ca este cod de TVA intern, pe care la acea data nu îl putea verifica prin intermediul internetului pe programul VIES, acest program nefiind implementat pe internet la acea vreme, astfel ca a acceptat de bun codul primit.

Programul VIES a început sa funcţioneze pe site-ul Ministerului Finanţelor, doar cu ocazia depunerii primelor declaraţii 390 (aproximativ luna iulie 2007, când s-au raportat datele semestrului I 2007), ocazie cu care s-a identificat prima dată eroarea, care s-a corectat prin rescrierea pe facturi a codului comunicat ulterior de client, cod care se pare ca a fost obţinut după primele sale livrări, însă în prezent, pentru acea perioada codul se considera inactiv.

Întrucât prin raportul de inspecţie fiscala, au fost identificate cele doua coduri comunicate de partenerul din Ungaria, respectiv HU 0011251234 cod pentru TVA intern care figurează ca invalid si HU 21987636, care nu figurează activ in perioada 01.02.2007-10.07.2007, consideră recurenta ca singura explicaţie reala este aceea ca primul cod fiind eliberat pentru operaţii cu TVA în interiorul ţării (Ungaria), iar în măsura în care a fost implementat programul VIES la Ministerul Finanţelor Publice din România si s-a verificat existenţa codului, acesta nefiind operaţional în afara teritoriului Ungariei, s-a eliberat cel de-al doilea cod, care dobândit ulterior lunii iulie 2007, a fost corectat pe facturi, însă până la acea dată nefiind activ.

In concluzie, a solicitat anularea Deciziei nr.598/10.12.2010, a Raportului de Inspecţie Fiscala nr.82.808/24.09.2010, a Dispoziţiei de Masuri nr. 82.809/24.09.2010, acte ale DGFP B., respectiv anularea obligaţiei de plata a sumei totale de 53.001 lei.

Întrucât beneficiarul extern era înregistrat fiscal, inclusiv si ca plătitor de TVA în Ungaria, SC T. P. SRL făcând dovada livrării produselor prin C.M.R. acestea ajungând la consumatorul final (în Ungaria), se impune colectarea TVA în Ungaria, nicidecum în România, fapt pentru care solicită admiterea contestaţiei.

TVA-ul se plăteşte de consumatorul final, înregistrat în statul din care face parte fiscal, TVA-ul fiind o taxa de consum, situaţie în care solicită admiterea recursului în sensul anularii actelor administrativ fiscale.

Intimata, legal citată, nu şi-a precizat poziţia faţă de prezentul recurs.

Instanţa de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, a reţinut că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia de impunere nr.1520/24.09.2010, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr.82808/24.09.2010, s-a stabilit în sarcina recurentei reclamante SC T. P.  SRL obligaţia de plată la bugetul de stat a sumei totale de 53.001 lei, din care 24.624 lei reprezentând TVA şi 28.377 lei – majorări de întârziere aferente, reţinându-se că, în cursul anului 2007, recurenta a înregistrat în jurnalul de cumpărări aferent lunii septembrie Procesul verbal de contravenţie nr.050695/27.08.2007, emis de Compania Naţională de Drumuri din România în sumă totală de 1.500 lei, din care TVA în sumă de 239 lei nu îndeplinea condiţiile de deducere, considerente pentru care au fost calculate majorări de întârziere în cuantum de 244 lei. S-a mai reţinut că recurenta reclamantă, în perioada februarie – iulie 2007, a emis către firma maghiară V. – K. er HU facturi fiscale în valoare totală de 128.340 lei, pentru care, în urma verificării valabilităţii codurilor de înregistrare în scopuri de TVA, Compartimentul de Schimb Internaţional de Relaţii a comunicat faptul că, codul HU 0011251234 este invalid pentru statul membru, iar codul HU 21987636 nu a fost activ în perioada în care au fost emise facturile. Prin urmare, recurenta reclamantă avea obligaţia colectării taxei pe valoarea adăugată aferentă livrărilor de bunuri.

Din dispoziţiile Codului fiscal, rezultă că recurenta are obligaţia colectării TVA aferent livrării bunurilor în Ungaria ca urmare a faptului că societatea din Ungaria avea un cod invalid de TVA.

Astfel, potrivit art.143 al.2 lit. a din acelaşi act normativ, sunt scutite de taxă livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru.

Pe de altă parte, potrivit art.128 al.1 şi 9 din Legea nr.571/2003, (1) este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar … (9) Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri în înţelesul alin.1 care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art.10 lit. a din OMFP nr.1503/2007, scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art.143 al.2 lit. a se justifică pe baza facturii, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art.155 alin.5 din C. fiscal şi în care să fie menţionat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru.

Din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă că, scutirea de plata TVA-ului se acordă numai dacă există un cod valid de TVA al beneficiarului acordat în statul membru, fapt nerealizat în speţă. Astfel, în urma verificării valabilităţii codurilor de înregistrare în scopuri TVA, Compartimentul de schimb internaţional de informaţii a comunicat faptul că codul HU 0011251234 este invalid pentru statul membru, iar codul HU 21987636 nu a fost activ în perioada în care au fost emise facturile, respectiv februarie-iulie 2007.

Ca atare, livrările efectuate de recurenta reclamantă către firma V.  K. din Ungaria, potrivit facturilor aferente perioadei mai sus amintită, devin operaţiuni impozabile din punct de vedere al TVA-ului, astfel încât reclamanta avea obligaţia colectării TVA-ului în cotă de 19 % valabilă pentru acea perioadă.

Faţă de aceste aspecte, susţinerea recurentei reclamante privind corectarea codului de TVA al clientului pe facturi, nu este întemeiată atâta vreme cât, nici cel de-al doilea cod de înregistrare în scopuri TVA nu era valabil în perioada emiterii facturilor, acesta având efect ulterior acestui moment. Ca atare, în speţă, este vorba despre nerespectarea unei condiţii esenţiale, referitoare la codul valid de TVA al beneficiarului din Ungaria, motiv pentru care recurenta nu poate beneficia de scutirea de TVA prevăzută de art.143 alin.2 lit. a din Codul fiscal, astfel cum corect a reţinut prima instanţă în cauza dedusă judecăţii. 

Pentru ansamblul acestor considerente, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC T. P. SRL împotriva Sentinţei nr. 327/CA din 14.01.2013 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate.

Domenii speta

Spete similare