Recurs contencios administrativ. anulare act administrativ fiscal. impozit pe profit suplimentar stabilit ca urmare a nededucerii integrale a cheltuielilor efectuate cu achiziţionarea unui cabinet medical.

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

 RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE ACT ADMINISTRATIV FISCAL. IMPOZIT PE PROFIT SUPLIMENTAR STABILIT CA URMARE A NEDEDUCERII INTEGRALE A CHELTUIELILOR EFECTUATE CU ACHIZIŢIONAREA UNUI CABINET MEDICAL.

-art.48 alin.4 din Legea nr.571/2003;

-art.24 alin.1, 2, 6 şi 11 din Legea nr.571/2003;

-art.24 alin.16 din Legea nr.571/2013;

- art.24 alin.16 din O. G. 92/2003.

Decizia nr.2792/CA/19.06.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Corect a admis prima instanţă în parte cererea formulată de reclamantul CMI G. C. S. şi a dispus anularea în parte a actelor administrativ fiscale emise pe numele acestuia, referitor la obligaţiile suplimentare de plată constând în impozitul pe profit în sumă de 4268 lei, stabilite prin nededucerea integrală a cheltuielilor în sumă de 26.977,44 lei efectuate cu achiziţionarea cabinetului medical.

Potrivit art.48 alin.4 din Legea 571/2003, condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:

a) să fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;

b) să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;

c) să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute în titlul II, după caz.

De asemenea, în speţă mai sunt incidente şi dispoziţiile art. 24 alin. (1), (2), (6) şi (11) din Legea 571/2003,  unde se prevede:

"Art. 24. Amortizarea fiscală. (1) Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.

(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

c) este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;

d) are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului;

c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

(6) Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor reguli:

a) în cazul construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară: [...]

(11) Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează: a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune; [...]

(16) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi înfiinţării şi funcţionării cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcţiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.”

Susţinerile recurentei în sensul că art.24 alin.16 s-ar referi doar la deducerea cheltuielilor din profitul impozabil, aplicabil doar persoanelor juridice, deci nu şi reclamantului intimat sunt neîntemeiate, atâta vreme cât, dispoziţiile fiscale care reglementează activitatea independentă desfăşurată de prestatorii de profesii liberale fac trimitere la art.24 din Codul fiscal, noţiunile folosite urmând să fie adaptate la activitatea celui căruia i se aplică. Aşadar, prevederile art. 24 alin. 16 din Legea nr. 571/2003 sunt derogatorii de la regula generală privind amortizarea, astfel că trebuie aplicate conform principiului specialia generalibus derogant.

De altfel, însăşi pârâta, prin adresa nr. 4763/29.01.2010, emisă pe numele altui cabinet medical aflat în aceeaşi situaţie juridică, recunoaşte aplicabilitatea art. 24 alin. 16 din OG nr. 92/2003, motiv pentru care, susţinerile recurentei în sensul că, adresa la care se face referire nu este act administrativ fiscal şi nu poate fi luată în considerare sunt neîntemeiate, atâta vreme cât, în cuprinsul acesteia este vizată aceeaşi situaţie juridică, motiv pentru care şi regimul juridic aplicabil speţei din prezentul dosar trebuie să fie asemănător, pentru motivele detaliate anterior. 

Prin Sentinţa nr. 7223/CA din 19.12.2012 Tribunalul Bihor a admis în parte cererea formulată de reclamantul CMI DR. G.  C. S. împotriva pârâtei D. G. F. P. Bihor – ANAF, a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 686/22.07.2011, a Deciziei de impunere nr. 4195/27.04.2011 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 4194/27.04.2011 întocmite de pârâtă, referitor la obligaţiile suplimentare de plată constând în impozitul pe profit în sumă de 4.268 lei, stabilite prin nededucerea integrală a cheltuielilor în sumă de 26.977,44 lei efectuate cu achiziţionarea cabinetului  medical, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost supus inspecţiei fiscale, perioada verificată fiind cuprinsă între 01.01.2007 – 31.12.2009 pentru impozitul pe venit şi 01.01.2008 – 31.12.2010 pentru contribuţiile sociale şi alte obligaţii. Prin raportul de inspecţie fiscală nr. 4194/27.04.2011 întocmit în urma controlului s-a constatat că reclamantul datorează obligaţii fiscale suplimentare constând în impozit pe venit net anula de 5.104 lei şi accesorii.

Organele de inspecţie fiscală au reţinut, în ceea ce priveşte aspectele contestate de către reclamant, că acesta nu a declarat în vederea impunerii  un venit brut în sumă de 5.226 lei, reprezentând contravaloarea chitanţelor seria GC nr. 0000040 – 0000047 şi chitanţele nr. 0000166 – 0000173 emise în cursul anului 2008 pentru serviciile prestate pe care reclamantul a omis să le declare. S-a constatat un venit net în plus de 5.226 lei, organele fiscale calculând un impozit de 836 lei, la care au adăugat majorări de întârziere şi penalităţi, potrivit art. 119 – 120 din OG nr. 92/2003 şi art. 1201 din OG nr.  92/2003.

O altă constatare a organelor fiscale a fost deducerea de către reclamant, în mod integral, a cheltuielilor cu achiziţionarea cabinetului medical în sumă de 26.977,44 lei, cheltuieli care, potrivit art. 24 alin. 3 lit. D din Codul fiscal se recuperează prin amortizare.

În baza raportului de inspecţie fiscală a fost emisă Decizia de impunere nr. 4195/27.04.2011, împotriva cărora reclamantul a formulat contestaţie administrativă în temeiul art. 205 şi următoarele Cod procedură fiscală, contestaţia sa fiind soluţionată pe fond prin Decizia nr. 686/22.07.2011 de către pârâtă.

Referitor la  deducerea de către reclamant, în mod integral, a cheltuielilor cu achiziţionarea cabinetului medical, instanţa de fond a reţinut că acestea au fost corect deduse în mod integral.

Astfel, art. 48 alin. 4 lit.c din Codul fiscal, ce reglementează regulile de stabilire a venitului net actual din activităţi independente, stabileşte că una din condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor pentru a fi deduse este şi aceea de a se respecta regulile privind amortizarea prevăzută în titlul II din Codul fiscal. Acest text normativ face trimitere la întreg ansamblul de reguli privind amortizarea, care devine aplicabil şi persoanelor ce obţin venituri din activităţi independente , precum reclamantul. Prin urmare, devine aplicabil şi art. 24 alin. 16 din Legea nr. 571/2003.

Potrivit art. 24 alin. 16 din Codul fiscal (cuprins în Titlul II, la regulile privind amortizarea), contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate înfiinţării şi funcţionării cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil, la data punerii în funcţiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare. Prin urmare, nu este obligatorie deducerea unor astfel de cheltuieli prin amortizare, fiind greşită susţinerea pârâtei în acest sens. Cheltuielile cu achiziţionarea spaţiului medical sunt cheltuieli destinate înfiinţării şi funcţionării cabinetelor medicale.

De la regula deducerii cheltuielilor cu mijloacele fixe prin amortizare, art. 24 alin. 16 din Legea nr. 571/2003 prevede deci o excepţie, astfel cum este ea redată mai sus.

Nu au fost apreciate ca întemeiate susţinerile pârâtei în sensul că art. 24 alin. 16 se referă la deducerea cheltuielilor din profitul impozabil, ceea ce ar duce la ideea că doar persoanele juridice pot aplica aceste dispoziţii întrucât textul normativ foloseşte noţiunea de profit impozabil din cauză că se află inserat în cuprinsul Titlului II „Impozit pe profit” ce vizează impozitarea activităţii desfăşurate de persoanele juridice. Interpretând sistematic textul normativ, şi prin raportare la aşezarea sa în cadrul Legii nr. 571/2003, este firesc ca în cuprinsul reglementării privind amortizarea să se folosească noţiunea de profit impozabil. Însă atât timp cât dispoziţiile fiscale ce reglementează activitatea independentă desfăşurată de prestatorii de profesii liberale trimit la art. 24 din Codul fiscal, este evident că acestea trebuie aplicate, urmând a fi adaptate noţiunile folosite la activitatea căreia i se aplică.

Art. 24 alin. 16 din legea nr. 571/2003 este derogatorie de la regula generală privind amortizarea, astfel că trebuie aplicată conform principiului specialia generalibus derogant.

De altfel, însăşi pârâta, prin adresa nr. 4763/29.01.2010, emisă pe numele altui cabinet medical aflat în aceeaşi situaţie juridică, recunoaşte aplicabilitatea art. 24 alin. 16 din OG nr. 92/2003.

În plus, pentru evitarea interpretărilor divergente, a intervenit legiuitorul prin introducerea în cuprinsul Legii  nr. 571/2003 a art. 48 alin. 4 lit. c1 (OUG nr. 30/31.08.2011), în care se arată că pentru a putea fi deduse cheltuielile efectuate trebuie să respecte regulile privind deducerea cheltuielilor reprezentând investiţii în mijloace fixe pentru cabinetele medicale, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (16). S-a eliminat, aşadar, orice dubiu privind aplicabilitatea art. 24 alin. 16 în cazuri precum cel al reclamantului.

Referitor la impozitul în valoare de 836 lei calculat ca urmare a stabilirii unui venit net în plus faţă de cel declarat, instanţa de fond a constatat că reclamantul nu a probat faptul că venitul obţinut de el a fost cel declarat şi nu cel constatat de către organele fiscale. Constatând un venit în plus, în mod corect au procedat organele fiscale la impozitarea acestuia potrivit art. 80 şi urm. din legea nr. 571/2003.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispoziţiile art. 205 şi următoarele Cod procedură fiscală, instanţa de fond a admis în parte cererea reclamantului şi a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 686/22.07.2011, a Deciziei de impunere nr. 4195/27.04.2011 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 4194/27.04.2011 întocmite de pârâtă, referitor la obligaţiile suplimentare de plată constând în impozitul pe profit în sumă de 4.268 lei, stabilite prin nededucerea integrală a cheltuielilor în sumă de 26.977,44 lei efectuate cu achiziţionarea cabinetului  medical.

 Împotriva acestei sentinţe, în termen şi scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs recurenta-pârâtă D. G. F. P. B., solicitând admiterea recursului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi, pe cale de consecinţa, respingerea acţiunii în totalitate si menţinerea ca temeinice si legale a actelor administrative emise.

In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că sentinţa este nelegala întrucât potrivit art. 48 alin. 4 lit. c ind. 1 din Legea nr. 571/2003 cu completările ulterioare, pentru a putea fi deduse cheltuielile efectuate, trebuie sa respecte regulile privind deducerea reprezentând investiţiile în mijloace fixe pentru cabinetele medicale, in conformitate cu prevederile art. 24 alin. 16, asta însemnând pe cale de consecinţa, ca anterior anului 2012, aceasta prevedere nu era valabila.

Adresa la care se face referire - nr. 4763/29.01.2010 - emisa pe numele altui cabinet medical aflat în aceeaşi situaţie juridica; prin care s-ar recunoaşte aplicabilitatea art. 24 alin. 16 din Legea nr. 571/2003, nu este act administrativ fiscal, astfel ca nu a putut fi luata în considerare cu ocazia inspecţiei fiscale şi nu a putut fi luată în considerare de instanţa.

În fapt, a arătat recurenta, în perioada 2008 - 2009 Cabinetul medical individual Dr. G. C.  S.  nu a înregistrat în Registrul Jurnal de încasări şi plăţi si nu a declarat în totalitate sumele încasate prin bancă şi prin casă, ceea ce a condus la diminuarea bazei impozabile cu suma de 5.226 lei nr. 2008 şi 3.075 lei în 2009, precum şi a impozitului pe venit datorat bugetului de stat.

De asemenea, în anul 2009 cabinetul medical a înregistrat în evidenţa contabilă ca şi cheltuială deductibilă suma de 26.809 lei reprezentând amortizarea aferentă valorii spaţiului (imobilului) pentru cabinetul medical, achiziţionat la data de 08.09.2009 potrivit Contractului de vânzare-cumpărare nr. 646/ 08.09.2009 şi a facturii fiscale nr. 051/ 08.09.2009 achitată cu chitanţa nr. 001/08.09.2009 în sumă totală de 26.972,44 lei, dedusă integral la cumpărare fără să ţină seama de reglementările titlului II din Codul fiscal privind amortizarea mijloacelor fixe.

Tot în anul 2009 contribuabilul a înregistrat în evidenţa contabilă şi a dedus la calculul venitului net cheltuieli cu salariile acordate personalului în¬suma de 5.688 lei, în condiţiile în care conform statelor de plată suma corectă este de 8.897 lei rezultând o diferenţă de cheltuieli în minus în sumă de 3.209 lei.

În drept, cauza îşi găseşte soluţionarea în prevederile art. 48 alin.(1) şi alin.(2) lit. a) din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal, actualizată, potrivit cărora, venitul net din activităţi independente se determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile aferente realizării venitului deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, cu excepţia prevederilor art. 49 şi 50.

(2) Venitul brut cuprinde:

a) sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfăşurarea activităţii;",

Aceste prevederi se coroborează cu dispoziţiile pct. 36 din Hotărârea Guvernului nr. 44/ 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal, unde se prevede:

"36. În venitul brut se includ toate veniturile în bani şi în natură, cum sunt: venituri din vânzarea de produse şi de mărfuri, venituri din prestarea de servicii şi executarea de lucrări, venituri din vânzarea sau închirierea bunurilor din patrimoniul afacerii şi orice alte venituri obţinute din exercitarea activităţii, precum şi veniturile din dobânzile primite de la bănci pentru disponibilităţile băneşti aferente afacerii, din alte activităţi adiacente şi altele asemenea."

Potrivit prevederilor legale de mai sus, rezultă că venitul brut cuprinde sumele încasate din desfăşurarea activităţii şi include toate veniturile în bani şi în natură inclusiv veniturile din prestarea de servicii şi pentru determinarea venitului brut, contribuabilul avea obligaţia de a evidenţia în Registrul jurnal de încasări şi plăţi totalitatea sumelor încasate atât în numerar cât şi prin virament bancar pentru perioada supusă verificării precum şi cheltuielile efectuate cu salariile personalului în anul 2009 conform statelor de plată şi de a le declara prin declaraţiile anuale de venituri, în vederea stabilirii impozitului anual pe venit.

Ca atare, organul de inspecţie fiscală în mod legal a procedat la recalcularea venitului net impozabil prin reîntregirea bazei de calcul cu sumele reprezentând venituri brute şi au stabilit pentru anul 2008 o diferenţă de venit brut în sumă de 5.226 lei şi pentru anul 2009 o diferenţă de venit brut în sumă de 3.075 lei.

În speţă, sunt incidente şi dispoziţiile art. 24 alin. (1), (2), (6) şi (11) şi ale art. 48 alin. (1), (4) şi (7) lit. i) din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal, unde se prevede:

"Art. 24. Amortizarea fiscală. (1) Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.

(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a)este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;

b)are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului;

c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

(6) Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor reguli:

a) în cazul construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară: [...]

(11) Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează: a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune; [...]

Art. 48. Reguli generale de stabilire a venitului net anual din activităţi independente, determinat pe baza contabilităţii în partidă simplă.

(1) Venitul net din activităţi independente se determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile aferente realizării venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, cu excepţia prevederilor art. 49 şi 50. [...]

(4) Condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:

a)să fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;

b)să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;

c)să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute în titlul II, după caz

(7) Nu sunt cheltuieli deductibile: [...]

i) cheltuielile de achiziţionare sau de fabricare a bunurilor şi a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar", coroborate cu dispoziţiile pct. 37 şi 38 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, unde se prevede:

"37. Din venitul brut realizat se admit la deducere numai cheltuielile care sunt aferente realizării venitului, astfel cum rezultă din evidenţele-contabile conduse de contribuabili, cu respectarea prevederilor art. 48 alin.(4) - (7) din Codul fiscal.

Condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor pentru a putea fi deduse sunt:

a) să fie efectuate în interesul direct al activităţii;

b)să corespundă unor cheltuieli efective şi să fie justificate cu documente;

c)să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite.

38. Sunt cheltuieli deductibile, de exemplu:

- cheltuielile cu amortizarea, în conformitate cu reglementările titlului II din Codul fiscal, după caz;"

Aşadar, contribuabilul are posibilitatea de a recupera cheltuiala efectuată cu achiziţionarea imobilului pentru cabinet medical prin deducerea amortizării începând cu luna octombrie 2009, întrucât acesta a fost achiziţionat în luna septembrie 2009 conform facturii fiscale nr. 051/ 08.09.2009 şi nu prin deducerea integrală a cheltuielii de achiziţie în momentul cumpărării.

Totodată, a arătat că unităţile furnizoare de servicii medicale în care medicii exercită profesia de medic, ca profesie liberă, respectiv cabinetele medicale nu beneficiază de prevederile alin. 16 al art. 24 din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, fiind unităţi fără personalitate juridică, fapt precizat şi prin adresa nr. 261.364/ 2007 a D. G. L. I. D. din cadrul M. F.

Prin urmare, cheltuielile în sumă de 26.977 lei cu valoarea imobilului achiziţionat pentru cabinetul medical pot fi scăzute din veniturile realizate prin deducerea lunară a amortizării aşa cum a stabilit organul de control, rezultând cheltuieli nedeductibile în sumă de 26.809 lei.

Pe cale de consecinţă, rezultă că în mod legal organul de inspecţie fiscală a emis Decizia de impunere nr. 4.195/ 27.04.2011 şi a stabilit în sarcina Cabinetului medical individual Dr. G. C. S. diferenţele de impozit pe venit în sumă de 836 lei pentru anul 2008 şi în sumă de 4.268 lei pentru anul 2009.

Referitor la majorările de întârziere în sumă de 356 lei aferente impozitului pe venit stabilit suplimentar de plată, precizează că acestea sunt datorate potrivit principiului de drept "accesorium sequitur principale" - secundarul urmează principalul fiind calculate în baza prevederilor art. 119(1) şi 120(1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Legii nr. 210/ 2005 şi Ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului nr. 39 şi 88/ 2010 cu privire la stabilirea cotei majorărilor de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, care arată că:

"Art. 119. - (1) Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.

Art. 120. - (1) Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv."

Iar, penalităţile de întârziere în sumă de 699 lei sunt datorate în conformitate cu prevederile art. 120/1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

In concluzie, solicită admiterea recursului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi, pe cale de consecinţa, respingerea acţiunii în totalitate si menţinerea ca temeinice si legale a actelor administrative emise.

Intimatul, prin reprezentantul său legal, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

 Instanţa de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, a reţinut că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Corect a admis prima instanţă în parte cererea formulată de reclamantul CMI G. C. S. şi a dispus anularea în parte a actelor administrativ fiscale emise pe numele acestuia, referitor la obligaţiile suplimentare de plată constând în impozitul pe profit în sumă de 4268 lei, stabilite prin nededucerea integrală a cheltuielilor în sumă de 26.977,44 lei efectuate cu achiziţionarea cabinetului medical.

Potrivit art.48 alin.4 din Legea 571/2003, condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:

a)să fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;

b)să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;

c)să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute în titlul II, după caz

De asemenea, în speţă mai sunt incidente şi dispoziţiile art. 24 alin. (1), (2), (6) şi (11) din Legea 571/2003,  unde se prevede:

"Art. 24. Amortizarea fiscală. (1) Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.

(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

c)este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;

d)are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului;

c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

(6) Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor reguli:

a) în cazul construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară: [...]

(11) Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează: a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune; [...]

(16) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi înfiinţării şi funcţionării cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcţiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.”

Susţinerile recurentei în sensul că art.24 alin.16 s-ar referi doar la deducerea cheltuielilor din profitul impozabil, aplicabil doar persoanelor juridice, deci nu şi reclamantului intimat sunt neîntemeiate, atâta vreme cât, dispoziţiile fiscale care reglementează activitatea independentă desfăşurată de prestatorii de profesii liberale fac trimitere la art.24 din Codul fiscal, noţiunile folosite urmând să fie adaptate la activitatea celui căruia i se aplică. Aşadar, prevederile art. 24 alin. 16 din Legea nr. 571/2003 sunt derogatorii de la regula generală privind amortizarea, astfel că trebuie aplicate conform principiului specialia generalibus derogant.

De altfel, însăşi pârâta, prin adresa nr. 4763/29.01.2010, emisă pe numele altui cabinet medical aflat în aceeaşi situaţie juridică, recunoaşte aplicabilitatea art. 24 alin. 16 din OG nr. 92/2003, motiv pentru care, susţinerile recurentei în sensul că, adresa la care se face referire nu este act administrativ fiscal şi nu poate fi luată în considerare sunt neîntemeiate, atâta vreme cât, în cuprinsul acesteia este vizată aceeaşi situaţie juridică, motiv pentru care şi regimul juridic aplicabil speţei din prezentul dosar trebuie să fie asemănător, pentru motivele detaliate anterior. 

Pentru aceste motive, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă D. G. F. P. B. în contradictoriu cu intimatul-reclamant C.M.I. Dr. G. C. S.  împotriva Sentinţei nr. 7223/CA din 19.12.2012 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care o va menţine în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare