Recurs litigii cu profesionişti. închidere procedură. neexecutarea hotărârii prin care pârâţii au fost obligaţi să suporte o parte din pasivul debitoarei în baza art.138 din legea nr.85/2006, nu constituie un impediment la închiderea procedurii insolvenţe

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. ÎNCHIDERE PROCEDURĂ. NEEXECUTAREA HOTĂRÂRII PRIN CARE PÂRÂŢII AU FOST OBLIGAŢI SĂ SUPORTE O PARTE DIN PASIVUL DEBITOAREI ÎN BAZA ART.138 DIN LEGEA NR.85/2006, NU CONSTITUIE UN IMPEDIMENT LA ÎNCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENŢEI ÎN CONDIŢIILE ART.131 DIN LEGE, EXECUTAREA SILITĂ PUTÂND FI FĂCUTĂ ŞI DUPĂ ÎNCHIDEREA PROCEDURII, ÎN CONDIŢIILE ART.142 DIN ACEEAŞI LEGE. 

-art.131 şi 142 din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.377/18.06.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin SENTINŢA nr. 473/F/20.02.2013, Tribunalul Bihor a respins ca nefondate obiecţiunile formulate de creditoarea A. V. A. S. În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenţei, a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitorului SC V. G. SRL şi radierea debitorului din registrul comerţului. A descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi, a încuviinţat plata onorariului acestuia şi a dispus notificarea prezentei sentinţe creditorilor, lichidatorului judiciar, D.  T.  F.  P. , O. R. C. de pe lângă Tribunalul B. pentru efectuarea menţiunii de radiere, precum şi  publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data de 18.02.2013 lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă D. I. D.  desemnat să administreze procedura insolvenţei debitorului SC V. G. SRL a solicitat  să  se  dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului.

Împotriva cererii de închidere a procedurii a formulat obiecţiuni creditorul A. V. A. S. solicitând continuarea acesteia prin punerea în executare a sentinţei comerciale nr. 572/F/2008 pronunţate de Tribunalul Bihor.

S-a araătat în motivare că potrivit art. 129 lichidatorul judiciar avea obligaţia de a-i comunica toate situaţiile financiare şi să procedeze la publicarea lor în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă. În condiţiile în care hotărârea judecătorească de antrenare a răspunderii patrimonial nu a fost pusă în executare, nu se poate dispune închiderea procedurii.

Analizând obiecţiunile formulate, ca şi cererea de închidere a procedurii, instanţa a reţinut în fapt că prin încheierea nr. 2777/F/2011 pronunţată de Tribunalul Bihor a fost deschisă procedura falimentului împotriva debitoarei SC V. G. SRL. După cum rezultă din raportul întocmit de lichidatorul judiciar, debitoarea nu deţine bunuri în patrimoniu ce ar putea fi valorificate în vederea acoperirii creanţelor deţinute de cei trei creditori. Totodată, prin sentinţa comercială nr. 1465/F/2012 pronunţată de Tribunalul Bihor pârâtul S. A. a fost obligat să suporte întreg pasivul debitorului.

Constituind o formă specială de răspundere civilă delictuală, răspunderea reglementată de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 poate fi antrenată în măsura în care la ajungerea în stare de insolvenţă a debitorului au contribuit administratorii, directorii, cenzorii şi oricare altă persoană prin una dintre faptele expres şi limitativ prevăzute. În măsura în care o asemenea cerere este admisă, pârâtul nu este obligat în mod direct la plata unor sume de bani către creditori, ci în baza hotărârii judecătoreşti se stabilesc raporturi juridice între acesta şi debitoarea împotriva căreia a fost deschisă procedura insolvenţei.

Din această perspectivă instanţa a reţinut că nici unul dintre creditorii înscrişi în tabelul definitiv nu dobândeşte calitatea de creditor al pârâtului S. A. , executarea silită făcându-se de către executorul judecătoresc potrivit regulilor prescrise de Codul de procedură civilă. În acest sens art. 140 şi 142 din Legea nr. 85/2006 prevăd că sumele depuse potrivit art. 138 alin. 1 vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate acoperirii pasivului, repartizarea lor făcându-se de către executorul judecătoresc în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidatorul judiciar.

Soluţia adoptată de legiuitor urmăreşte să dea eficienţă principiului celerităţii care guvernează procedura insolvenţei. În măsura în care ar fi menţinută procedura până la finalizarea celei de-a doua faze a procesului civil - executarea silită - s-ar ajunge la o temporizare a acesteia în afara cadrului legal.

Aşa fiind, judecătorul sindic a considerat că motivele invocate de către creditor prin obiecţiunile formulate nu pot fi primite atâta timp cât există posibilitatea îndestulării creanţei acestuia în măsura în care se va reuşi de către executorul judecătoresc vânzarea unor bunuri aflate în patrimoniul pârâtului S. A. Tocmai de aceea, având în vedere că debitoarea nu deţine bunuri în patrimoniu, în raport de prevederile art. 131 din Legea privind procedura insolvenţei, a respins ca nefondate obiecţiunile formulate de către creditoare, a dispus închiderea procedurii insolvenţei şi radierea debitorului.

Cât priveşte cheltuielile de procedură solicitate de către lichidatorul judiciar desemnat în cauză judecătorul sindic a reţinut că potrivit art. 37 alin. 2 din O.U.G. 86/2006 ele se stabilesc în funcţie de gradul de complexitate a activităţii depuse. Determinarea lor impune examinarea elementelor obligatorii enumerate de legiuitor ( literele a-i ). Tocmai de aceea, ţinând seama că de prevederile art. 89 alin. 1 lit. a ) din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă judecătorul sindic a considerat că acordarea unui onorariu în cuantum 3000 lei plus T.V.A. şi a cheltuielilor de procedură în cuantum de 288, 20 lei corespunde criteriilor amintite în condiţiile în care nu s-a făcut dovada existenţei vreunor litigii la care să se fi prezentat lichidatorul judiciar.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs creditoarea A.  A.  A.  S. ( fostă A. V. A. S. ), solicitând modificarea sa în sensul admiterii obiecţiunilor sale, continuării procedurii şi punerii în vedere lichidatorului judiciar să execute silit sentinţa de antrenare răspundere împotriva administratorului debitoarei.

În motivare, recurenta a arătat că în drept sunt incidente prevederile art. 304 indice 1 şi 304 pct. 9 Cod de procedură civilă , iar în fapt arată că este contrară spiritului legii insolvenţei închiderea procedurii de insolvenţă înainte de antrenarea răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă şi înainte de desemnarea unui executor judecătoresc care să execute silit bunurile acestor persoane. Nu există nici un motiv pentru care ar trebui să se dea curs cererii lichidatorului, de închidere a procedurii, în condiţiile în care, din analiza dispoziţiilor legii insolvenţei, rezultă că executarea silită a persoanelor vinovate de aducerea societăţii în stare de insolvenţă se face de lichidatorul judiciar, prin intermediul executorului judecătoresc.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare şi nu şi-au exprimat poziţia asupra recursului.

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate de recurentă, precum şi din oficiu, instanţa a reţinut că acesta nu este fondat, fiind respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, instanţa a reţinut că în prezenta cauză, lichidatorul judiciar şi-a îndeplinit toate atribuţiile prevăzute de lege. A încercat să intre în posesia actelor contabile ale debitoarei, însă fără nici un rezultat, sens în care a promovat acţiunea în antrenare răspundere faţă de persoanele vinovate, acţiune care i-a fost admisă.

Societatea nu deţine bunuri în patrimoniu, astfel că, faţă de poziţia creditorilor care nu au dorit să avanseze sume de bani în vederea continuării procedurii, acesta a formulat cerere de închidere a procedurii, întemeiată pe dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006.

În mod legal şi temeinic instanţa de fond a dat curs acestei cereri a lichidatorului judiciar, respingând obiecţiunile formulate de creditoarea recurentă. În cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 131, iar obiecţiunile formulate sunt nefondate. Singurele aspecte invocate de creditoare sunt cele legate de punerea în executare silită a sentinţei de antrenare răspundere, or, aşa cum corect a reţinut judecătorul sindic, contrar susţinerilor creditoarei, în conformitate cu prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alineatul 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, iar după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate potrivit legii insolvenţei, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidator.

Aşadar, executarea silită a persoanelor împotriva cărora s-a obţinut o sentinţă de antrenare răspundere poate fi făcută şi după închiderea proceduri falimentului, astfel că această executare nu împiedică închiderea procedurii.

Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind menţinută.

S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare