Cerere înregistrare mentiuni. Suspendare judecata recurs.

Art.6 – OUG nr.116/2009

Art.244 al.1 pct.1 Cod pr.civila

Prin plângerea depusa la data de 3.08.2009 la ORC de pe lânga Tribunalul Constanta si comunicata cu adresa nr.R21462/12.08.2010 Tribunalului Constanta, înregistrata la aceasta instanta sub nr.950/118/2010, petenta SC V. SA a contestat Rezolutia nr.10114/28.05.2010 a directorului ORC de pe lânga Tribunalul Constanta solicitând respingerea cererii de înregistrare mentiuni formulate de solicitantul N.D.M. în calitate de asociat unic al SC T.T. SRL, reprezentata în prezent prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolventa L.M.

În motivarea plângerii s-a aratat ca cesionarea partilor sociale de catre N.D.M., asociat unic al SC T.T. SRL, catre SC R.S. SRL, cu sediul în Bucuresti, sector 6, S.I. nr.273, etaj P, J40/15812/1993, CUI 4261394, reprezentata de B.L.C., este frauduloasa, fiind facuta cu scopul exclusiv al declansarii procedurii insolventei fata de SC T.T. SRL prin intermediul noului administrator si asociat unic persoana juridica.

S-a sustinut ca transmiterea partilor sociale realizata cu scopul exclusiv al deschiderii procedurii insolventei fata de debitoare (dosar nr.30631/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII-a) reprezinta o operatiune frauduloasa, consimtita în favoarea unei societati specializate în achizitionarea de societati comerciale cu datorii, iar transferul partilor sociale, a carui înregistrare s-a dispus prin rezolutia atacata, a deschis calea spre declansarea procedurii insolventei, pagubitoare pentru creditoare, cererea de declansare a procedurii insolventei fiind formulata anterior publicarii în partea a IV-a a Monitorului Oficial a modificarilor actului constitutiv în sensul aratat.

În drept, au fost invocate disp. art.6 alin.3 si art.3 alin.2 din OUG nr.116/2009.

În sustinerea plângerii s-au depus în copie urmatoarele înscrisuri: Rezolutia ORC din data de 11.08.2010, fisa privind fluxul operatiunilor si observatii, din oficiu fiind solicitate de instanta de la ORC Constanta copia certificata a cererii nr.31561/26.05.2010 si rezolutia nr.10114/28.05.2001.

Prin Sentinta civila nr.747/COM/23.09.2010 Tribunalul Constanta a respins ca nefondata plângerea formulata de petenta SC V. SA.

Pentru a dispune astfel, a retinut prima instanta ca, prin cererea înregistrata la Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Constanta sub nr.31561/26.05.2010, SC T.T. SRL prin administrator N.D.M. a solicitat înmatricularea, ca urmare a schimbarii sediului din jud. Constanta în Mun. Bucuresti, a societatii, modificare denumire, transmitere parti sociale, modificare administrator si act constitutiv actualizat.

Prin Rezolutiunea nr.10114/28.05.2010, Directorul ORC Constanta a admis cererea formulata de solicitantul N.D.M. a dispus: schimbarea sediului în alt judet, respectiv în Bucuresti, sector 6, S.I. nr.273; reînmatricularea în mun. Bucuresti, radierea societatii T.T. SRL de la ORC de pe lânga Tribunalul Constanta; dobândirea de catre SC R.S. SRL a 500 parti sociale în valoare totala de 20.000 lei, revocare administrator N.D.M., numire administrator B.L.C., numire reprezentant asociat persoana juridica, B.L.C., depunere act constitutiv actualizat, declaratie pe propria raspundere s.a.

S-a mai retinut ca, potrivit art.192 alin.2 raportat la art.1961 din Legea nr.31/1990 modificata, pentru hotarârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesara dispozitia asociatului unic, iar, în cauza, în mod legal asociatul unic N.D.M. a emis Decizia nr.1/2010 cu privire la modificarile înregistrate la ORC si mentionate mai sus, întrucât asociatul unic reprezinta forul în care se formeaza vointa sociala, singurele exceptii fiind cele prevazute de actul constitutiv sau chiar de lege.

Instanta a apreciat ca mentiunile aratate au fost înregistrate la ORC Constanta în mod legal, iar sustinerea petentei, potrivit cu care „transferul partilor sociale, a carui înregistrare s-a dispus prin rezolutia atacata, a deschis calea spre declansarea procedurii insolventei, pagubitoare pentru creditoare”, nu poate fi retinuta în cauza fata de vointa persoanelor juridice SC T.T. SRL si SC R.S. SRL implicate în acest transfer de parti sociale.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs petenta SC V. SA, care a criticat solutia primei instante ca fiind nelegala si netemeinica, invocând dispozitiile art.304 pct.3, 5, 9 Cod procedura civila.

Recurenta a sustinut urmatoarele motive de recurs:

1. Motivul prevazut de art.304 pct.3 Cod procedura civila - necompetenta materiala a Tribunalului constanta de a se pronunta asupra plângerii.

S-a aratat ca plângerea este de competenta materiala a Sectiei a VI-a Comerciale a Tribunalului Municipiului Bucuresti, acesteia trebuind a-i fi înaintata plângerea de catre ORC Constanta.

Astfel, plângerea împotriva încheierii directorului ORC Constanta a fost gresit înaintata Tribunalului Constanta, desi în chiar antetul sau petenta a precizat ca instanta competenta este Sectia a VI-a a Tribunalului Municipiului Bucuresti. În prezent, SC T.T. SRL este înregistrata la ORC Bucuresti sub nr. J40/5568/2010, fiind radiata de la ORC Constanta începând cu data schimbarii sediului sau social în Municipiul Bucuresti, S.I. nr.273.

Considera ca în aceasta situatie, de schimbare a sediului social urmata de radierea societatii de la ORC Constanta (unde societatea fusese înregistrata sub nr.J13/955/2005) si înregistrarea sa la ORC al Municipiului Bucuresti (sub nr.J40/5568/2010), potrivit art.6 din OUG nr.116/2209, aprobata prin Legea nr.84/2010, plângerea se înregistreaza la ORC Constanta (acolo unde s-a facut înregistrarea contestata), dar se solutioneaza de instanta în a carei raza teritoriala se afla noul sediu social, în speta Tribunalul Municipiului Bucuresti.

S-a apreciat ca o astfel de interpretare este în acord cu art.3 alin.(2) din OUG nr.116/2009, aprobata prin Legea 84/2010, potrivit cu care „În sensul prezentei ordonante de urgenta, prin instanta se întelege tribunalul comercial sau sectia comerciala a tribunalului în a carui circumscriptie îsi are sediul comerciantul. "

În plus, arata recurenta, pe rolul Sectiei a VI-a a Tribunalului Municipiului Bucuresti exista dosarul nr.45447/3/2010 având obiect identic - plângere împotriva Directorului ORC Constanta, cu termen de judecata pe data de 26.08.2011.

Solicita casarea sentintei recurate cu trimiterea cauzei spre competenta solutionare Sectiei a VI-a a Tribunalului Municipiului Bucuresti (pe rolul caruia exista deja dosarul nr.45447/3/2010, având acelasi obiect, cu termen de judecata pe data de 26.08.2011).

Motivul prevazut de art.304 pct. 5 Cod procedura civila - necitarea petentei în cauza.

Petenta SC V. SA nu a avut cunostinta, pâna la data comunicarii sentintei, nu doar de termenul acordat pentru solutionarea plângerii, dar nici macar de existenta unui dosar cu un asemenea obiect pe rolul Tribunalului Constanta.

Prin urmare, precizarea din cuprinsul practicalei sentintei recurate privind respectarea procedurii de citare cu respectarea prevederilor art.87 pct. 2 si urmatoarele Cod Procedura Civila este eronata, (petenta nefiind citata vreodata la sediul indicat în plângere, potrivit prevederilor art.87 pct.2 Cod procedura civila, caz în care s-ar fi prezentat si ar fi invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Constanta.

Motivul prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila - hotarârea a fost data cu aplicarea gresita a legii.

Sustine recurenta ca, desi prima instanta nu a contestat posibilitatea existentei unui prejudiciu pe care petenta SC V. SA l-ar fi avut de suferit de pe urma transferului partilor sociale de la N.D. (asociat unic al SC T.T. SRL) la SC R.S. SRL (noul asociat unic - persoana juridica al SC T.T. SRL, debitoarea petentei SC V. SA), a considerat ca paguba nu poate fi retinuta pe motiv ca transferul partilor sociale reprezinta "vointa partilor implicate în aceasta conventie". Însa acest acord de vointa este de natura a o prejudicia, prin efectele pe care le-a nascut (efecte evidentiate în cuprinsul plângerii), astfel ca, admitând rationamentul primei instante ar însemna ca, fie si atunci când s-ar face dovada caracterului fraudulos al unui act, acesta sa nu poata fi anulat pe motiv ca reprezinta vointa partilor.

Recurenta a aratat ca, în fapt, pe calea plângerii, a contestat – în calitate de creditoare a SC T.T. SRL - transferul partilor sociale de la asociatul unic N.D. la persoana juridica SC R.S. SRL, cu sediul în Municipiul Bucuresti, întrucât, urmare a acestui transfer, debitoarea SC T.T. SRL si-a schimbat sediul în circumscriptia teritoriala a unui alt tribunal decât cel în raza caruia se stia urmarita silit (SC T.T. SRL fiind urmarita silit de catre creditoarea SC V. SA în cadrul dosarului de executare nr.865/2009 al BEJ D.V.). În plus, toata aceasta operatiune s-a dovedit a fi fost facuta în scopul strict al declansarii - în privinta debitoarei SC T.T. SRL - a procedurii insolventei, pe temeiul art.27-28 din Legea 85/2006.

Acest scop (fraudulos în sine) este evident în conditiile în care transferul tuturor partilor sociale s-a realizat catre o persoana juridica (SC R.S. SRL) care îsi declara deschis scopul functionarii ca fiind acela al achizitionarii firmelor cu datorii (în acest sens facându-si publicitate pe internet). Observând faptul ca, imediat dupa data preluarii partilor sociale (25.05.2010), noul administrator al societatii cu datorii solicita deschiderea procedurii insolventei (23.06.2010), este clar ca scopul transferului partilor sociale este determinat de încercarea de sustragere a societatii de la plata datoriilor sale catre creditori.

Constatând aceste nereguli, SC V. SA a formulat:

- opozitie fata de deschiderea procedurii insolventei la cererea debitoarei SC T.T. SRL, pe temeiul art.32 alin.2 din Legea nr.85/2006 (dosar 30631/3/2010 de pe rolul Tribunalului Municipiului Bucuresti);

- opozitie fata de transferul partilor sociale din cadrul SC T.T. SRL, de la persoana fizica asociat unic N.D. la persoana juridica SC R.S. SRL (opozitie ce face obiectul dosarului nr.36944/3/2010 de pe rolul Tribunalului Municipiului Bucuresti cu prim termen de judecata pe data de 22.06.2011- cererea formulata de SC V. SA de preschimbare a acestuia fiind respinsa).

- plângere împotriva încheierii directorului ORC Constanta, de aprobare a fraudulosului transfer de parti sociale, transfer pagubitor pentru creditoarea SC V. SA.

Prejudiciul invocat de recurenta vizeaza urmatoarele împrejurari:

- ca urmare a deschiderii procedurii insolventei (prin încheiere pronuntata de Sectia a VI-a a Tribunalului Municipiului Bucuresti), creditoarea SC V. SA a fost nevoita sa suporte consecintele suspendarii de drept a executarii silite în dosarul de executare nr.865/2009 al BEJ D.V.;

- desi detine o creanta constatata printr-un titlu executoriu, creditoarea SC V. SA fost omisa de SC T.T. SRL din lista creditorilor pe care aceasta, în calitate de debitoare, avea obligatia sa o înainteze, în integralitatea ei, Tribunalului Municipiului Bucuresti;

- creditoarea SC V. SA a fost convocata de administratorul judiciar la o prima adunare a creditorilor cu o saptamâna mai devreme fata de termenul fixat de judecatorul sindic pentru aceasta prima adunare a creditorilor, deliberat fixata cu o zi mai devreme fata de termenul stabilit de judecatorul sindic pentru solutionarea opozitiei întemeiate pe dispozitiile art.32 alin.2 din Legea 85/2006;

- între debitoarea SC T.T. SRL si doar una dintre creditoare a fost realizata o novatie prin schimbare de debitor, calitatea de debitor fiind astfel preluata de o alta societate, fata de care nu s-a deschis, însa, procedura insolventei. Masura este contestata de creditoarea SC V. SA, fiind prejudiciabila pentru aceasta.

Sustine recurenta ca toate aceste elemente, desi aparute ulterior formularii plângerii, evidentiaza a fortiori scopul fraudulos avut în vedere la momentul initial al transferului partilor sociale, transfer aprobat prin încheiere de catre directorul ORC Constanta, contestata pe calea prezentei plângeri.

Intimata SC T.T. SRL, prin lichidator judiciar, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Intimata a invocat exceptia netimbrarii recursului, exceptie ramasa fara obiect având în vedere ca recurenta a depus la dosarul cauzei dovada achitarii taxei de timbru în suma de 20 de lei si timbru judiciar de 0,5 lei.

Cu privire la exceptia necompetentei materiale, a aratat ca în mod corect Registrul Comertului a înaintat Tribunalului Constanta cererea, deoarece s-a efectuat o operatiune în circumscriptia caruia acesta îsi avea competenta, în conditiile în care legea nu face distinctie care este instanta competenta sa o solutioneze, în cazul în care societatea si-a schimbat sediul social.

În ce priveste motivul de recurs prin care recurenta invoca necitarea sa în cauza, arata ca din cuprinsul sentintei rezulta ca procedura de citare a fost verificata si în mod legal îndeplinita conform prevederilor art.87 pct.2 si urmatoarele Cod procedura civila, iar recurenta cunostea ca de la momentul opozitiei, Registrul Comertului Constanta va înainta în termen de cel mult 3 zile cererea la instanta în circumscriptia în care activeaza, respectiv Tribunalul Constanta.

Referitor la motivul de recurs prin care se sustine ca hotarârea a fost data cu aplicarea gresita a legii, învedereaza ca opozitia avea ca obiect strict operatiunile care s-au efectuat la Registrul Comertului Constanta cu acordul Directorului ORC Constanta, instanta fiind obligata în a analiza daca operatiunile conform art.192 alin.2 raportat la art.196 din Legea nr.31/1990 modificata, pentru hotarârile având ca obiect modificarea actului constitutiv, au fost facute cu respectarea literei legii si nu asa zisul prejudiciu pe care recurenta l-ar fi suferit în urma transferului partilor sociale de catre administratorul de la acea vreme.

Expunând situatia de fapt, a aratat ca SC T.T. SRL s-a confruntat cu starea de insolventa la momentul în care s-a aflat în imposibilitate de a mai plati ratele rezultate dintr-un contract de leasing financiar nr.060804555RE/01/04.06.2008 încheiat cu SC M.L. IFN (România) SA dupa o serie de încercari de gasire a unor solutii prin care sa poata achita debitul catre aceasta societate financiara. Fata de valoarea datoriei existente în favoarea SC M.L. IFN (România) SA, datoria invocata de SC V. SA este insignifianta în sensul ca nu se poate sustine ca SC T.T. SRL a înteles sa solicite intrarea în procedura insolventei pentru a însela interesele SC V. SA.

Mai mult, la data la care s-a dispus deschiderea procedurii insolventei - 25.06.2010 – recurenta a stat în pasivitate neîntelegând sa înainteze un act de executare, în conditiile în care cunostea buna intentie a debitoarei, care, chiar si aflându-se în incapacitate de plata a multor debite, i-a facut o oferta de plata partiala a debitului, într-o valoare ce nu se poate neglija - 38.332,875 Ron.

Considera intimata ca solutia instantei este legala, în mod corect fiind admisa cererea de înregistrare mentiuni potrivit Rezolutiei nr.10114/28.05.2010 a Directorului ORC Constanta.

Prin concluzii scrise depuse la 16.12.2010, recurenta petenta a solicitat suspendarea judecatii recursului, în temeiul art.244 alin.1 Cod de procedura civila, pâna la solutionarea definitiva a dosarului nr.45447/3/2010 al Tribunalului Bucuresti, în asa fel încât conexarea celor doua dosare sa se faca în recurs pentru evitarea unor solutii contradictorii.

Solicita repunerea pe rol a cauzei pentru a depune înscrisuri doveditoare ale datei la care a fost înaintata Tribunalului Municipiului Bucuresti plângerea formulata împotriva încheierii directorului ORC Constanta prin care s-a luat act de transferul partilor sociale în cadrul SC T.T. SRL, pagubitor pentru creditoarea recurenta.

Arata ca plângerea a fost înaintata Tribunalului Municipiului Bucuresti pe cale postala si înregistrata initial în dosarul de faliment al SC T.T. SRL nr.30631/3/2010, dosar din care a fost ulterior desprinsa de judecatorul sindic si înaintata la Sectia a VI-a comerciala a TMB unde a fost înregistrata sub nr.45447/3/2010 la data de 23.09.2010 si considera ca se impune a se face dovada acestor împrejurari cu copie de pe actiunea introductiva, de pe plicul în care a fost expediata Tribunalului Municipiului Bucuresti si de pe încheierea prin care plângerea s-a descusut de la dosarul de falimente.

Mai arata recurenta ca nu a cunoscut despre existenta prezentului dosar si nici nu a banuit-o, câta vreme solicitase ORC Constanta sa înainteze plângerea Tribunalului Bucuresti.

În ce priveste competenta instantei, arata ca, urmare distinctiei dintre locul înregistrarii plângerii si cel al solutionarii acesteia, în situatii precum cea dedusa judecatii, este posibil si totodata legal ca înregistrarea plângerii sa se faca în circumscriptia unui tribunal, iar solutionarea acesteia sa se faca de alt tribunal, al unei diferite circumscriptii.

Analizând cererea de suspendare a cauzei formulata de recurenta în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod de procedura civila, Curtea o apreciaza neîntemeiata.

Potrivit disp. art.244 alin.1 pct.1 Cod procedura civila, „Instanta poate suspenda judecata: 1.când dezlegarea pricinii atârna în totul sau în parte de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.”, alin.2 stabilind ca „Suspendarea va dainui pâna când hotarârea pronuntata în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabila.”

Fiind vorba de o suspendare facultativa, instanta este datoare sa verifice si sa aprecieze daca dezlegarea pricinii de fata depinde de solutia ce urmeaza a se da în cauza pendinte la Tribunalul Bucuresti, respectiv în dosarul nr.45447/3/2010 care are ca obiect plângere împotriva aceleiasi Rezolutii nr.10114/28.05.2010 a directorului ORC de pe lânga Tribunalul Constanta.

Ori, scopul afirmat de recurenta în cererea de suspendare nu este acela de a temporiza prezentul recurs pentru ca solutionarea acestuia ar depinde de existenta sau inexistenta unui drept ce face obiectul altei judecati, ci, constatând o eventuala litispendenta, în situatia în care dosarul aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti ar ajunge în recurs, sa se dispuna reunirea celor doua cauze.

Curtea constata ca o astfel de solutie nu se circumscrie disp. art.244 alin.1 pct.1 Cod procedura civila deoarece solutia care urmeaza a se pronunta în recurs nu depinde, în tot sau în parte, de solutia ce se va da de Tribunalul Bucuresti în cauza invocata, astfel ca instanta este în masura a pasi la solutionarea recursului fara a astepta solutionarea irevocabila a Dosarului nr.45447/3/2010 al Tribunalului Bucuresti.

Pe fond, examinând hotarârea atacata sub aspectul motivelor invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat.

Astfel, în ceea ce priveste competenta instantei în solutionarea plângerii, se retine ca, potrivit disp. art.6 din OUG nr.116/2009 pentru instituirea unor masuri privind activitatea de înregistrare în registrul comertului, astfel cum a fost modificata si aprobata prin Legea nr.84/2010,

„(3) Împotriva rezolutiei directorului si/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere (…).

 (4) Plângerea se depune si se mentioneaza în registrul comertului unde s-a facut înregistrarea. În termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul registrului comertului înainteaza instantei plângerea.”

Dispozitiile mentionate se coroboreaza cu disp. art.3 alin.2 din acelasi act normativ care prevad ca „În sensul prezentei ordonante de urgenta, prin instanta se întelege tribunalul comercial sau sectia comerciala a tribunalului în a carui circumscriptie îsi are sediul comerciantul.”

În speta, cererea de înregistrare de mentiuni a fost adresata ORC de pe lânga Tribunalul Constanta, fiind formulata de petentul N.D.M., în calitate de asociat unic al SC T.T. SRL cu sediul în Ovidiu, jud. Constanta. În atare situatie, Curtea constata ca plângerea este de competenta instantei de la acest sediu, respectiv a Tribunalului Constanta, fara a prezenta relevanta împrejurarea ca prin rezolutia atacata s-a dispus, printre altele, si schimbarea sediului societatii în circumscriptia altei instante.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs privind necitarea recurentei petente la solutionarea plângerii, Curtea retine ca, potrivit art.6 alin.6 din OUG nr.116/2009, „Instanta solutioneaza plângerea în complet alcatuit dintr-un singur judecator, în camera de consiliu, fara citare.(…)”.

Fata de aceste dispozitii, se constata ca în mod corect judecatorul fondului a dispus ca judecata sa se faca fara citarea partilor, procedând în consecinta.

De asemenea, instanta de recurs apreciaza ca hotarârea pronuntata este data cu respectarea si corecta interpretare a legii.

Astfel, recurenta petenta a contestat înregistrarile dispuse de Directorul ORC Constanta în registrul comertului sustinând ca are calitatea de creditor al SC T.T. SRL, iar transferul de parti sociale si schimbarea sediului societatii într-o alta circumscriptie sunt operatiuni cu caracter fraudulos, fiind facute cu scopul vadit de a o prejudicia.

Procedura de înscriere a mentiunilor în registrul comertului este o procedura necontencioasa, directorul ORC fiind tinut sa verifice doar formal legalitatea actelor a caror înregistrare o dispune. În cadrul unei astfel de proceduri sumare nu se poate pune în discutie si analiza o eventuala prejudiciere a creditorilor sau intentia de fraudare a acestora, acestia având la dispozitie alte cai procesuale pentru preîntâmpinarea sau repararea unui eventual prejudiciu.

Prin activitatea pe care o desfasoara, directorul ORC nu se poate substitui instantei de judecata, nefiind în masura astfel a aprecia asupra caracterului fraudulos sau prejudiciant pentru terti al actelor supuse înregistrarii. De aceea, constatând ca din punct de vedere formal actele respecta dispozitiile legale incidente, nu poate refuza înscrierea lor în registrul comertului, ci partea interesata are la dispozitie actiunea reglementata de art.25 din Legea nr.26/1990, în cazul în care prin hotarâri judecatoresti irevocabile au fost desfiintate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrarii.

Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele invocate de recurenta sunt nefondate, urmeaza a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedura civila.

Domenii speta

Spete similare