Recurs litigii cu profesionisti. procedura insolventei. înlocuire lichidator judiciar. inexistenta unor motive temeinice.

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. PROCEDURA INSOLVENTEI. ÎNLOCUIRE LICHIDATOR JUDICIAR. INEXISTENTA UNOR MOTIVE TEMEINICE.

-art.22  din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.48/13.02.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II –a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Prin Sentinta nr. 3159/23.10.2013 Tribunalul Bihor a respins ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale active invocate de catre lichidatorul judiciar C V A  IPURL cu sediul în O, str. R  nr. 8, jud. B.

A respins ca nefondata cererea formulata de creditorul S.C. M  T  S.A. cu sediul în B str. Prof. D. B nr. 30, sect. 3, societate în insolventa în contradictoriu cu administratorul special H. I domiciliat în com. F., sat I. nr. 2, jud. B, lichidatorul judiciar C V A IPURL cu sediul în O, str. R nr. 8, jud. B si administratorul judiciar C. C SPRL cu sediul în B, B-dul C. C. nr. 5, bl. 103, sc. A, et. IV, ap. 12.

A respins ca nefondata cererea modificata formulata de creditorul S.C. M T S.A. în contradictoriu cu lichidatorul judiciar C V A IPURL

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin Sentinta nr. 985/F/2013 pronuntata de Tribunalul B a fost deschisa procedura falimentului fata de debitorul S.C. S. I S.A., fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar în mod provizoriu R  IPURL.

Potrivit art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50 % din valoarea creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i remuneratia. Fiind un organ al procedurii de insolventa cu rol de interfata între interesele creditorilor si cele ale debitorului, activitatea desfasurata de catre acesta este supusa în primul rând controlului exercitat de catre creditori. Tocmai de aceea, în masura în care se considera ca acesta nu îsi îndeplineste întocmai obligatiile pe care i le impune legea, art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 prevede posibilitatea înlocuirii sale.

Pornind însa de la locul si rolul pe care îl are în cadrul procedurii administratorul judiciar, textul legal confera posibilitatea ca fie din oficiu, fie la solicitarea comitetului creditorilor sa procedeze la înlocuirea lui. Exprimarea aleasa de legiuitor conduce la concluzia ca nici o alta persoana nu poate formula o asemenea cerere, calitatea procesuala fiind conferita numai judecatorului sindic si comitetului creditorilor. Limitarea nu încalca accesul liber la justitie la care face referire creditorul întrucât procedura insolventei are un caracter colectiv si concursual, nefiind una individuala.

Cu toate acestea, nimic nu împiedica vreo alta persoana sa adreseze judecatorului sindic o cerere prin care sa solicite acestuia sa se autoinvesteasca în vederea înlocuirii lichidatorului judiciar. Tocmai de aceea, tinând seama ca a fost ulterior modificata de catre creditor cererea în acest sens, a considerat exceptia nefondata si a respins-o ca atare.

Referitor la fondul propriu-zis al cererii de înlocuire s-a retinut ca legiuitorul nu a prevazut expres motivele ce pot conduce la luarea unei asemenea masuri, însa ele sunt în corelatie directa cu atributiile pe care acesta le are. Referirea la existenta unor motive temeinice conduce însa la concluzia ca este necesara stabilirea intentiei sau a culpei grave în activitatea acestuia.

Motivele invocate de catre creditor vizeaza activitatea desfasurata de catre practicianul în insolventa C V A IPURL în calitate de administrator judiciar al debitorului. Din postura sa de interfata între creditori si debitor acesta are o serie de atributii stabilite în sarcina sa de catre legiuitor sau de catre judecatorul sindic. Pe toata perioada de derulare a prezentei proceduri de insolventa practicianul în insolventa a facut dovada clara a eforturilor desfasurate în vederea redresarii activitatii debitorului, inclusiv prin transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aflate în patrimoniul acestuia.

Realizarea efectiva a acestor demersuri nu depinde exclusiv de vointa sa întrucât încheierea contractului de vânzare-cumparare presupune identificarea unui potential cumparator interesat de achizitionarea bunului la un pret care sa corespunda intereselor ambelor parti. Mai mult, încercarilor repetate ale creditorilor de a se trece la faza de faliment în cadrul acestui dosar practicianul în insolventa a încercat sa dea un raspuns adecvat prin formularea întâmpinarilor si exercitarea tuturor mijloacelor puse la dispozitia sa de catre legislatia în vigoare.

De la momentul desemnarii sale în calitate de administrator judiciar si pâna la data formularii prezentei cereri a trecut un interval mare de timp în care creditorul, în masura în care era nemultumit, avea posibilitatea de a formula o cerere similara catre judecatorul sindic. De altfel, motivele invocate în sustinerea cererii sale vizeaza în mare parte chestiuni de oportunitate a masurilor luate, chestiuni pe care puteau fi supuse controlului în cadrul adunarii creditorilor ( art. 11 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 85/2006 ).

Faptul ca planul de reorganizare nu fost realizat nu poate fi imputat administratorului judiciar întrucât conditiile economice din ultimii ani demonstreaza ca marea parte a planurilor de reorganizare esueaza în faliment. Tocmai de aceea, motivele invocate nu pot duce la sesizarea din oficiu în vederea înlocuirii lichidatorului judiciar.

În plus, nu trebuie omis ca art. 22 din Legea nr. 85/2006 vizeaza situatia în care practicianul în insolventa a fost confirmat în calitate de lichidator judiciar în urma adunarii creditorilor. Înlocuirea sa de catre judecatorul sindic intervine neîndoielnic ca o sanctiune aplicata modului în care si-a exercitat atributiile. Or, din moment ce dupa deschiderea procedurii falimentului lichidatorul judiciar desemnat în mod provizoriu nu a fost confirmat, a considerat ca ipoteza avuta în vedere de legiuitor nu este întrunita, cererea fiind nefondata si sub acest aspect.

Referitor la cererea de înlocuire a administratorului special s-a retinut ca în adunarea generala a actionarilor S.C. S I S.A. dupa deschiderea procedurii generale de insolventa a fost desemnat în calitate de administrator special d-l T.I. Luarea acestei decizii a transpus în realitate prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 potrivit carora adunarea asociatilor desemneaza, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoana fizica sau juridica, administrator special, care se reprezinte interesele societatii si ale acestora si sa participe la procedura, pe seama debitorului.

Dispozitiile legale consacrate de lege configurarii institutiei administratorului special nu precizeaza în mod expres modalitatea în care se poate proceda la înlocuirea acestuia pe perioada desfasurarii procedurii. În tacerea legii stabilirea modalitatii de revocare presupune raportarea la principiul simetriei actelor juridice în sensul ca cel care a luat masura poate sa dispuna si revocarea ei. Numai în ipoteza în care s-ar fi precizat ca judecatorul sindic are competenta de a înlocui administratorul special, acesta ar avea caderea de a dispune în acest sens.

Faptul ca enumerarea din art. 11 din Legea nr. 85/2006 nu are un caracter exhaustiv nu poate duce la o alta concluzie întrucât nici dispozitiile dreptului comun în materie ( Legea nr. 31/1990 ) nu prevad posibilitatea interventiei instantei de judecata în ceea ce priveste desemnarea sau înlocuirea organelor executive ale unei societati comerciale. Singurul control pe care l-ar putea face judecatorul sindic vizeaza modalitatea de organizare a procedurii de desemnare a administratorului special si respectarea conditiilor de cvorum si vot. Întrucât prin prezenta cerere nu a fost pus în discutie vreun asemenea aspect, considera ca ea este nefondata si a respins-o în consecinta.

Împotriva acestei sentinte, în termen, scutit de plata taxei de timbru a formulat recurs M  T  SA - prin administrator judiciar C C  S.P.R.L., în temeiul art. 304 alin. 1 pct. 8 si 9 cod procedura civila coroborat cu art. 304 1 cod procedura civila, solicitând modificarea hotarârii atacate în sensul admiterii cererii de sesizare a judecatorului-sindic formulata de catre M  T SA si sa se dispuna înlocuirea lichidatorului judiciar C V A  IPURL cu un alt practician în insolventa, care a depus la dosarul cauzei oferta de ocupare a functiei de lichidator judiciar al debitoarei S  I  SA.

În motivarea recursului s-au aratat urmatoarele:

În fapt, în data de 26.10.2012, creditorul M T SA - în insolventa a solicitat instantei ca în temeiul art. 22 alin. 2 din Legea 85/2006, sa se sesizeze cu privire la neîndeplinirea atributiilor legale de catre lichidatorul judiciar CVA IPURL si înlocuirea acestuia, precum si cu înlocuirea administratorului special H.I., persoana al carui management a condus la deschiderea procedurii de faliment al SC S  I SA.

Având în vedere ca SC S I SA se afla în procedura de faliment, iar dreptul de administrare al debitoarei a fost ridicat, administratorul special având numai atributii limitate, capatul de cerere privind înlocuirea dlui. H.I. a ramas fara obiect.

În ceea ce priveste cererea de sesizare din oficiu si înlocuire a lichidatorului judiciar CVA IPURL, a solicitat sa se constate ca judecatorul-sindic, a interpretat gresit actul dedus judecatii si a aplicat gresit dispozitiile legale, fiind incidente dispozitiile art. 304 alin. 1 pct. 8 si 9 cod procedura civila.

În conformitate cu dispozitiile art. 22 alin, 2 din Legea 65/2006, judecatorul-sindic din oficiu, sau la sesizarea creditorilor poate proceda la înlocuirea lichidatorului judiciar în ipoteza în care acesta nu si-a dus la îndeplinire, sau a dus la îndeplinire în mod defectuos, atributiile conferite de Legea 85/2006.

Pe parcursul perioadei de reorganizare judiciara administratorul judiciar nu a dat curs dispozitiilor art. 106 din Legea 85/2006 si nu a prezentat periodic Comitetului Creditorilor situatia reala a debitoarei.

Administratorul judiciar nu a supravegheat activitatea debitoarei si cu încalcarea dispozitiilor art. 20 alin. 1 lit. e) si f) din Legea 85/2006 a stat în pasivitatea atunci când debitoarea a derulat tranzactii care au fost în detrimentul creditorilor.

Planul de afaceri al debitoarei a fost unul orientat spre beneficiile imediate ale organelor de conducere si nu spre beneficiul debitoarei, politica comerciala abordata conducând la pierderea clientilor traditionali, ceea ce a avut un efect de  domino asupra realizarii masurilor prevazute în planul de reorganizare. Practic administratorul judiciar a stat în pasivitate si a oferit o libertate deplina administratorului special în a implementa politici comerciale care au condus în mod direct catre faliment.

Concluzia celor de mai sus este faptul ca administratorul judiciar nu s-a implicat deloc în reorganizarea debitoarei si nici macar nu a efectuat demersurile minime de supraveghere a activitatii de informare a creditorilor.

Nu se poate retine sustinerea judecatorului-sindic conform caruia faptul ca planul de reorganizare a esuat, nu este neaparat culpa administratorului judiciar, având în vedere ca situatia economica a condus la esuarea multor planuri de reorganizare.

Considera inadmisibil ca atât debitoarea cât si administratorul judiciar sa opineze ca activitatea unei societati poate fi reorganizata, sa fie întocmit un plan de reorganizare cu prevederi prudente, iar atunci când se începe derularea planului de reorganizare, activitatea debitoarei sa nu mai fie monitorizata,  debitoarea sa ia numai masuri în defavoarea creditorilor si care conduc catre faliment. Sustine ca principala culpa a administratorului judiciar era nesupravegherea activitatii debitoarei, si neîndeplinirea atributiilor prevazute expres de dispozitiile art. 106 precum si art. 21 din Legea 85/2006.

De asemenea a considerat inadmisibila si sustinerea judecatorului sindic conform caruia creditorii pot decide înlocuirea lichidatorului judiciar, în conformitate cu dispozitiile art. 19 din Legea 85/2006 si pâna atunci este inadmisibila o cerere întemeiata pe dispozitiile art. 22 din Legea 85/2006.

Atunci când un practician în insolventa nu-si îndeplineste atributiile, le îndeplineste defectuos sau cu întârziere, sau cazul mai grav, când îsi îndeplineste atributiile cu rea-credinta, judecatorul-sindic trebuie sa dea curs dispozitiilor art. 22 din Legea 85/2006 si sa dispuna înlocuirea acestuia.

Fata de cele de mal sus, a solicitat instantei de recurs sa modifice Sentinta Comerciala nr. 3159/F/2013 pronuntata în data de 23.10.2013 în dosarul nr. 8082/111/2006 aflat pe rolul T B în sensul admiterii cererii de sesizare a judecatorului-sindic formulata de catre M T  SA si în temeiul art. 22 alin. 2 din Legea 85/2006 sa se dispuna înlocuirea lichidatorului judiciar CVA  IPURL cu un alt practician în insolventa, care a depus la dosarul cauzei oferta de ocupare a functiei de lichidator judiciar al S I  SA .

În drept: art. 299, art. 304 pct. 8 si 9, art. 3041 cod procedura civila; art. 7, art. 19, art. 21, art. 22 si art. 106 din Legea 85/2006;

Intimata debitoare prin lichidator judiciar prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului în primul rând ca inadmisibil, deoarece în conformitate cu prevederile art.22 alin. 2 din L. 85/2006 judecatorul sindic din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor  poate sa dispuna înlocuirea lichidatorului judiciar, ori cererea în prezenta cauza a fost formulata de o singura creditoare. În al doilea rând toate afirmatiile recurentului privind neîndeplinirea obligatiilor lichidatorului judiciar se refereau la perioada de reorganizare când debitoarea avea un administrator judiciar care îsi îndeplinea atributiilor prevazute de art. 20 din legea insolventei. În ceea ce priveste activitatea lichidatorului judiciar, motivele de recurs invocate nu cuprind vreo referire concreta cu privire la  vreo neîndeplinire a atributiilor ce-i reveneau. Fara cheltuieli de judecata în recurs.

Examinând hotarârea recurata, atât prin prisma criticilor formulate cât si sub toate aspectele potrivit art.3041 cod procedura civila, instanta a retinut urmatoarele :

Referitor la exceptia inadmisibilitatii recursului invocata de lichidatorul judiciar al debitoarei SC S I SA, raportat la dispozitiile art. 22 din L. 85/2006, aceasta este neîntemeiata.

Asa cum se poate observa, recurenta creditoare SC M T SA a avut calitatea de parte în prima instanta, aceasta recunoscându-i pe buna dreptate calitatea procesuala activa, având în vedere ca a adresat judecatorului sindic o cerere prin care  i-a solicitat sa se autoinvesteasca în vederea înlocuirii lichidatorului judiciar.

Astfel,  din moment ce, art. 22 alin.2 din L. 85/2006 îi confera judecatorului sindic posibilitatea ca din oficiu sa procedeze la înlocuirea administratorului judiciar si cum acesta, în urma cererii creditoarei recurente, s-a autosesizat cu solutionarea ei, recurentei nu i se putea refuza dreptul de a exercita calea de atac  în cauza.

În privinta fondului cauzei, curtea a apreciat ca recursul este nefondat.

Pornind de la  dispozitiile art.22 alin 2 din L. 85/2006, înlocuirea administratorului judiciar se poate  face  doar  pentru motive temeinice.

În cauza  motivele invocate de recurenta creditoare sunt legate de faptul ca în perioada de reorganizare, acesta  nu si-a îndeplinit atributiile prevazute de lege, or, din actele dosarului rezulta clar demersurile practicianului în insolventa desfasurate în vederea redresarii activitatii debitoarei.

Astfel, asa cum reiese din cuprinsul dosarului de insolventa, în procedura de reorganizare s-au întocmit rapoarte trimestriale privind  situatiile financiare ale debitoarei, aprobate de adunarea creditorilor si publicate în BPI, contrar sustinerilor recurentei.

Mai mult, asa cum a retinut corect si judecatorul sindic, creditorul  recurent avea posibilitatea sa faca demersuri pentru înlocuirea  administratorului judiciar de la  momentul desemnarii sale si pâna la data formularii efective a cererii de sesizare din oficiu a judecatorului sindic.

De asemenea, din rapoartele întocmite rezulta modul în care administratorul judiciar si-a îndeplinit atributiile, astfel ca nu se poate  considera ca practicianul în insolventa nu a supravegheat activitatea debitoarei.

Pe de alta parte, nu s-a dovedit în nici un fel ca planul de afaceri a fost unul orientat spre  beneficiile imediate ale organelor de conducere si nu spre beneficiul debitoarei, dar nici ca administratorul judiciar nu s-a implicat în reorganizarea debitoarei.

În masura în care nu s-a probat ca în cursul perioadei de reorganizare, administratorul judiciar nu si-a îndeplinit atributiile legale, nu i se putea imputa practicianului în insolventa imposibilitatea realizarii planului de reorganizare.

Ceea ce mai trebuie subliniat este si faptul ca instanta de recurs  a împartasit concluzia judecatorului sindic potrivit careia câta vreme, în speta, lichidatorul judiciar, era desemnat provizoriu, nefiind confirmat în conditiile art.19 alin.2 din Legea nr. 85/2006, nu se putea pune problema aplicarii art.22 alin.2 din lege.

Raspunzând criticilor recurentei care s-au dovedit a fi nefondate, întrucât nu sunt incidente motivele de recurs  prevazute de art. 304 punct 8 si 9 cod procedura civila, recursul a fost respins în baza art.312 cod procedura civila.

S-a constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata în recurs.

Domenii speta

Spete similare