Recurs litigii cu profesionisti, având ca obiect pretentii formulate împotriva unei decizii pronuntata în recurs. inadmisibilitate.

Decizie 70 din 25.02.2014


SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI, AVÂND CA OBIECT PRETENTII FORMULATE ÎMPOTRIVA UNEI DECIZII PRONUNTATA ÎN RECURS. INADMISIBILITATE.

-art.132, 159 si 299 Cod procedura civila.

Decizia nr.70/25.02.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II –a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Prin DECIZIA NR.206/R/COM/2013, Tribunalul B a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta SC A -R A SA.

A admis recursul introdus de recurenta  SOCIETATEA DE A U A SA si  SC A-R A SA, în contradictoriu cu intimata SC T T SRL si intervenient R.T. împotriva Sentintei nr.14681 din 21.12.2011, pronuntata de Judecatoria O, care a fost modificata, în sensul ca a fost respinsa actiunea fata de pârâta SOCIETATEA DE A  U A SA.

Au fost mentinute celelalte dispozitii din sentinta atacata si a fost obligata intimata SC T T SRL sa plateasca recurentei SOCIETATEA A U A SA suma de 1903,2 lei cheltuieli de judecata din recurs.

Procedând la analizarea recursurilor prin prisma prevederilor art. 304 1 si 306 alin. 2 C.pr.civ. instanta a retinut ca recursul declarat de S.C. U V I G S.A. este fondat, în timp ce recursul declarat de A S.A. este nefondat.

Astfel, formularea unei cereri de chemare în judecata presupune ca si conditie prealabila existenta dreptului pretins în patrimoniul celui care are calitatea de reclamant. În masura în care anterior s-a renuntat la respectivul drept, învestirea instantei nu mai este posibila.

Din copia înscrisului aflat la fila 38 dosar de fond rezulta ca la data de 22 aprilie 2009 intimata S.C. T T  S.R.L. a renuntat la formularea vreunei pretentii în raport de recurenta S.C. U V I G S.A., precizând ca va solicita plata despagubirilor direct de la A S.A.

Fiind vorba despre o manifestare de vointa libera, revenirea asupra ei nu mai este posibila, astfel încât în mod gresit instanta de fond a stabilit obligatia de plata în sarcina recurentei S.C. U V I G S.A. Tocmai de aceea, în baza art. 312 alin. 1 si 3 C.pr.civ. a admis recursul declarat de aceasta si a respins cererea de chemare în judecata formulata în contradictoriu cu ea.

Referitor la recursul declarat de A S.A. s-a retinut ca potrivit art. 132 C.pr.civ. cererea de chemare în judecata nu se considera modificata în cazul în care reclamantul îsi majoreaza pretentiile.

Cu prilejul acordarii cuvântului asupra fondului cauzei reprezentantul reclamantei a aratat ca solicita admiterea cererii si obligarea la plata despagubirilor conform rapoartelor de expertiza efectuate în cauza. Chiar daca nu a fost precizat în mod expres cuantumul sumelor pretinse, modalitatea de exprimare nu creeaza nici un dubiu asupra intentiei reclamantei de majorare a pretentiilor, astfel încât sustinerea recurentei nu poate fi primita.

Cât priveste obligatia reclamantei de a  se adresa mai întâi recurentei S.C. U V I G S.A., trebuie mentionat ca aceasta are un drept de optiune în a solicita plata despagubirilor de catre asiguratorul CASCO sau cel de raspundere civila delictuala. Din moment ce legea îi confera o asemenea optiune, cenzurarea ei de catre instanta nu este posibila, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. s-a respins recursul ca nefondat.

Referitor la cheltuielile de judecata solicitate, ele constau în taxa de timbru si timbru judiciar. Tinând seama ca recursul declarat de S.C. U V I G S.A. a fost admis s-a considerat ca se afla în culpa procesuala intimata, astfel încât a obligat-o la plata sumei de 1903, 2 lei cu acest titlu.

Împotriva acestei Decizii, a formulat recurs SC A – R A SA, solicitând, în principal casarea acesteia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea cu retinere, cu obligarea intimatilor si la plata cheltuielilor de judecata, întemeindu-si cererea pe dispozitiile art. 299 si art. 304 pct. 1 si 3 Cod de procedura civila.

În motivare, recurenta a aratat ca Judecatoria Oradea a admis în prima instanta cererea de chemare în judecata ce face obiectul prezentului dosar si a obligat pârâtele la plata în favoarea reclamantului a urmatoarelor sume: 46.152.06 lei reprezentând despagubiri cu dobânzile aferente, 142.282 lei reprezentând folosul de tras calculat începând cu data de 27.02.2011 si 135 lei/zi plus 25,38 lei/zi dobânzi începând cu data de 31.10.2011 si pâna la plata efectiva a sumei de 142.282 lei.

Sentinta Judecatoriei este executorie si atacabila cu apel în 15 zile de la comunicare. Ambele pârâte au formulat însa recurs asupra carora Tribunalul B s-a pronuntat prin Decizia de face obiectul prezentului recurs, fara a recalifica calea de atac formulata si fara a avea competenta în acest sens.

Având în vedere ca Decizia Tribunalului B nu i-a fost comunicata, a formulat prezentul recurs în termen de 5 zile de la data la care a intrat în posesia ei.

Intimata SC U A SA B a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de exceptie, respingerea recursului ca inadmisibil, aratând ca, pe de o parte, recurenta nu a înteles sa invoce aceste neregularitati în fata Tribunalului B, iar pe de alta parte, în cauza sunt incidente dispozitiile art. 17 si art. 18 indice 1 Cod de procedura civila, folosul de tras acordat de instanta de fond reprezentând o cerere accesorie cererii principale. Mai arata ca recursul este inadmisibil si fata de prevederile art. 299 Cod de procedura civila. Mai invoca în drept si prevederile art. 308 alineatul 2 Cod de procedura civila.

La termenul de judecata din data de 25.02.2014, instanta de recurs a invocat de asemenea exceptia inadmisibilitatii recursului declarat împotriva unei hotarâri irevocabile.

Examinând cu prioritate exceptia inadmisibilitatii recursului, invocata în cauza, instanta constata ca aceasta este întemeiata, urmând sa fie admisa, iar recursul astfel formulat sa fie respins ca inadmisibil, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 299 Cod de procedura civila, sunt suspuse recursului hotarârile  date fara drept de apel, cele date în apel si, în conditiile legii, hotarârile altor organe cu activitate jurisdictionala.

Asadar, hotarârile date în recurs, si care sunt astfel irevocabile, cum este si cazul de fata, nu sunt suspuse recursului.

Pe de alta parte, asa cum corect sustine intimata SC U  A SA, recurenta nu a înteles sa invoce necompetenta Tribunalului B în judecarea recursului si nici recalificarea caii de atac pe care ea însasi a formulat-o, în fata Tribunalului B, nici la primul termen de judecata si nici ulterior, pâna la pronuntarea Deciziei. Dimpotriva, ea însasi a promovat recurs, la fel ca si intimata din prezenta cauza, în ciuda mentiunii din cuprinsul sentintei Judecatoriei O cum ca aceasta este suspusa caii de atac a apelului. Asadar, recurenta însasi a apreciat ca sentinta pronuntata în prima instanta este suspusa numai recursului, nu si apelului.

Or, potrivit art. 159 alineatul 2 Cod de procedura civila, necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica poate fi invocata de parti ori de judecator la prima zi de înfatisare, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului. Asadar, invocarea necompetentei la acest moment, pe calea prezentului recurs, este de asemenea inadmisibila.

În plus, instanta a constatat ca prin cererea de chemare în judecata s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 46.152,06 lei, cu dobânzile aferente, precum si la plata daunelor în cuantum de 10.000 lei. Valoarea pretentiilor este sub 100.000 lei. Potrivit art. 132 Cod de procedura civila, nu constituie o modificare a cererii de chemare în judecata marirea sau micsorarea câtimii obiectului cererii.

Pentru motivele aratate, recursul formulat a fost respins ca inadmisibil, constatându-se totodata ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.