Procedura recunoaşterii vinovăţiei. Condiţii de aplicare

Procedura recunoaşterii vinovăţiei. Condiţii de aplicare.

 art. 320 ind.1 Cpp

Recunoaşterea vinovăţiei în condiţiile art. 3201 Cod procedură penală trebuie să aibă semnificaţia  recunoaşterii în totalitate a faptelor reţinute  prin actul de sesizare a instanţei, a cunoaşterii şi însuşirii probelor administrate în cursul urmăririi penale. În cazul în care unii dintre inculpaţi nu au recunoscut în totalitate situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, aplicarea art. 3201 Cod procedură penală nu este legală, cu privire la aceştia urmând a se trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond în vederea efectuării cercetării judecătoreşti prin readministrarea probelor în mod nemijlocit şi în condiţii de contradictorialitate.

(decizia penală nr. 2044/R/05.11.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia I Penală în dosarul nr11308/302/201)

Prin sentinţa penală nr. 1600 din data de 01.08.2013 pronunţată de  Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a fost condamnat inculpatul B.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare  pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev şi ped . de art. 329 alin. 1 şi 3  C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.p. şi art.320 ind.1 alin.7 c.pr.pen.

În temeiul art.71 C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi b C.pen., pe durata executării pedepsei principale

În baza art. 65 C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a  II-a  şi b C.p. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale

În temeiul art. 83 C.p.  a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2790/10.12.2012  a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti definitivă prin decizia penală nr.462/13.03.2013 a Curţii de Apel Bucureşti şi a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 3 luni  închisoare.

În temeiul art.350 alin.1 C.p.p. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului arestat in baza mandatului de arestare preventivă nr. 88/UP/21.05.2013 emis de Judecătoria Sector 5 Bucureşti

În baza art.88 C.p. şi art.36 C.p.  a dedus din pedeapsa aplicată măsura reţinerii şi arestării  preventive  de la 03.11.2011 la 04.11.2011 şi de la 21.05.2013  la zi.

2.A fost condamnat inculpatul E.C.D. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, faptă prev şi ped. de art. 329 alin. 1, 2 şi 3  C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p. cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 C.p.p.

În temeiul art. 71 C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi b C.p. pe durata executării pedepsei principale

În baza art. 65 C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a  II-a  şi b C.p. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale

În temeiul art.350 alin.1 C.p.p. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului arestat in baza mandatului de arestare preventivă nr. 90/UP/21.05.2013 emis de Judecătoria Sector 5 Bucureşti

În baza art.88 C.p. a dedus din pedeapsa aplicată  măsura reţinerii şi arestării  preventive  de la 21.05.2013  la zi.

3.A fost condamnat inculpatul N.A.L. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, faptă prev şi ped . de art. 329 alin. 1, 2 şi 3  C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 C.pr.pen

În temeiul art.71 C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi b C.pen., pe durata executării pedepsei principale

În temeiul art. 65 C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a  II-a  şi b C.p. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale

În temeiul art.350 alin.1 C.proc.pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului arestat in baza mandatului de arestare preventivă nr. 93/UP/21.05.2013 emis de Judecătoria Sector 5 Bucureşti

În temeiul art.88 C.pen a dedus din pedeapsa aplicată măsura reţinerii şi arestării  preventive  de la 21.05.2013  la zi.

4. A fost condamnată inculpata C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, faptă prev şi ped. de art. 329 alin. 1 şi 3 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.. cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 C.pr.pen si art.74 alin.2 C.pen rap. la art.76 alin.1 lit.C p.pen.

În temeiul art.71 C.pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 65 C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a  II-a  şi b C.p. pe o durată de 4 ani  după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 86 ind. 1 alin. 1 C.pen., a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe o durată de 6 ani, care constituie termen de încercare, stabilit conform art. 86 ind. 2 alin 1 C.pen..

În temeiul art. 71 alin 5 C.pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art.86 ind. 3 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

 - să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de această instituţie.

 - să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea,

 - să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă,

 - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a făcut în cauză  aplicarea art.86 ind.3 alin.2 C.pen.

Supravegherea executării obligaţiilor urmând a  se face de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti conform art.86 alin.3 alin.4 C.pen.

În temeiul art.359 C.proc.pen., a atras atenţia inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei prevăzute de art. 86 ind. 4 C.pen.

În temeiul art. 350 alin. 3 lit. b C.proc.pen., a revocat măsura arestului preventiv şi a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea 91/UP/21.05.2013 emis de Judecătoria Sector 5 Bucureşti, dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză.

În temeiul art.88 C.pen a dedus din pedeapsa aplicată măsura reţinerii şi arestării  preventive 21.05.2013  până la data punerii efective în libertate.

S-a reţinut de către instanţa de fond că, în cursul cercetării judecătoreşti, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor în  modalitatea descrisă  în actul de sesizare, dând declaraţii ample cu privire la participarea lor la comiterea infracţiunilor  şi au solicitat judecarea  cauzei,  conform procedurii simplificate prevăzute de art.320 ind.1 alin.7 C.pr.pen.

Prima instanţă a constatat că în cursul urmăririi penale unii inculpaţi au adoptat o atitudine procesuală nesinceră  încercând  să inducă în eroare organele de cercetare penală iar alţi  inculpaţi s-au prevalat de  prevederile art.70 alin.2 C.pr.pen, recunoscând  săvârşirea faptei abia in faţa instanţei de judecata pentru  a putea beneficia de dispoziţiile art. 320 ind.1 alin.7 C.pr.pen.

În acest context, a apreciat că atitudinea inculpaţilor de a recunoaşte săvârşirea faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare  nu este urmarea unei atitudini sincere de regret şi conştientizare a gravităţii faptelor  comise, căci în acest caz ar fi putut să ajute la stabilirea adevărului  prin cooperarea cu organele judiciare încă din faza de urmărire penală, ci observând probele administrate atât împotriva lor cat şi în favoarea lor, au  dorit doar micşorarea limitelor  pedepsei prevăzute de lege cu 1/3.

 În  ce ii priveşte pe inculpaţii  B.F., E.C.D. şi N.A. nu a  reţinut nicio circumstanţă atenuantă care să justifice coborârea sub minimul special prevăzut de lege conform art.74 C.pen rap. la art.76 C.pen, ci, din contră, ţinând cont că inculpatul B.F. nu este la primul conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat la  pedeapsa închisorii intr-un cuantum care nu atrage reţinerea stării de recidiva însă evidenţiază înclinaţia spre activitatea infracţională,  nu are  un loc de muncă stabil, inculpaţii E.C.D. şi N.A. în vederea obţinerii de venituri ilicite au apelat şi la agresivitate, dovada fiind interceptările  convorbirilor purtate intre cei doi inculpaţi  .

Referitor la inculpata C.G., instanţa de fond a reţinut ca aceasta a  cooperat in parte cu organele de urmărire penală fără însă să  recunoască întreaga învinuire care să atragă aplicarea art.74 alin.1 lit.c C.pen. Acesta  a fost implicata în activitatea infracţională ca urmare a legăturii afective  pe care o avea cu inculpatul B.F. pe care uneori îl vizita  la domiciliul  unde locuia si minora C.A.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi inculpaţii B.F., C.G., E.C.D. şi N.A.L.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a criticat  sentinţa pentru nelegalitate  şi netemeinicie, susţinând în esenţă că, în mod nelegal, instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 3201 Cod procedură penală în cazul inculpaţilor B.F. şi C.G. care nu au recunoscut în totalitate faptele reţinute prin actul de sesizare şi totodată în mod netemeinic, pedeapsa aplicată inculpatei C.G. nu este just individualizată  în raport cu criteriile art. 72 Cod penal sub aspectul modalităţii de executare.

Recurenţii-inculpaţi au criticat la rândul lor, sentinţa pentru netemeinicie, pentru greşita individualizare a pedepselor, atât  sub aspectul cuantumului cât şi ca modalitate de executare, solicitând reţinerea de circumstanţe atenuante (inculpata C.G.) ori aplicarea dispoziţiilor art. 861 Cod penal (inculpaţii B.F., E.C.D. şi N.A.L.).

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale recurate, prin prisma criticilor invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 3856 teza finală Cod procedură penală, Curtea a constatat că recursurile sunt fondate, în considerarea următoarelor argumente:

Asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Curtea şi-a însuşit critica de nelegalitate în ceea ce  priveşte greşita reţinere a art. 3201 Cod procedură penală în cazul  inculpaţilor B.F. şi C.G.

Potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. 1 Cod procedură penală, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara (...) că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecarea să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar conform alin. 2 al aceluiaşi articol, judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei (...).

 Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B.F. şi C.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 şi 3 Cp., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp., constând în aceea că inculpatul B.F., începând cu luna martie 2013, a înlesnit practicarea prostituţiei de către B.C., dar şi a minorelor C.A.D şi S.A., prin aceea că le-a asigurat cazarea numitelor B.C. şi C.A.D. în locuinţele închiriate, le-a racolat celor acestora clienţi pentru întreţinerea de raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani şi le-a transportat cu autoturismele folosite de inculpatul B.F. de la şi către locaţiile unde se consumau raporturile sexuale, obţinând foloase materiale (sume de bani) de pe urma practicării prostituţiei de către învinuite. De asemenea, în vederea asigurării transportului învinuitei C.A.D. de la şi către locaţiile unde se consumau actele sexuale a apelat la inculpatul L.L.A., care a condus-o în respectivele locaţii cu autoturismul taxi marca Dacia Logan; iar inculpata C.G., începând cu luna martie 2013, a înlesnit practicarea prostituţiei de către B.C. şi minorele C.A.D. şi S.D., prin aceea că s-a preocupat de racolarea clienţilor pentru întreţinerea de raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani prin publicarea de anunţuri pe site-ul de internet www.anuntul.ro referitoare la oferte de sex contra unor sume de bani şi le-a asigurat acestora transportul însoţindu-le cu autoturismul de la şi către locaţiile unde se consuma actele sexuale împreună cu inculpaţii B.F., T.A.M. şi E.C.D.

Inculpata C.G. a fost audiată la termenul de judecată din data de 25.07.2013, ocazie cu care aceasta a precizat în esenţă că, împreună cu coinculpatul B.F., a asigurat transportul numitelor C.A.D. şi B.C., însoţindu-le în câteva rânduri cu autoturismul de la şi către locaţiile unde se consumau actele sexuale, cunoscând scopul deplasărilor. Acesta a precizat însă că nu s-a  preocupat de racolarea clienţilor pentru întreţinerea de raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani prin publicarea unor anunţuri pe internet referitoare la oferte de sex.

Inculpatul B.F. a fost audiat la termenul de judecată din data de 25.07.2013. Acesta a precizat că nu a înlesnit practicarea prostituţiei de către B.C. şi minorele C.A.D. şi S.A.D. prin racolarea de clienţi. Inculpatul a menţionat în cuprinsul declaraţiei că a asigurat transportul minorei C.A. şi a numitei B.C. către diverse locaţii, primind pentru asigurarea transportului doar contravaloarea benzinei Inculpatul a negat faptul că ar fi obţinut foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei, specificând în mod expres faptul că de la numitele C.A. şi B.C. a primit numai contravaloarea benzinei, iar în ceea ce o priveşte pe minora S.A.D. a declarat că nu a obţinut bani de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta în luna martie a anului 2013 – perioada reţinută ca debut al activităţii infracţionale în actul de sesizare a instanţei.

Recunoaşterea vinovăţiei în condiţiile art. 3201 Cod procedură penală trebuie să aibă semnificaţia  recunoaşterii în totalitate a faptelor reţinute  prin actul de sesizare a instanţei, a cunoaşterii şi însuşirii probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Având în vedere că ambii inculpaţi au avut, în cursul urmăririi penale, o atitudine oscilantă, iar în declaraţiile date în faţa instanţei, atât inculpatul B.F. cât şi inculpata C.G. nu au recunoscut în totalitate situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, în acord cu criticile parchetului, Curtea a constatat că aplicarea art. 3201 Cod procedură penală nu este legală.

Pentru aceste considerente, Curtea numai cu privire la inculpaţii B.F. şi C.G. a casat sentinţa cu trimitere spre rejudecare pentru efectuarea cercetării judecătoreşti prin readministrarea probelor în mod nemijlocit şi în condiţii de contradictorialitate, urmând a fi avute în vedere şi motivele invocate de ambii inculpaţi în recurs.

Asupra recursurilor declarate de inculpaţii E.C. şi N.A.L., Curtea a  constatat că vinovăţia recurenţilor a fost stabilită în condiţiile art. 3201 Cod procedură penală.

Principiul individualizării judiciare a pedepsei consacrat în art. 72 Cod penal presupune o evaluare adecvată şi completă a tuturor criteriilor prevăzute de lege respectiv gradul de pericol social concret, din perspectiva modului în care este influenţat de obiectul juridic al infracţiunii, latura obiectivă (acţiunea interzisă de lege şi urmarea produsă), forma de vinovăţie, scopul urmărit şi mobilul declanşat de acesta, precum şi persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 Cod penal sunt împrejurări de fapt care numai raportate la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă şi la persoana inculpatului, pot dobândi, prin apreciere, valenţe atenuante.

Ele se constată, se recunosc şi se aplică în mod facultativ, nedobândind în mod automat caracter uşurător ci numai în funcţie de aprecierea globală efectuată asupra gradului de pericol social concret al infracţiunii comise şi a potenţialului de periculozitate a inculpatului.

Astfel, s-a statuat în mod constant că recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei, în ansamblu, sau caracterizată favorabil, de o asemenea manieră, persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Totodată, la stabilirea şi aplicarea pedepsei trebuie evaluate, în mod plural, criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, la cerinţele şi datele particulare ale speţei, precum şi la persoana inculpatului, în aşa fel încât să conducă la un tratament penal adecvat, corespunzător gradului de pericol social şi persoanei inculpatului, precum şi nevoii de apărare a valorilor sociale.

Fermitatea presupune în materia individualizării pedepsei, aplicarea întocmai, cu consecvenţă şi intransigenţă principială, a prevederilor legale instituite prev. art. 72 Cod penal, în spiritul şi în scopul în vederea căreia au fost instituite, în special în vederea asigurării prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, precum şi reinserţiei sociale a inculpatului, exigenţe statuate de art. 52 Cod penal.

O pedeapsă fermă nu se confundă cu o pedeapsă aspră ci trebuie să exprime, în mod concret, tratamentul penal cel mai adecvat necesităţilor de reeducare a inculpatului găsit vinovat, şi de apărare socială.

Raportând aceste criterii principale la cauza dată, Curtea a constatat că pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată recurenţilor pentru  săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin.1,2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală nu este just individualizată sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare.

În raport de circumstanţele factuale reţinute, având în vedere,in concreto, activitatea infracţională desfăşurată de  inculpatul recurent E.C. de recrutare şi de înlesnire a practicării prostituţiei (transport, publicare de anunţuri în schimbul unor sume de bani), două dintre cele trei învinuite de prostituţie fiind minore), ţinând seama şi de persoana acestuia, lipsa antecedentelor penale, precum şi de limitele de pedeapsă reduse, potrivit art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, Curtea a apreciat că un cuantum de 4 ani închisoare este în măsură să satisfacă exigenţele art. 52 Cod penal, iar pentru reinserţia socială viitoare,pozitivă, suspendarea sub supraveghere a pedepsei asigură suficiente garanţii prin mecanismul obligaţiilor impuse pe durata termenului de încercare.

Pe acelaşi raţionament, şi în cazul inculpatului N.A.L., care a recrutat şi apoi a înlesnit în mod repetat practicarea prostituţiei de către o învinuită minoră prin transportul acesteia, Curtea a constatat că pedeapsa de 4 ani închisoare este în măsură să satisfacă exigenţele art. 52 Cod penal, iar pentru reinserţia socială viitoare, pozitivă, suspendarea sub supraveghere a pedepsei asigură suficiente garanţii prin mecanismul obligaţiilor impuse pe durata  termenului de încercare.

În favoarea inculpaţilor, Curtea nu a identificat însă împrejurări cu efect atenuant de natură a stabili o pedeapsă într-un cuantum sub limita redusă deja cu o treime, urmare a recunoaşterii vinovăţiei, de natură să reducă în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu ori să facă să prevaleze, în mod favorabil, conduita personală şi care să justifice aplicarea unei pedepse sub minimul special.

Domenii speta

Spete similare