Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 132 C.proc.civ. în privinţa declaraţiilor de creanţă.

Decizie 1713 din 23.09.2013


Faliment. Procedura insolvenţei. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 132 C.proc.civ. în privinţa declaraţiilor de creanţă. Modificarea tabelului preliminar de creanţe.

În condiţiile în care Legea 85/2006 conţine dispoziţii cu caracter special privind termenul limită în care se pot depune declaraţiile de creanţă, precum şi în ce priveşte sancţiunea decăderii ce intervine în cazul nerespectării acestui termen, Curtea apreciază ca fiind necompatibilă o dispoziţie a Codului de procedură civilă care permite depunerea, modificarea, completarea cererii de creanţă dincolo de expirarea termenului stabilit în acest sens, cum este art. 132.

Curtea are în vedere, de asemenea, că, prin conţinutul şi procedura de verificare a cererii de admitere a creanţei stabilite de art. 65 – 67 din Legea 85/2006, această cerere nu poate fi considerată o „cerere de chemare în judecată” şi că art. 132 C.proc.civ. se referă la o procedură publică şi contradictorie în faţa instanţei de judecată, utilizând noţiunea  „primei zile de înfăţişare” – ce nu poate fi determinată în cazul verificării cererilor de creanţă.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1713 din 23.09.2013)

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele :

La data de 28.09.2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, sub nr. 38123/3/2012, contestaţia formulată de creditoarea E-B KFT împotriva tabelului preliminar rectificat al creanţelor debitoarei SC R.M. SA publicat în BPI nr.12864/20.09.2012, cu privire la creditorul SC GMG M.B.SA, solicitând radierea suplimentării creanţei creditoarei cu suma de 93.119.918,68 lei.

În motivarea contestaţiei, creditoarea a arătat că în tabelul preliminar rectificat, creditorul SC GMG M.B. SA a fost trecut suplimentar cu o creanţă în valoare de 93.119.918,68 lei. Declaraţia de creanţă a creditoarei SC GMG M.B. SA, arătând că ulterior expirării termenelor pentru depunerea declaraţiei de creanţă, acesta a formulat două cereri precizatoare privitoare la creanţa sa, respectiv: cererea nr.81/03.05.2012 prin care solicită majorarea creanţei de la 11.119.385,73 lei la 70.939.816 lei şi cererea nr. 98/31.05.2012 prin care solicită înscrierea la masa credală cu suma de 122.553.079 lei.

Noul administrator judiciar a modificat tabelul preliminar de creanţe şi a dispus înscrierea creditorului cu creanţa solicitată. Tabelul preliminar rectificat a fost întocmit de un funcţionar necompetent, fiind astfel nul, conform dispoziţiilor art 105 alin. 2 Cod Procedură Civilă.

În acest sens, contestatoarea a arătat ca orice modificare a tabelului preliminar se poate face de către judecătorul sindic în urma admiterii unei contestaţii formulate în condiţiile legii, în cauză neexistând o astfel de hotărâre a instanţei de judecată care să se fi pronunţat în sensul modificării tabelului preliminar prin majorarea creanţei SC GMG M.B. SA cu suma de 93.119.918,68 lei. Astfel, administratorul judiciar s-a substituit judecătorului sindic, modificând tabelul preliminar.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art.3 pct.16-19 din legea 85/2006, noţiunea de tabel preliminar rectificat nu există, rezultând astfel că în procedura insolvenţei nu poate fi efectuată modificarea tabelului preliminar.

Cu privire la tardivitatea declaraţiei de creanţă, contestatoarea a precizat că noua declaraţie de creanţă este depusă peste termenul reglementat de lege, depunerea tardivă fiind sancţionată cu nulitatea absolută.

În cazul în care se va considera că cererea de majorare a creanţei este în fapt o precizare a declaraţiei de creanţă, contestatoarea a solicitat să se constate că precizarea unei cereri nu poate interveni decât până la prima zi de înfăţişare. Astfel, odată expirat termenul şi întocmit tabelul preliminar de creanţe, orice precizare cu privire la declaraţia de creanţă va fi socotită tardiv depusă şi respinsă ca atare.

În raport de declaraţia iniţială privind înscrierea la masa credală, creditoarea SC GMG M.B. SA şi-a exercitat drepturile conferite de lege, iar odată exercitat acest drept, orice modificare a tabelului de creanţe peste suma solicitată prin declaraţia de creanţă este de neprimit.

Pe fondul declaraţiilor de creanţă formulate de SC GMG M.B.SA, contestatoarea a arătat că acestea sunt neîntemeiate, societatea debitoare îndeplinindu-şi obligaţiile asumate în baza contractului nr. GD78/21.02.2012 care este invocat de creditor în justificarea majorării creanţei pretinse. S-a invocat în acest sens o expertiză extrajudiciară prin care s-a stabilit că obligaţiile contractuale ale debitoarei au fost executate, rămânând ca şi debit restant doar diferenţa pentru care SC GMG M.B. SA a solicitat înscrierea la masa credală prin declaraţia iniţială.

La data de 31.10.2012, intimata-creditoare SC GMG M.B. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei împotriva tabelului preliminar rectificat.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 16 din legea 85/2006, administratorul judiciar are ca atribuţie întocmirea tabelului preliminar al creanţelor, după verificarea acestora. În ce priveşte rectificarea unui asemenea tabel, pe bază de documente justificative, aceasta este tot o atribuţie a administratorului judiciar, judecătorul sindic neavând această atribuţie prevăzută de legea insolvenţei. Competenţa judecătorului sindic se rezumă, conform art. 73 alin. 3 din legea 85/2006, la judecarea contestaţiilor depuse împotriva tabelului preliminar.

Intimata a mai precizat că nu există în practica judiciară nici un caz în care judecătorul sindic a întocmit, semnat, publicat în BPI şi afişat un tabel, chiar şi rectificat al creanţelor astfel că este eronată susţinerea contestatoarei privind necompetenţa administratorului judiciar în întocmirea tabelului preliminar.

Tabelul preliminar rectificat nu poate fi considerat nul din perspectiva întocmirii de către un funcţionar necompetent, întrucât administratorul judiciar nu poate fi asimilat categoriei funcţionarilor, el fiind parte a procedurii insolvenţei.

Cu privire la inexistenţa tabelului preliminar rectificat ca act de procedura, creditoarea a precizat că susţinerile contestatoarei sunt eronate, orice modificare adusă unui tabel fiind consemnată într-un tabel preliminar rectificat, în acest sens existând o practică judiciară constantă la nivelul întregii ţări.

Cu privire la tardivitatea declaraţiei de creanţă, intimata a arătat că, în fapt, nu s-a formulat o nouă declaraţie de creanţă ci o cerere de suplimentare a declaraţiei de creanţă deja existente şi care a fost depusă în termenul prevăzut de lege.

Prin contestaţia formulată, creditoarea E-B KFT îşi arogă dreptul de legiuitor introducând  noţiuni noi în această materie, respectiv decăderea din dreptul de a modifica declaraţia de creanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 12001 din 21.11.2012, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă a respins excepţia tardivităţii declaraţiei de creanţă a creditoarei SC GMG Media Box SA şi a respins contestaţia formulată de contestatoarea E-B KFT.

În motivarea sentinţei, judecătorul sindic a reţinut că prin încheierea din 07.09.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă a fost deschisă procedura generală a insolvenţei împotriva societăţii debitoare SC R.M. SA. Au fost stabilite termenele limită prevăzute de lege, termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă fiind 21.10.2011.

Conform dispoziţiilor art. 64 alin. 1 din legea 85/2006, „cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei deschiderii procedurii, vor depune cerere de admitere a creanţei în termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii”.

Cu respectarea acestor dispoziţii legale, creditoarea SC GMG M.B. SA a depus declaraţie de creanţă în termenul fixat prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei, solicitând înscrierea în tabelul obligaţiilor debitoarei cu creanţa născută anterior deschiderii procedurii insolvenţei. Creditoarea a precizat că această creanţă este în sumă de 11.999.385,73 lei.

A fost întocmit tabelul preliminar al creanţelor, fiind acceptată în întregime creanţa solicitată.

Ulterior, prin cereri subsecvente, creditoarea a arătat că, în fapt, valoarea creanţei născute înaintea deschiderii procedurii este mai mare, acest aspect fiind constatat în urma unor controale făcute după schimbarea conducerii creditoarei SC GMG M.B. SA.

Prin cererea nr. 81/03.05.2012 şi cererea nr.98/31.05.2012, creditoarea a precizat că solicită înscrierea în tabelul preliminar cu suma totală de 122.553.079 lei reprezentând creanţa născută anterior deschiderii procedurii insolvenţei.

Cererile subsecvente formulate de creditor nu constituie noi declaraţii de creanţă, nevizând sume născute într-o altă perioada, care să necesite analiza în baza altor dispoziţii legale, raportat la prima declaraţie de creanţă, constituind, în fapt, o precizare a singurei declaraţii de creanţă depuse de creditor în termenul reglementat de art. 64 alin. 1, vizând aceeaşi situaţie a creanţelor născute înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, majorându-se doar suma solicitată, fără a se aduce modificări declaraţiei de creanţă, în sensul schimbării obiectului şi cauzei.

Potrivit art. 132 alin. 2 C.proc.civ., ale cărui dispoziţii completează legea 85/2006, precizarea cererii în sensul măririi sau micşorării câtimii obiectului acesteia, nu reprezintă o modificare a cererii, astfel că, poate fi făcută şi printr-o declaraţie verbală, cererea de majorare a câtimii obiectului cererii putând fi formulată în tot cursul judecăţii până la închiderea dezbaterilor asupra fondului.

Sunt neîntemeiate, astfel, susţinerile contestatoarei, atât cu privire la tardivitatea declaraţiei de creanţă, având în vedere că nu există decât o singură declaraţie de creanţă depusă în termen şi precizată ulterior, cât şi cu privire la imposibilitatea efectuării unei precizări a declaraţiei de creanţă, motivându-se că precizarea poate fi făcută doar până la prima zi de înfăţişare, făcându-se confuzie între condiţiile reglementate de art. 132 alin. 1 şi art. 132 alin. 2.

Excepţia tardivităţii declaraţiei de creanţă invocată de contestatoare este astfel neîntemeiată.

Creanţa, astfel cum a fost precizată de creditorul SC GMG M. B. SA, a fost trecută de administratorul judiciar în tabelul preliminar rectificat al creanţelor, fiind acceptată în întregime.

Întocmirea de către administratorul judiciar a tabelului preliminar rectificat s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 3 pct. 16 din legea 85/2006, potrivit cărora „tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele născute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub condiţie sau în litigiu, acceptate de administratorul judiciar în urma verificării acestora”.

Având în vedere faptul că precizarea declaraţiei de creanţă a intervenit după momentul întocmirii tabelului preliminar, în mod corect s-a procedat la întocmirea unui tabel preliminar rectificat, creanţele născute înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, neputând fi trecute conform dispoziţiilor legii 85/2006, în nici o altă formă de tabel.

În acest sens, legea insolvenţei cuprinde noţiunile de tabel suplimentar – în care sunt trecute creanţele născute după data deschiderii procedurii şi până la intrarea în faliment (art. 3 pct. 18); tabel definitiv – în care sunt trecute toate creanţele „acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor” (art. 3 pct. 17) şi tabel definitiv consolidat – în care sunt trecute toate creanţele ce figurează în tabelul definitiv şi cele din tabelul suplimentar necontestate, precum şi cele rezultate în urma soluţionării contestaţiilor la tabelul suplimentar (art. 3 pct. 19).

Ca atare, practica judiciară a statuat în mod constat noţiunea de tabel preliminar rectificat, în care sunt cuprinse toate creanţele născute înainte de data deschiderii procedurii insolvenţei, tabelul preliminar trebuind sa fie o oglindă fidelă a creanţelor invocate, fie că este vorba de admiterea sau respingerea acestora, regimul juridic al tabelului preliminar rectificat fiind acela al unui tabel preliminar, cu posibilitatea contestării drepturilor înscrise, conform art. 73 din legea insolvenţei.

Susţinerile contestatoarei privind imposibilitatea întocmirii în cauză a unui tabel preliminar rectificat sunt astfel neîntemeiate.

Cu privire la competenţa verificării declaraţiilor de creanţă şi întocmirii tabelului preliminar rectificat, tribunalul a reţinut că aceasta aparţine administratorului judiciar, iar nu judecătorului sindic.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 20 alin. 1 lit. k din legea insolvenţei, administratorul judiciar are ca atribuţii „verificarea creanţelor şi întocmirea tabelelor de creanţă”, iar potrivit art. 66 alin. 1 din acelaşi act normativ, „toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzută de prezenta lege, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii”.

Susţinerile contestatorului în sensul că analiza majorării sumei solicitate putea fi realizată doar de judecătorul sindic pe calea unei contestaţii formulate împotriva tabelului preliminar este lipsită de suport legal, neexistând niciun text de lege în baza căruia judecătorul sindic să poată analiza o declaraţie de creanţă asupra căreia, administratorul judiciar nu s-a pronunţat şi pentru care nu există întocmit tabel preliminar cu menţiunea acceptării sau neacceptării creanţei de către administratorul judiciar.

Astfel, tabelul preliminar iniţial întocmit în cauză prevedea în mod corect, înscrierea creditorului SC GMG M.B. SA cu suma de 11.999.385,73 lei, conform solicitării făcute.

Creditorul nu putea formula contestaţie împotriva acestui tabel, pentru a critica neînscrierea în tabel  a unei sume care nu era precizată la data întocmirii tabelului.

Dispoziţiile art. 73 alin 1 din legea 85/2006 prevăd în mod expres faptul că debitorul, creditorul şi orice persoană interesată pot formula contestaţii „cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţe trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanţă”.

Ca atare, atâta vreme cât creanţele nu au fost verificate de administratorul judiciar şi consemnate în tabelul preliminar, fie ca admise, fie ca respinse, nu se poate face contestaţie împotriva tabelului preliminar.

Mai mult, conform dispoziţiilor art. 11 alin. 2 din legea 85/2006, judecătorul sindic are atribuţii de control judiciar asupra procedurii, acest control cuprinzând şi activitatea administratorului judiciar, în cazul contestaţiilor la tabelul preliminar, controlul activităţii administratorului judiciar realizându-se prin verificarea legalităţii creanţelor analizate de administratorul judiciar în baza atribuţiilor prevăzute de art. 20 lit. k din legea insolvenţei.

Susţinerile contestatoarei privind greşita verificare a creanţei de către administratorul judiciar şi întocmirea tabelului preliminar rectificat de către acesta, sunt astfel neîntemeiate.

De asemenea, sunt neîntemeiate susţinerile acesteia privind anularea tabelului preliminar rectificat, conform dispoziţiilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, ca fiind întocmit de un funcţionar necompetent, administratorul judiciar nefiind asimilat categoriei funcţionarilor, noţiunea de administrator judiciar fiind prevăzută doar în legea 85/2006, dispoziţiile art. 5 alin. 1 din acest act normativ, precizând că administratorul judiciar face parte dintre organele care aplica procedura, stipulându-se în acest sens „organele care aplică procedura sunt : instanţele judecătoreşti, judecătorul sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul”.

Cu privire la temeinicia declaraţiei de creanţă depusă de creditoarea SC GMG M.B. SA, astfel cum a fost precizată, judecătorul sindic a reţinut că suma solicitată de creditor rezultă din documentele justificative anexate, fiind o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Astfel, la dosar a fost depus procesul-verbal de control nr. 294/08.08.2012 întocmit de ANAF, în cuprinsul căruia se face o analiză detaliată a întregii creanţe deţinute de creditoarea SC GMG M.B. SA, concluzionându-se că suma datorată de debitoare rezultă din „analiza extraselor de cont şi a ordinelor de plată”, pentru verificarea creanţei fiind analizate jurnalele de vânzări şi cumpărări, deconturile de TVA comparativ cu sumele înscrise în documentele primare, nefiind constatate neconcordante, privind facturile înregistrate în evidenţa contabilă.

Procesul-verbal nr. 294/08.08.2012 a fost comunicat debitoarei SC R.M. SA, iar aceasta nu a înţeles să-l conteste, achiesând la concluziile actului, recunoscând implicit creanţa majorată.

Raportat la suma constatată ca fiind datorată de debitoare creditoarei, actul administrativ întocmit de ANAF reprezintă un titlu de creanţă care, prin necontestarea în termenele prevăzute de lege, a căpătat caracter de titlu executoriu.

Conform dispoziţiilor art. 66 alin. 1 din legea 85/2006, creanţele constatate prin titluri executorii nu sunt supuse procedurii de verificare, textul menţionat arătând că „toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzută de prezenta lege, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii”.

Ca atare, în raport de acest act administrativ, necontestat de nicio persoană în termenele prevăzute de lege, reprezentând titlu executoriu, creanţa creditorului SC GMG M.B. SA, astfel cum a fost precizată, a fost înscrisă în mod corect ăn tabelul preliminar rectificat al creanţelor.

Expertiza extrajudiciară depusa de contestatoare la dosar, cuprinzând concluzii privind executarea obligaţiilor de plată, nu poate fi avută în vedere de instanţă, nefiind o probă administrată în cauză, fiind făcută la cererea creditorului contestator, de către un expert desemnat de el în acest sens, fiind infirmată prin concluziile actului administrativ întocmit de ANAF, ca organ fiscal oficial al statului.

Tabelul preliminar rectificat al creanţelor este ca atare legal întocmit de către administratorul judiciar cu privire la creanţa creditorului SC GMG M.B. SA, fiind neîntemeiată contestaţia formulată de creditorul E-B KFT.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea E-B. KFT, prin care a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii contestaţiei împotriva tabelului preliminar „rectificat" de creanţe al SC R.M. SA publicat în BPI în data de 20.09.2012 sub numărul 12864, cu consecinţa eliminării creanţei suplimentare a SC GMG M.B. SA în cuantum de 93.119.918,68 lei.

În motivarea recursului, recurenta a susţinut că instanţa de judecată a respins în mod neîntemeiat nulitatea absolută a rectificării, întrucât actul de procedură intitulat tabelul preliminar „rectificat" a fost întocmit de un funcţionar necompetent, fiind aplicabil art. 105 alin. (2) C.proc.civ. şi faţă de inexistenţa tabelului preliminar rectificat de creanţe ca act în cadrul procedurii insolvenţei.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta a arătat că orice modificare a tabelului preliminar se poate realiza în urma unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de judecătorul-sindic, ca urmare a admiterii unei contestaţii formulate în condiţiile legale, ori de către judecătorii care asigură controlul ierarhic, învestiţi cu un recurs împotriva unei hotărâri de respingere a contestaţiei împotriva tabelului preliminar.

Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că există nicio astfel de hotărâre a instanţei de judecată care să se fi pronunţat în sensul modificării tabelului preliminar prin majorarea creanţei SC GMG M.B. SA cu suma de 93.119.918,68 lei

Faţă de această situaţie, rezultă că administratorul judiciar s-a substituit în mod nepermis judecătorului-sindic, modificând de la sine putere tabelul preliminar, aceasta în condiţiile în care prevederile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 sunt extrem de clare în a da în competenţa judecătorului sindic dreptul, dar şi obligaţia de a soluţiona contestaţiile la tabelul preliminar.

Această împrejurare se circumscrie motivul de nulitate reglementat de prevederile art. 105 alin. (2), anume actele au fost îndeplinite e un funcţionar necompetent. Majorarea abuzivă şi lipsită de temei probator a creanţei SC GMG M. B. SA de la suma de 11.836.422,72 la suma de 104.956.341,4 lei (adică de zece ori) îi produce grave prejudicii întrucât diminuează şansele de a-şi mai recupera creanţele şi totodată schimbă în mod artificial ponderea de vot în cadrul adunării creditorilor. Prin urmare, vătămarea suferită de recurentă este evidentă.

Referirea de către instanţa de fond la prevederile art. 5 alin. (1) şi reţinerea calităţii de organ al procedurii a administratorului judiciar nu pot reprezenta argumente în dovedirea pretinsei lipse a calităţii de funcţionar a administratorului judiciar, ci din contră reprezintă argumente în sensul deţinerii acestei calităţi. În doctrina de specialitate s-a reţinut în mod judicios faptul că „dispoziţiile art. 105 alin. (2) nu precizează categoria funcţionarilor la care se referă, respectiv dacă legea are în vedere numai funcţionarii încadraţi la instanţă sau şi alţi funcţionari publici. Referirea generică a legii îndreptăţeşte concluzia că legiuitorul a avut în vedere şi situaţiile în care actul de procedură este întocmit de o persoană care funcţionează pe lângă un organ de stat sau în mod independent. În acelaşi sens, recurenta a invocat şi jurisprudenţa CEDO.

Cu privire la lipsa competenţei administratorului judiciar de a modifica tabelul preliminar, instanţa de fond aduce drept contraargument prevederile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 care reglementează posibilitatea formulării unor contestaţii în faţa judecătorului sindic cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă înscrise de administratorul judiciar în tabelul preliminar de creanţe. Or acest argument nu poate decât să susţină cele invocate de recurentă, anume că odată întocmit tabelul preliminar singura modalitate prin care acesta poate fi modificat este cea a contestaţiei care este judecată de judecătorul sindic.

Un alt argument adus de judecătorul sindic, dar şi de această dată lipsit de relevanţă, este cel legat de prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 ce vizează atribuţiile de control ale judecătorului asupra activităţii administratorului judiciar care, conform art. 20 lit. k) este dator să analizeze legalitatea creanţelor invocate. Aceste argumente sunt lipsite de relevanţă deoarece aplicarea art. 20 lit. k) vizează situaţia anterioară întocmirii tabelului preliminar. În prezenta cauză acest moment procedural era de mult depăşit, tabelul preliminar fiind publicat cu un an înainte. În aceste condiţii, din moment ce debitoarea SC R. M. SA avea întocmit deja tabelul preliminar de creanţe, prevederile art. 20 lit. k) erau lipsite de incidenţă, aplicabilitatea lor fiind limitată până la momentul întocmirii tabelului de creanţe.

Conform celor arătate în faţa judecătorului sindic, actul de procedură intitulat tabel preliminar rectificat nu există în cadrul procedurii insolvenţei. Recurenta şi-a întemeiat această susţinere pe dispoziţiile art. 3 pct. 16-19 şi art. 75 din Legea 85/2006 din care rezultă, în mod evident, faptul că în procedura insolvenţei nu poate fi efectuată modificarea Tabelului preliminar fără să existe o contestaţie care să aibă acest obiect şi care să fie admisă de către instanţa de judecată.

Totodată, în procedura insolvenţei există doar noţiunile prevăzute de art. 3 pct. 16-19 din Legea nr. 85/2006, respectiv tabel preliminar, definitiv, suplimentar şi definitiv consolidat. Rectificarea Tabelului preliminar s-a făcut în mod ocult, prin eludarea normelor imperative ce reglementează procedura insolvenţei.

Prin urmare, din moment ce actul intitulat tabel preliminar rectificat a fost întocmit cu încălcarea prevederilor legale imperative, considerăm că şi în acest caz vor fi aplicabile prevederile art. 105 alin. (2), însă de această dată vor avea incidenţă prevederile care sancţionează cu nulitatea acele acte de procedură întocmite cu „neobservarea formelor legale".

Judecătorul sindic, analizând acest motiv de contestaţie l-a respins, fără a aduce nicio probă în acest sens, argumentând că „practica judiciară a statuat în mod constant noţiunea de tabel rectificat". Nu a fost indicată nicio decizie de speţă cu privire la acest aspect.

În al doilea motiv de recurs, recurenta a susţinut tardivitatea noii declaraţii de creanţă. Creditoarea SC GMG M.B. SA, ulterior expirării termenelor pentru depunerea declaraţiei de creanţă, respectiv pentru contestarea tabelului preliminar, a formulat două cereri precizatoare privitoare la creanţa sa, anume cererea nr. 81/03.05.2012 prin care solicita majorarea creanţei de la 11.199.385,73 lei la 70.939.816 lei şi cererea nr. 98/31.05.2012 prin care a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 122.553.079 RON.

În ipoteza în care se va trece peste excepţia de nulitate întemeiată pe aspectul legat de necompetenţa administratorului judiciar (pct. 1 din prezentul recurs), cererea GMG prin care solicită majorarea creanţei va trebui calificată drept o nouă declaraţie de creanţă. În aceste condiţii, recurenta solicită instanţei de control judiciar să constate că aceasta este depusă peste termenul reglementat de lege şi fixat de judecătorul sindic, prin încheierea de deschidere a procedurii insolvenţei, anume 21.11.2011. Depunerea tardivă a declaraţiei de creanţă este sancţionată (conform art. 76 din Legea nr. 85/2006) cu nulitatea absolută, deoarece este nesocotită o condiţie imperativă a legii, anume aceea de a depune cererea înăuntrul unui anumit termen.

Conform prevederilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 participanţii la procedura insolvenţei, nemulţumiţi de modul în care a fost întocmit tabelul preliminar de creanţe, pot formula contestaţie la tabel în termen de 5 zile de la publicarea sa.

În cazul de faţă, tabelul preliminar de creanţe a fost publicat în data de 10.11.2011, acesta fiind momentul de la care urmează a fi calculat termenul de 5 zile în cadrul căruia poate fi atacat tabelul preliminar de creanţe.

În acest sens sunt şi prevederile art. 76 din Legea nr. 85/2006 conform cărora: „titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase. Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acţiune sau excepţie.”

Faţă de reglementarea mai sus citată rezultă că depăşirea termenului până la care poate fi depusă declaraţia de creanţă are drept efect decăderea din dreptul dea a fi înscris cu creanţa solicitată. În cazul de faţă GMG a formulat o cerere de înscriere la masa credală în termenul legal, ce i-a fost şi admisă, aceasta fiind înscrisă in tabel cu suma de 11.199.385,73 lei. Ulterior acestui moment, creditorul este decăzut, în temeiul art. 76 din Legea nr. 85/2006, din dreptul de a solicita înscrierea sa în tabelul de creanţe şi cu alte creanţe, indiferent dacă acest fapt se realizează prin solicitarea de majorare a creanţei existente.

Cu privire la aceste susţineri, judecătorul sindic a oferit o soluţie lipsită de sens, arătând că solicitarea de majorare a creanţei este o cerere în sensul prevederilor art. 132 C.proc.civ., motiv pentru care majorarea cuantumului creanţei nu poate fi catalogată drept o cerere de modificare a cererii. Această concluzie, prin referire la prevederile art. 132 CPC este profund eronată. Normele art. 132 C.proc.civ. vizează exclusiv cererea de chemare în judecată, iar nu declaraţia de creanţă care are un regim juridic complet diferit. În atari condiţii este evident că prevederile acestui text de lege sunt total lipsite de relevanţă juridică.

În altă ordine de idei, calificarea cererii de majorare a creanţei drept o precizare a declaraţiei de creanţă este profund ilegală din două motive. În primul rând precizarea unei cereri nu poate interveni ulterior soluţionării sale. Astfel, trebuie subliniat că declaraţia de creanţă poate fi asimilată cu o cerere prin care se solicită înscrierea în tabelul de creanţe cu o anumită sumă. Această cerere poate fi formulată într-un anumit termen, care în cazul de faţă a fost până la data de 21.11.2011. Odată expirat termenul şi odată întocmit tabelul preliminar de creanţe orice precizare cu privire la declaraţia de creanţă va fi socotită tardiv depusă şi respinsă ca atare.

Prin urmare, chiar dacă s-ar ajunge la concluzia că cele reţinute de judecătorul sindic cu privire la faptul că cererile de majorare a creanţei GMG nu reprezintă noi declaraţii de creanţă ci simple precizări, GMG M. B. a fost decăzută din dreptul de a-şi mai modifica declaraţia de creanţă deoarece această declaraţie a fost soluţionată în mod irevocabil cu mult timp înainte.

Totodată trebuie subliniat că prin acest procedeu juridic se încearcă în fapt fraudarea legii, anume înlăturarea de la aplicare a prevederilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 care impun părţilor nemulţumite de modul în care a fost întocmit tabelul preliminar de creanţe să formuleze contestaţie în termen de 5 zile de la publicarea sa.

Un alt aspect reliefat în faţa instanţei de fond a vizat faptul că prin declaraţia de creanţă depusă de acest creditor s-a solicitat exclusiv suma de 11.836.422,72 lei, sumă pe care administratorul judiciar de la acel moment a considerat-o datorată şi a înscris-o pe tabelul de creanţe. Astfel, în baza principiului disponibilităţii, SC GMG M.B. SA şi-a exercitat drepturile conferite de Legea nr. 85/2006. Odată exercitat acest drept, orice modificare a tabelului de creanţe peste suma solicitată prin declaraţia de creanţă este de neprimit, creditorul fiind decăzut, după cum am arătat şi la punctele de mai sus, din dreptul de a mai formula sau de a-şi modifica declaraţia de creanţă.

Conform prevederilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 participanţii la procedura insolvenţei, nemulţumiţi de modul în care a fost întocmit tabelul preliminar de creanţe, pot formula contestaţie la tabel în termen de 5 zile de la publicarea sa.

În cazul de faţă, tabelul preliminar de creanţe a fost publicat în data de 10.11.2011, acesta fiind momentul de la care urmează a fi calculat termenul de 5 zile în cadrul căruia poate fi atacat tabelul preliminar de creanţe.

În cel de-al treilea motiv de recurs, recurenta a susţinut că majorarea cuantumului creanţei este lipsit de temei, debitoarea ne datorând GMG o creanţă în cuantumul precizat.

În ceea ce priveşte existenţa acestei creanţe, judecătorul sindic a pronunţat o hotărâre nelegală, întrucât SC R.M. SA şi-a îndeplinit obligaţiile asumate în baza contractului nr. GD 78/21.02.2008, care este invocat de către creditoare în justificarea majorării creanţei pretinse.

În acest sens, recurenta a avut posibilitatea să solicite întocmirea unei expertize cu privire la datoriile reciproce dintre SC R.M. SA şi SC GMG M.B. SA, aşa cum rezultă din derularea contractelor nr. GD 78/21.02.2008, astfel cum a fost acesta modificat prin actul adiţional nr. GD 407/15.08.2008 şi nr. GD 669/02.12.2008, încheiate între SC R.M. SA şi SC GMG M.B. SA, la data încetării raporturilor contractuale, raport care este ataşat la dosarul de fond.

Conform acestui raport întocmit de dl expert contabil S. P., expert contabil, debitoarea R. M. nu înregistrează o datorie mai mare decât cea înregistrată iniţial în tabelul preliminar de creanţe. Acest aspect rezultă cu precizie întrucât obligaţiile contractuale ale subscrisei au fost executate, diferenţa rămasă de achitat ca şi debit reprezentând exclusiv diferenţa pentru care SC GMG M.B. SA a solicitat înscrierea la masa credală prin declaraţia de creanţă iniţială.

Cu referire la procesul-verbal de control nr. 294/08.08.2012 întocmit de ANAF, la care face referire instanţa de fond în sprijinul respingerii contestaţiei, recurenta a arătat că nu reprezintă un titlu de creanţă, şi cu atât mai mult nu poate fi considerat drept un titlu executoriu. Cele reţinute de instanţa de fond în sensul că în cuprinsul procesului-verbal de control nr. 294/08.08.2012 s-a realizat o analiză detaliată a întregii creanţe deţinute de creditorul SC GMG M.B. SRL în urma căreia s-a stabilit că din analiza extraselor de cont şi a ordinelor de plată, creanţa solicitată ar fi datorată, este complet eronată şi lipsită de fundament juridic.

Consemnările din procesul-verbal de control nr. 294/08.08.2012 întocmit de ANAF reprezintă o expresie a contabilităţii SC GMG M.B. SRL, ceea ce înseamnă că ANAF a extras din contabilitate datele pe care această societate a decis, în mod unilateral să le înscrie, respectiv să le pună la dispoziţie. În aceste condiţii, din moment ce SC R.M. SA nu şi-a dat niciodată acordul cu privire la veridicitatea celor înscrise în contabilitatea GMB, aceste date nu pot constitui probă împotriva R. M..

În egală măsură este eronată concluzia instanţei de fond cu privire la pretinsul caracter executoriu al procesului-verbal de control nr. 294/08.08.2012. Acest act este unul administrativ fiscal care însă are relevanţă exclusiv în relaţia dintre ANAF şi GMG M.B.. R. M., în calitate de terţ desăvârşit de actul de control fiscal, nu poate dobândi nici drepturi dar nici obligaţii în baza acelui act.

Oricum un proces-verbal de constatare nu are caracter executoriu nici măcar în ceea ce o priveşte pe GMG. Singurul act emis de ANAF cu putere executorie este decizia de impunere şi titlul executoriu aferent, iar raportul juridic astfel născut poate avea drept subiecte exclusiv pe ANAF şi GMG.

Un argument în plus în sensul netemeiniciei sentinţei atacate este reprezentat de faptul că procesul-verbal ce se susţine a reprezenta titlul executoriu în temeiul căruia a fost înscrisă creanţa a fost emis în data de 08.08.2012, adică la o distanţă de aproximativ 3 luni de la momentul formulării celor două cereri precizatoare privitoare la creanţa GMG M.B., anume cererea nr. 81/03.05.2012 prin care solicită majorarea creanţei de la 11.199.385,73 lei la 70.939.816 lei şi cererea nr. 98/31.05.2012 prin care a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 122.553.079 RON.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă la data de 04.04.2013.

La termenul de judecată din 23.09.2013, intimata-creditoare, prin avocat, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei, precum şi excepţia lipsei de interes în soluţionarea recursului.

Analizând, cu prioritate, excepţia lipsei calităţii procesuale active, Curtea are în vedere că recurenta a avut calitatea de parte în procedura din faţa primei instanţe, sentinţa atacată fiind pronunţată în contradictoriu cu aceasta, astfel că avea dreptul de formulare a căii de atac prevăzute de lege. Motivul invocat de intimată, respectiv pierderea calităţii de creditor în cursul procedurii de insolvenţă, respectiv prin hotărârea nr. 6210 din 19.06.2013 a judecătorului sindic, priveşte, faţă de dispoziţiile art. 73 alin. 1 din Legea 85/2006, pierderea interesului în susţinerea contestaţiei la tabel formulate, respectiv a recursului. Deci acest motiv poate fi invocat în susţinerea excepţiei lipsei de interes, ceea ce intimata a şi invocat în cursul dezbaterilor.

Referitor la admisibilitatea excepţiei lipsei de interes, Curtea are în vedere că această excepţie a fost ridicată înainte de începerea dezbaterilor asupra recursului, respectiv după discutarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active.

Analizând excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Curtea are în vedere că hotărârea invocată nu este irevocabilă, nefiind încă redactată, astfel că nu se poate reţine pierderea, la acest moment, a interesului recurentei în susţinerea contestaţiei formulate în considerarea calităţii de creditor, respectiv în susţinerea recursului declarat împotriva sentinţei de respingere a contestaţiei la tabel.

În consecinţă, Curtea va respinge ambele excepţii invocate.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine următoarele :

În fapt, prin încheierea din 07.09.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. 58935/3/2011 a fost deschisă procedura generală a insolvenţei împotriva societăţii debitoare SC R.M. SA, fiind stabilit, totodată, termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă pentru data de 21.10.2011.

Cu respectarea acestui termen, creditoarea SC GMG Media Box SA a formulat cerere de admitere a creanţei în valoare de 11.836.422,73 lei la tabelul preliminar de creanţe împotriva debitoarei S.C. R.M. S.A.

Ulterior, la data de 10.11.2011, la expirarea termenului stabilit pentru verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar al creanţelor, a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă tabelul preliminar al creanţelor, în care creditoarea SC GMG M.B. SA a figurat cu o creanţă admisă în valoare de 11.199.385,73 lei, în urma compensării parţiale.

Prin cererea înregistrată cu nr. 81 din 03.05.2012, creditoarea S.C. GMG M.B. S.A., intitulată „cerere precizatoare”, aceasta a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor a creanţei în sumă de 70.939.816 lei.

Printr-o nouă cerere, înregistrată cu nr. 98 din 31.05.2012, intitulată „cerere precizatoare a declaraţiei de creanţă”, creditoarea a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor a creanţei în sumă de 122.553.079 lei.

În motivarea cererilor s-a invocat, în esenţă, imposibilitatea de formulare a cererii de înscriere la tabel în termenul prevăzut de lege, datorată deficienţelor în administrarea societăţii. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 103 C.proc.civ. şi art. 64 alin. 1 din Legea 85/2006.

Administratorul judiciar a dispus rectificarea tabelului preliminar de creanţe în sensul celor solicitate de creditoare, tabelul fiind republicat la data de 06.06.2012.

Împotriva acestui tabel a formulat contestaţie recurenta-contestatoare.

Legea 85/2006 conţine dispoziţii speciale referitoare la condiţiile de formulare a cererilor de admitere a creanţelor de către creditori, respectiv art. 61 – 76 din lege.

În acest sens, trebuie avut în vedere că, potrivit art. 62 alin. 1 lit. b, termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului va fi de maxim 45 de zile de la deschiderea procedurii, termen care, conform art. 64 alin. 1, va fi fixat prin sentinţa de deschidere a procedurii.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 76 alin. 1 din lege, „Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.”

În cauza de faţă, termenul de depunere a cererilor de admitere a creanţelor a fost stabilit, în urma prelungirii, pentru data de 21.10.2011.

Creditoarea intimată şi-a majorat, prin cele două cereri succesive, cuantumul creanţei solicitate împotriva S.C. R.M. S.A..

Instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 132 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ. 1865, potrivit cărora „cererea nu se socoteşte modificată şi nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă: … 2. când reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului cererii;”.

În temeiul acestei dispoziţii legale, instanţa de fond a apreciat că cele două cereri nu reprezintă noi declaraţii de creanţă, ci o precizare a singurei declaraţii de creanţă formulată în termen.

În conformitate cu prevederile art. 149 din Legea 85/2006, dispoziţiile acestei legi speciale se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă.

Aşadar, pentru aplicarea dispoziţiilor acestuia, instanţa de judecată trebuie să facă un examen al compatibilităţii acestora cu dispoziţiile speciale din Legea 85/2006.

În condiţiile în care Legea 85/2006 conţine dispoziţii cu caracter special privind termenul limită în care se pot depune declaraţiile de creanţă, precum şi în ce priveşte sancţiunea decăderii ce intervine în cazul nerespectării acestui termen, Curtea apreciază ca fiind necompatibilă o dispoziţie a Codului de procedură civilă care permite depunerea, modificarea, completarea cererii de creanţă dincolo de expirarea termenului stabilit în acest sens, cum este art. 132.

Curtea are în vedere, de asemenea, că, prin conţinutul şi procedura de verificare a cererii de admitere a creanţei stabilite de art. 65 – 67 din Legea 85/2006, această cerere nu poate fi considerată o „cerere de chemare în judecată” şi că art. 132 C.proc.civ. se referă la o procedură publică şi contradictorie în faţa instanţei de judecată, utilizând noţiunea  „primei zile de înfăţişare” – ce nu poate fi determinată în cazul verificării cererilor de creanţă.

Prin urmare, dispoziţiile art. 132 C.proc.civ., ce au în vedere situaţia particulară a cererii de chemare în judecată, respectiv modificările ce pot fi aduse acesteia ulterior primei zile de înfăţişare, nu pot fi aplicate în cauza de faţă, fiind incompatibile cu procedura de depunere şi verificare a cererilor de admitere a creanţelor la masa credală.

În raport de această concluzie, Curtea reţine că cele două cereri, înregistrate cu nr. 81 din 03.05.2012, respectiv nr. 98 din 31.05.2012, reprezintă noi declaraţii de creanţă efectuate cu depăşirea termenului stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii în conformitate cu art. 62 alin. 1 lit. b din Legea 85/2006.

Prin ambele cereri, creditoarea a invocat dispoziţiile art. 103 C.proc.civ. referitoare la repunerea în termenul de formulare a cererii de admitere a creanţei. Împrejurarea de fapt invocată, respectiv administrarea defectuoasă a societăţii nu reprezintă însă o împrejurare mai presus de voinţa sa care ar fi împiedicat neîndeplinirea actului. Administratorul societăţii este organul de conducere al societăţii, adunarea generală fiind cea care îl desemnează şi îl poate revoca potrivit legii 31/1990. Prin urmare, creditoarea îşi invocă propria culpă pentru neîndeplinirea în termen a actului de procedură, nefiind îndeplinite condiţiile pentru repunerea în termen.

În consecinţă, cele două acte de procedură sunt lovite de nulitate absolută şi necondiţionată de existenţa unei vătămări.

În ce priveşte tabelul preliminar rectificat în urma admiterii celor două cereri acest act este nelegal, fiind întocmit cu nerespectarea procedurii prevăzute de art. 72 din Legea 85/2006.

Administratorul judiciar a procedat, astfel, la modificarea tabelului preliminar de creanţe, în condiţiile în care legea permite o astfel de modificare doar în urma admiterii unei contestaţii la tabel.

Totodată, noţiunea de „rectificare” a tabelului nu poate fi primită, căci administratorul a efectuat o veritabilă modificare a cuantumului unei creanţe din tabel, pentru acest scop existând, în mod evident, calea contestaţiei.

Este adevărat că, aşa cum a susţinut intimata-creditoare, aceasta nu avea acces la contestaţie, pentru că, respectând principiul disponibilităţii, ea nu putea obţine pe această cale decât ceea ce a solicitat prin cererea iniţială, dar aceasta nu înseamnă că trebuie găsită o modalitate nelegală pentru satisfacerea pretinsului drept de creanţă al acesteia.

Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că recursul este fondat, respectiv ca sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică.

Faţă de concluzia la care Curtea a ajuns, nu mai este necesară analiza celorlalte motive de recurs.

În temeiul art. 312 alin. 1 – 3 C.proc.civ., Curtea a admis recursul, a modificat, în tot, sentinţa recurată, în sensul că admis contestaţia formulată de contestatoare.

Pe fond, Curtea a admis excepţia tardivităţii formulării declaraţiilor de creanţă de către creditoarea GMG M.B. S.A., prin cererile nr.81/03.05.2012 şi nr. 98/31.05.2012, pentru motivele reţinute mai sus, şi, ca urmare, a dispus înlăturarea din tabelul creditorilor a sumelor solicitate de creditoarea GMG M.B. S.A. prin aceste cereri şi a menţinut cuantumul creanţei acesteia doar cu privire la suma de 11.836.422,73 lei.