Faliment - acţiune în anulare

Faliment - acţiune în anulare.

- Legea nr. 85/2006, art. 80 alin. 1 lit. b

Existenţa unei discrepanţe mari între valoarea pretenţiilor celor două părţi ale contractului de prestări servicii şi faptul că actul a fost încheiat în perioada suspectă conduc la concluzia că sunt întrunite condiţiile anulării lui în temeiul art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1155 din 31.05.2013)

Constată că prin sentinţa civilă nr.280/06.12.2012 a Tribunalului Călăraşi - Secţia Civilă a fost admisă acţiunea formulată de CII „RG” în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC P P SRL şi în baza art.80 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006 a dispus anularea contractului de prestări servicii din 03.08.2010 şi contractului de cesiune de creanţă nr.2/11.11.2010 încheiate între debitoare şi SC A F SRL; în baza art.83 din Legea nr.85/2006 a fost obligată pârâta SC A F SRL să restituie către debitoare suma de 214.500 lei.

Pentru a decide astfel judecătorul-sindic a constatat că lichidatorul judiciar CII „R G” a solicitat anularea contractului de prestări servicii încheiat la 03.08.2010 între debitoarea SC P P SRL, în calitate de beneficiar, şi pârâta SC A F SRL, în calitate de prestator, anularea contractului de cesiune de creanţă nr.2/11.11.2010 încheiat între aceleaşi părţi şi repunerea în situaţia anterioară încheierii celor două contracte prin obligarea pârâtei SC A F SRL la restituirea sumei încasate; sub motiv că la 03.08.2010 debitoarea SC P P SRL a încheiat cu pârâta SC A F SRL un contract de prestări servicii prin care cea din urmă se obliga să acorde consultaţii, îndrumare şi asistenţă operaţională pe probleme de management în schimbul preţului de 214.500 lei inclusiv TVA; că în perioada 19 – 21.08.2010 debitoarea a achitat suma de 12.442,62 lei cu TVA inclus iar pentru restul de 202.057,38 lei i-a cesionat prestatorului creanţa pe care o avea faţă de C A S C, sumă pe care pârâta SC A F SRL a încasat-o; că nu există dovezi privind executarea serviciului de către prestator; că S.E., actuala asociată unică a debitoarei, a dobândit la 27.05.2010 părţile sociale de la D.M., în prezent asociat al pârâtei SC A F SRL; că preţul achitat de debitoare este excesiv de mare, având în vedere şi faptul că debitoarea înregistra pierderi încă din anul 2009, în cuantum de 934.937 lei, iar în anul 2010 în cuantum de 256.266 lei, iar prin contractul de cesiune de creanţă a fost evitat concursul celorlalţi creditori asupra acestei sume, astfel că prin anularea actului principal trebuie să fie anulat şi actul subsecvent.

Judecătorul-sindic a mai constatat că S.E., administratorul actual al societăţii debitoare SC P P SRL, a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că nu este fraudulos contractul încheiat de părţi şi el a fost derulat în realitate iar lichidatorul judiciar nu are calitatea de a aprecia caracterul disproporţionat al contraprestaţiilor.

Totodată, judecătorul-sindic a mai constatat că a depus întâmpinare şi pârâta SC A F SRL, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, contractul de prestări servicii fiind încheiat valabil, prin acesta conferind debitoarei consiliere cu privire la managementul şi marketingul în domeniul farmaceutic, astfel că prestaţiile celor două părţi sunt echivalente; că la 09.11.2010 a fost încheiat un proces-verbal de recepţie a serviciilor efectuate de prestator pe parcursul a 14 săptămâni, incluzând un număr de 56 de şedinţe a câte 4 ore fiecare; că în lipsa lichidităţilor beneficiara serviciului a cesionat creanţa sa faţă de CAS C  pe care a încasat-o după ce CNAS a avizat favorabil cesiunea.

Analizând cauza judecătorul-sindic a constatat că la 03.08.2010 SC P P SRL, aflat în prezent în procedura insolvenţei, a încheiat cu pârâta SC A F SRL un contract de consultaţii, îndrumare şi asistenţă operaţională pe probleme de management, preţul serviciul fiind de 214.500 lei inclusiv TVA, ce urma a fi plătit în 60 de zile lucrătoare de la emiterea facturii de către prestator, durata contractului fiind de 12 luni; că la 19.08.2010 pârâta a emis factura în valoare de 214.500 lei din care debitoarea a achitat în perioada 19 – 21.08.2010 suma de 12.442,62 lei, rămânând un rest de 202.057,38 lei; că prin contractul de cesiune nr.2/11.11.2010 debitoarea a cesionat către pârâta SC A F SRL creanţa în sumă de 202.057,38 lei, debitor cedat fiind CAS C, sumă pe care cea din urmă pârâtă a încasat-o; şi că la 09.09.2011 SC P P SRL prin administrator S.E. a solicitat deschiderea procedurii simplificate a falimentului, cerere admisă prin încheierea din 12.09.2011.

Având în vedere situaţia de fapt arătată judecătorul-sindic a reţinut că sunt întrunite condiţiile de anulare a contractului de prestări servicii pe temeiul dispoziţiilor art.80 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006, reţinând că acesta a fost încheiat în perioada suspectă şi a avut ca obiect transferul drepturilor patrimoniale către terţul SC A F SRL; că nu există dovezi din care să rezulte executarea prestării serviciului de către cea din urmă societate, astfel că preţul achitat este nejustificat; că procesul-verbal de recepţie din 09.11.2010 depus la dosar de prestator este insuficient şi formal pentru a dovedi prestarea serviciilor în condiţiile în care nu este însoţit şi de alte acte din care să rezulte în ce a constat serviciile de consultanţă, conţinutul consultanţei şi că acesta nici nu a fost înregistrat în documentele societăţii; că prin raportul încheiat de lichidator, privind cauzele şi împrejurările apariţiei insolvenţei debitoarei, se reţine că încheierea contractului de prestări servicii ce constituie obiectul prezentului litigiu a condus la scăderea lichidităţii debitoarei şi, de asemenea, managementul defectuos a fost o altă cauză a insolvenţei; că contractul arătat nu poate fi considerat ca fiind normal în cursul desfăşurării activităţii curente în condiţiile în care aceasta se afla în dificultate financiară încă din anul 2010 şi el nu putea duce decât la adâncirea crizei financiare a debitoarei.

În concluzie, judecătorul-sindic a decis admiterea cererii şi anularea contractului de prestări servicii, precum şi a actului subsecvent nr.2/11.11.2011, obligând pârâta SC A F SRL la restituirea către debitoare a sumei de 214.500 lei.

La 04.02.2013 SC A F SRL a declarat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală.

Greşit instanţa de fond a reţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.80 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006 privind anularea contractului de prestări servicii.

Se arată că contractul de prestări servicii din 03.08.2010 a fost încheiat valabil sub aspectul condiţiilor de fond şi de formă, scopul lui era acela ca recurenta să împărtăşească societăţii debitoare strategiile de management şi marketing farmaceutic; că, în consecinţă, nu există discrepanţe între valoarea prestaţiilor celor două părţi; că la 09.11.2010 a fost încheiat procesul-verbal de recepţie a serviciilor; că, în consecinţă, recurenta şi-a încasat în mod justificat preţul pentru serviciile prestate, pentru aceasta încheindu-se şi contractul de cesiune de creanţă în urma căreia a încasat suma de 202.057,38 lei după ce CNAS a avizat contractul de cesiune de creanţă.

Recursul nu este fondat.

Nu este fondată critica recurentei, încadrată din oficiu de Curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Curtea constată că prima instanţă a reţinut corect că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.80 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006.

În adevăr, nu există dovezi suficiente privind executarea prestaţiei de către recurentă. Simplul proces-verbal de recepţie de care s-a prevalat aceasta nu dovedeşte că a prestat 56 de şedinţe a câte 4 ore de consiliere în domeniul managementului.

Pe de altă parte, recurenta nu are ca obiect de activitate prestarea serviciului de consultanţă în materie de management. Actul încheiat de ea depăşeşte capacitatea sa de folosinţă şi îi lipsesc acreditările şi cunoştinţele specifice unui domeniu al ştiinţei atât de important.

În consecinţă, recurenta nu poate consilia, ci doar poate emite păreri, iar acestea nu pot valora 214.500 lei.

De altfel, acest serviciu nu a avut niciun rezultat concret, astfel că la câteva luni după încheierea procesului-verbal de recepţie, beneficiara serviciului a intrat în insolvenţă.

Toate aceste elemente duc la concluzia că există o discrepanţă mare între valoarea prestaţiilor celor două părţi.

Având în vedere faptul că actul arătat a fost încheiat de părţi în perioada suspectă, rezultă că sunt întrunite condiţiile anulării lui pe temeiul art.80 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006, aşa cum corect a fost reţinut de prima instanţă, criticile recurentei fiind nefondate.

Având în vedere principiul anulării actului subsecvent şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, corect prima instanţă a dispus şi anularea contractului de cesiune de creanţă.

Văzând şi dispoziţiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, s-a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare