Rejudecare după extrădare. Admiterea în principiu a cererii. Trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.

DECIZIA PENALĂ NR. 421/R/04.06.2013

Dosar  nr.1127/111/P/2013

Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Rejudecare după extrădare. Admiterea în principiu a cererii. Trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.

.

Petentul a fost judecat în lipsă, a fost extrădat din Italia în vederea executării pedepsei şi a formulat o cerere de rejudecare.

Cum în cauză sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii cerute de art. 522/1 Cod procedură penală, cererea de rejudecare după extrădare a fost admisă în principiu de instanţa de control judiciar, iar cauza a fost trimisă pentru continuarea judecăţii la instanţa de fond.

Prin sentinţa penală nr.471 din 08.04.2013 pronunţată de Judecătoria Oradea, în baza art. 522/1 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de rejudecare după extrădare, formulată de  condamnatul L. I. C. cu privire la  rejudecarea cauzei care a format obiectul dosarului nr. 6140/271/2001 al Judecătoriei Oradea, soluţionat prin sentinţa penală nr. 526/2005 a Judecătoriei Oradea, definitivă la 27.10.2006 prin  dec. pen. nr. 371/A/2006 a Tribunalului Bihor.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat condamnatul la 600 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele :

Prin cererea înregistrată la 26.06.2012, condamnatul L.I.C. a solicitat rejudecarea dosarului nr. 6140/2001,a Judecatoriei Oradea, in care a fost pronuntata sentinta penala 526/18.03.2005, ramasa definitiva fata de condamnatul petent prin D.P. nr.371/A/09.10.2006, a Tribunalului Bihor, conform art. 522 ind. 1 C.pr.pen.

In motivarea cererii sale, petentul condamnat arata ca savarsirea faptei a avut loc la data de 29.12.2001, arata ca a participat la urmarirea penala, dupa care a plecat in Italia sa munceasca fara sa se mai intoarca in Romania, insa in baza mandatului european de arestare 21/E/11.05.2009, a fost arestat in Italia timp de 11 luni, iar in data de 22.06.2012 a fost extradat in Romania.

Petentul considera in esenta ca este indreptatit la redudecarea cauzei in care a fost condamnat, intrucat nu a participat la faza de judecata, unde avea dreptul de a se apara.

S-a reţinut că, condamnatul L. I. C.,  se află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, aplicată prin S.P. nr. 526/18.03.2005, ramasa definitiva fata de condamnatul petent prin D.P. nr.371/A/09.10.2006, a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.759/ 24.11.2006.

Conform fişei condamnatului, acesta a început executarea pedepsei la data de 22.06.2012 şi urmează să expire la 05.05.2017 (fila 50).

De asemenea, conform adresei nr. 1326674 din 03.12.2012 a I.G.P:R- Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională- Biroul Sirene, condamnatul L.I.C.a fost arestat în Italia la data de 06.08.2011 si ulterior, la data de 22.06.2012 a fost extrădat din Italia, în baza mandatului de arestare european nr.21/E/11.05.2009 emis în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.759/24.11.2006 emis de Judecătoria Oradea. Nu s-a putut preciza insa daca in toata aceasta perioada, petentul condamnat a fost arestat in vederea extradarii.

Astfel, in urma demersurilor facute de instanta, s-a depus la dosar adresa nr.42/11, emisa de Parchetul General de pe langa Curtea De Apel din Venetia (fila 74), din care reiese ca petentul L.I.C.a fost arestat in vederea extradarii in perioada 06.08.2011- 22.06.2012.

Potrivit art. 522/1 al. 1 Cod procedură penală în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în prima instanţă, la cererea condamnatului.

În speţă  petentul a fost condamnat la o pedeapsa de 6 ani inchisoare, prin sentinta penala mai sus indicata, pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 al.2 din C.pen.

In fapt, s-a reţinut de instanta că inculpatul L. I. C., a lipsit în mod ilegal de libertate partea vătămată C. H. R. într-un apartament situat în Arad Cartierul Micalaca zona 300, bloc 327 sc.A ap. 10, proprietatea numitei F. M. D., apartament închiriat martorului C. I. şi subinchiriat martorilor F. C. M. şi C. A. L. în perioada 23.12.2000 - până în data de 28.12.2000, dată la care a fost mutat sub ameninţare la locuinţa inculpatului M. W. din Arad str.Vântului nr.3 unde a fost ţinut contrar voinţei sale până la 31.12.2000 când a fost mutat la o garsonieră pe str.Banu Mărăcine nr. 13 Arad , unde a fost ţinut până în noaptea de 5/6.01.2001 când a fost lăsat în libertate şi s-a întors la Oradea.

Astfel cum reiese si din cererea de rejudecare formulata de condamnatul L. I. C. acesta a participat la urmarirea penala, dand declaratii in calitate de faptuitor si invinuit.

Dupa trimiterea in judecata a acestuia, petentul a formulat la Judecatoria Oradea o cerere (fila 9 dosar fond -6140/2001), prin care a solicitat instantei amanarea cauzei, in vederea angajarii unui aparator.

Prin urmare, la fila 15 dos. fond, se afla imputernicirea avocatiala, prin care petentul L.I.C.a imputermicit pe dl avocat Sfat Ioan Florin, sa-l reprezinte, in calitate de avocat ales.

Scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după extrădare este garantarea dreptului persoanei extrădate sau predate în baza unui mandat european de arestare la un proces echitabil, cu respectarea dreptului său la apărare. Aceasta presupune posibilitatea persoanei condamnate în lipsă de a fi audiată, de a interoga martorii sau părţile din proces, de a administra probe în apărarea sa atât cu privire la situaţia de fapt, cât şi în circumstanţiere.

In mod evident insa acest scop, presupune ca cel condamnat sa nu fi avut aceasta posibilitate de a se apara (cu alte cuvinte sa fi fost privat de aceste drepturi), in sensul ca acesta nu a cunoscut faptul ca a fost judecat, or in prezenta cauza, din cele mai sus aratate reiese in mod cert faptul ca petentul condamnat L.I.C.a stiut ca este trimis in judecata, a formulat si o cerere in fata instantei si si-a angajat avocat ales, care l-a reprezentat in cursul judecatii.

Aşadar, faptul ca petentul s-a sustras cu buna stiinta de la judecata, plecand din tara, i-l face culpabil, si prin urmare instanta apreciaza ca acesta nu poate invoca propria sa culpa si prin aceasta sa fie indreptatit la rejudecarea cauzei.

De asemenea si din modul de redactare a textului art. 522 ind.1 din C.p.p., reiese ca legiuitorul nu a inteles ca rejudecarea in caz de extradare sa opereze automat, daca se constata ce petentul nu a participat la judecata, lasandu-se astfel o marje de apreciere din partea magistratului. In situatia aplicarii rigide si automate a rejudecarii dupa extradare, s-ar ajunge practic intr-o situatie de neacceptat, ca orice inculpat trimis in judecata, sa paraseasca tara (in scopul sustragerii de la judecata), iar dupa ce procesul se finalizeaza, in caz ca este arestat si extradat, poate fi sigur ca va fi rejudecat. Instanta, apreciaza ca nu aceasta este menirea si finalitatea introducerii acestei institutii, a rejudecarii pentru extradare.

Potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenţie, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi întru-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî (...) asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa. Art. 6 din Convenţie impune, totodată, publicitatea procedurii si egalitatea armelor, ceea ce înseamnă ca orice parte a unei proceduri, indiferent dacă este în materie civilă sau penală, să aibă posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta punctul de vedere în faţa tribunalului, în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de celelalte părţi ale procesului sau faţă de acuzare. Contradictorialitatea, legată de garanţia egalităţii armelor, impune judecătorului să vegheze ca orice element susceptibil să influenţeze soluţia privind litigiul să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părţi.

Dreptul la un proces echitabil mai presupune motivarea hotărârilor judecătoreşti, administrarea echitabilă a probelor, oralitatea procedurii, dreptul de a fi prezent la propriul proces, dreptul la tăcere şi privilegiul contra autoincriminării, dreptul de a fi informat asupra acuzării (art. 6 paragraf 3 lit. a), de a dispune de timpul şi facilităţile necesare apărării (art. 6 paragraf 3 lit. b), la asistenţă juridică şi dreptul inculpatului de a convoca şi interoga martorii (art. 6 paragraf 3 lit. d).

Fata de toate acestea, instanţa a considerat ca petentul condamnat Lungu Ilie Cristian, a beneficiat de toate aceste drepturi, insa in mod voit si culpabil a renunţat la ele, cu excepţia angajării unui avocat.

Faţă de această stare de fapt instanţa apreciază că nu este îndeplinită condiţia prev. de art. 522/1 al. 1 Cod procedură penală, referitoare la rejudecarea după extrădare, întrucât, aşa cum instanţa a arătat petentul s-a sustras de la judecata, părăsind teritoriul României.

Pentru aceste motive instanţa, văzând că prevederile art. 522/1 al. 2 Cod procedură penală, fac trimiterea la art. 404-408 Cod procedură penală, care se aplică în mod corespunzător, ceea ce înseamnă că trebuie analizată admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare, a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de rejudecare după extrădare, formulată de  condamnatul L. I. C., cu privire la  rejudecarea cauzei care a format obiectul dosarului nr.6140/271/2001 al Judecătoriei Oradea, soluţionat prin sentinţa penală nr. 526/2005 a Judecătoriei Oradea, definitivă fata de petent  prin  dec. pen. nr. 371/A/2006 a Tribunalului Bihor.

Fiind in culpa procesuala, in baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală  instanţa a obligat condamnatul la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs condamnatul fără a-l motiva în scris. Cu ocazia susţinerilor orale, a solicitat a se constata că sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare.

Examinând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât şi din oficiu, curtea reţine următoarele.

Potrivit art. 5221 C.pr.pen. „(1) În cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa de fond care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.

(2) Dispoziţiile art. 405-408 se aplică în mod corespunzător.”

Astfel, din conţinutul acestor prevederi a rezultat că a fost instituită o procedură nouă, specială, de judecată, ce are ca scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului, prin contradictorialitate, principiu care nu s-a putut aplica la judecarea în lipsă a inculpatului, rejudecarea cauzei după extrădare putând fi solicitată exclusiv de către condamnatul extrădat.

Deşi nu a fost reglementată distinct şi concret faza de admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după extrădare, a cărei existenţă a rezultat, însă, din conţinutul art. 405 alin. 1 C.pr.pen. ce se aplică corespunzător, judecătorul este ţinut, totuşi, a face anumite verificări prealabile privind obiectul acestei proceduri, şi anume dacă hotărârea dată în cauză este definitivă, asupra scopului extrădării persoanei condamnate - respectiv dacă s-a făcut în vederea executării pedepsei sau în baza unui mandat de arestare preventivă, ceea ce are drept consecinţă verificarea competenţei de judecată şi dispunerea în consecinţă -, asupra modului în care a avut loc judecata iniţială, în sensul dacă judecata a avut loc în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, acesta a fost prezent la judecarea cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 5221 C.pr.pen. persoana judecată şi condamnată în lipsă şi pentru care s-a solicitat extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare poate solicita rejudecarea cauzei.

Aceste condiţii trebuie îndeplinite cumulativ. Condamnatul a formulat o cerere de rejudecare întemeiată pe dispoziţiile art. 5221 C.pr.pen., de asemenea, din adresa nr. 1326674 din 03.12.2012 a I.G.P.R - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Sirene, condamnatul L.I.C.a fost arestat în Italia la data de 06.08.2011 şi ulterior, la data de 22.06.2012 a fost extrădat din Italia, în baza mandatului de arestare european nr.21/E/11.05.2009 emis în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.759/24.11.2006 emis de Judecătoria Oradea în baza s.pen. nr. 526/2005. Apoi, din conţinutul dosarului nr. 6140/2001 al Judecătoriei Oradea rezultă că în primul ciclu procesual, condamnatul nu a fost prezent la judecată. Aceste aspecte au fost reţinute şi de instanţa de fond. În consecinţă, reţinem că sunt îndeplinite condiţiile cerute de textul de lege.

Nu putem împărtăşi opinia instanţei de fond cum că cererea formulată este inadmisibilă deoarece condamnatul s-a sustras de la judecată în primul ciclu procesual. Atâta timp cât dispoziţiile legale în materie nu condiţionează rejudecarea cauzei de faptul că lipsa de la judecată să nu fie imputabilă condamnatului, instanţa nu poate adăuga o astfel de condiţie.

În consecinţă, faţă de cele expuse mai sus, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen. va admite recursul declarat de condamnatul L.I.C.împotriva sentinţei penale nr. 471//08.04.2013 pronunţată de Judecătoria Oradea pe care o va casa în totalitate.

Va admite în principiu cererea formulată de condamnatul L.I.C.privind rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 6140/271/2001 al Judecătoriei Oradea şi va trimite cauza la această instanţă pentru continuarea judecăţii.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

Va constata că petentul condamnat este încarcerat pentru executarea pedepsei aplicată prin s.pen. nr. 526/2005 a Judecătoriei Oradea.

Domenii speta

Spete similare