Drept procesual civil. perimare . Art.242 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă; Art.244 pct.2 Cod procedură civilă; Art.244/1 alin.1 Cod procedură civilă; Art.245 pct.1 Cod procedură civilă; Art.248 Cod procedură civilă;

Decizie 5264 din 07.11.2013


DREPT  PROCESUAL CIVIL. PERIMARE

ÎNCHEIERE DE SUSPENDARE A JUDECĂŢII DATĂ ÎN BAZA DISP.ART.242 PCT.1 din Codul de procedură civilă, neatacată. Critici aduse acesteia cu ocazia soluţionării excepţiei de perimare a cererii.

Art.242 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă;

Art.244 pct.2 Cod procedură civilă;

 Art.244/1 alin.1 Cod procedură civilă;

Art.245 pct.1 Cod procedură civilă;

Art.248 Cod procedură civilă;

Măsura suspendării judecăţii a fost dispusă în condiţiile dispoziţiilor art.242 pct.1 din Codul de procedură civilă, în speţă nefăcându-se aplicarea dispoziţiilor art.244 pct.2 din Codul de procedură civilă, de altfel nici nu era cu putinţă luarea unei atari dispoziţii, atâta timp cât nu se declanşase urmărirea penală, simplul fapt că se efectuau cercetări în dosarul penal neconstituind un indiciu cu privire la săvârşirea infracţiunilor.

Criticile recurentei axate pe fundamentarea încheierii de suspendare pe un alt temei legal decât cel corect nu pot fi primite, atâta timp cât încheierea respectivă era susceptibilă de atacare cu recurs pe toată durata suspendării cursului judecării procesului în condiţiile dispoziţiilor art.244/1 alin.1 din Codul de procedură civilă, cale de atac de care recurenta nu a uzat.

DECIZIA CIVILĂ  nr.5264/2013 din 7.11.2013

-Dosar nr.2439/83/2010-

Prin sentinţa civilă nr. 489/LMA din 18 aprilie 2013, Tribunalul Satu Mare a constatat perimată cererea reclamantei S. I. M., împotriva pârâtei SC R.C. SRL, cu sediul în Gherţa Mică.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin încheierea din data de 12.02.2012, s-a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art.242 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, fără ca, în termen de 1 an de la această suspendare, să fi fost exercitat vreun act de procedură, în vederea continuării judecării cauzei, motiv pentru care, în temeiul art.248 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanţa a constatat perimarea cauzei.

Asistenţii judiciari, participând la deliberare în condiţiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu vot consultativ, au exprimat aceeaşi opinie.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, reclamanta S. I. M., solicitând admiterea recursului , iar în consecinţă, modificarea  sentinţei civilă recurată, în sensul respingerii cererii de perimare şi menţinerea măsurii suspendării judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 250 alin. 1 coroborat cu art. 244 alin. 2 Cod  procedură  civilă, cu cheltuieli de judecata.

Prin motivele de recurs, recurenta a formulat următoarele critici:

-hotărârea recurată este nelegală, deoarece la data de 12.01.2012 Tribunalul Satu Mare a pronunţat o încheiere prin care a dispus suspendarea judecării cauzei; 

-cu ocazia dezbaterii în contradictoriu a acestei măsuri procesuale, fiecare dintre părţile din litigiu s-au raportat la existenţa unui dosar penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, sub nr. 2184/P/2010, dosar în care era începută urmărirea penală împotriva învinuiţilor SCHVARTZKOPF JUDIT MĂRIA şi SCHVARTZKOPF KAROLY ISTVAN;

-după cum rezultă, de altfel, din considerentele încheierii de suspendare pronunţate la 12.01.2012, fiecare dintre părţi a confirmat faptul că are cunoştinţă despre existenţa dosarului penal, precum şi despre începerea urmăririi penale în cadrul aceluiaşi dosar, acestea au fost singurele considerente faţă de care toate părţile din proces au convenit asupra necesităţii suspendării judecăţii prezentei cauze;

-instanţa de fond însă a dispus suspendarea cauzei întemeiată în mod eronat pe dispoziţiile art. 242 pct. 1 Cod  procedură  civilă, iar nu cum era firesc - pe dispoziţiile art. 244 pct. 2 Cod  procedură  civilă, astfel, susţine indicarea greşită a temeiului legal, în condiţiile în care acesta urma doar să contureze apărările formulate de părţile litigante, or, câtă vreme nicăieri în considerentele acestei încheieri de suspendare nu se face referire la solicitarea de suspendare a judecăţii la cererea părţilor, implicit şi temeiul legal trebuie să urmeze soarta juridică a motivării în fapt a acestei cereri;

-încheierea de suspendare din data din 12.01.2012 a fost comunicată în mod greşit la un alt domiciliu decât acela indicat de către reclamantă ca fiind domiciliul procesual ales,  context în care  apreciază că, şi din punct de vedere procedural, termenul de perimare prevăzut de art. 248 alin. 1 Cod  procedură  civilă, a fost calculat în mod greşit de către instanţa de fond, care tot în mod greşit a constatat cererea ca fiind perimată, fiind o încălcare vădită a dreptului la apărare, precum şi o aplicare greşită a legii de către instanţa de fond, făcând astfel incident motivul de recurs prevăzut  de art. 304 pct. 9 Cod  procedură  civilă;

În drept, s-au invocat  art. 312 alin. 1 şi 3, art. 304 pct. 9, art. 261 pct. 3 şi 5, art. 250 alin. 1 coroborat cu art. 244 alin. 2, Cod procedură  civilă.

Intimata pârâtă SC ROŞU COMPANY SRL GHERŢA MICĂ, deşi legal citată, nu s-a prezentat şi nici nu şi-a comunicat poziţia în cauză.

Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât şi  din oficiu, instanţa de recurs, a constatat următoarele:

Prin încheierea dată în şedinţa publică din 12 ianuarie 2012 s-a dispus suspendarea judecării cauzei conform prevederilor art.242 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă. Din cuprinsul încheierii rezultă că măsura suspendării judecăţii a fost dispusă urmare cererii formulate de reprezentantul reclamantei, care şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.242 alin.1 pct.A din Codul de procedură civilă, cerere la care a achiesat şi reprezentanta pârâtei din cauză.

Este adevărat că în şedinţa aflată în discuţie reprezentantul reclamantei a făcut trimitere la un dosar penal în care reclamanta era acuzată de complicitate la delapidare şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, însă în speţă nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.244 pct.2 din Codul de procedură civilă, de altfel nici nu era cu putinţă luarea unei atari dispoziţii, atâta timp cât nu se declanşase urmărirea penală, simplul fapt că se efectuau cercetări în dosarul penal neconstituind un indiciu cu privire la săvârşirea infracţiunilor.

Potrivit art.245 pct.1 din Codul de procedură civilă, judecata reîncepe prin cererea de redeschidere făcută de una din părţi, când ea s-a suspendat prin învoirea părţilor. Prin urmare, în caz de suspendare voluntară, reluarea judecăţii nu poate fi dispusă din oficiu, ci numai la cererea părţilor.

Dată fiind situaţia expusă, s-a apreciat că este evident că, în speţă, au fost îndeplinite cumulativ condiţiile prescrise de textul art.248 din Codul de procedură civilă pentru a interveni perimarea, astfel cum în mod legal a statuat tribunalul, astfel pricina a rămas în nelucrare timp de un an, iar lăsarea pricinii în nelucrare s-a datorat culpei părţii, reclamanta solicitând redeschiderea judecăţii în afara termenului de un an, abia prin actul înregistrat la tribunal la data de 17.01.2013.

S-a opinat că, nu pot fi primite criticile recurentei axate pe fundamentarea greşită a încheierii de suspendare pe un alt temei legal decât cel corect, atâta timp cât  încheierea respectivă era susceptibilă de atacare cu recurs pe toată durata suspendării cursului judecării procesului în  condiţiile dispoziţiilor art.244/1 alin.1 din Codul de procedură civilă, cale de atac de care recurenta nu a uzat.

În contextul sus arătat, s-a mai adăugat că încheierea de suspendare a fost comunicată părţii reclamante la domiciliul indicat de aceasta pe parcursul procesului, Turulung, strada Principală, nr.248, judeţul Satu Mare.

S-a reţinut de instanţa de recurs, că aspectele reliefate conduc la concluzia că tribunalul a făcut o corectă aplicare în cauză a dispoziţiilor legale ce guvernează procedura perimării.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa, în baza dispoziţiilor art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat recursul, sentinţa fiind  păstrată în totul.