Secţia a ii – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. recurs litigii cu profesionişti. acţiune în constatarea nulităţii absolute a unui contract de prestări servicii. eroare obstacol asupra identităţii fizice a obiectului contractului. valabili

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. ACŢIUNE ÎN CONSTATAREA NULITĂŢII ABSOLUTE A UNUI CONTRACT DE PRESTĂRI SERVICII. EROARE OBSTACOL ASUPRA IDENTITĂŢII FIZICE A OBIECTULUI CONTRACTULUI. VALABILITATEA CONTRACTULUI.

-art.954 Cod civil; art.963 Cod civil; art.969 Cod civil; art.1169 Cod civil.

Decizia nr.578/12.11.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin Decizia nr. 5/C/2013, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul introdus de apelanta M. G. în contradictoriu cu intimata C. A. O.  împotriva Sentinţei civile nr.7728 din 22.05.2012, pronunţată de Judecătoria Oradea, pe care a menţinut-o în totalitate.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că din probele administrate în faţa instanţei de fond rezultă că societatea intimată a furnizat servicii de apă canal, conform contractului de prestări servicii nr.16830/26.10.2005 la imobilul situat în Oradea, str. F., nr.34 A iar contractul de vânzare cumpărare depus de apelantă face referire la imobilul de pe str. F., nr.34B.  În cursul anului 2005, deci după data cât apelanta susţine că a vândut imobilul situat la nr.34B, apelanta a solicitat R. A. A. C.  Oradea (antecesoarea apelantei) încheierea unui contract de furnizare a apei, având cod utilizator 276/34A (aşa cum rezultă din fila nr.1 a contractului), cod la care a solicitat emiterea facturilor la imobilul situat în Oradea, str. F., nr.34 A, imobil al cărui proprietara era. Aceasta a constituit motivul pentru care facturile au fost emise pentru str. F., nr.34 A.

În anexa la contract (existent la dosarul cauzei) se prevede furnizarea serviciilor pe str. F. nr.34, care include furnizarea serviciilor atât la nr.34A cât şi la nr.34B, câtre beneficiarii G. M.  şi P. M. Din copia contractului de prestări servicii nr.16830/26.10.2005 rezultă că apelanta este titulara contractului, la imobilul în cauză nu există separare de branşament şi există un singur contor. Faptul că apelanta a înstrăinat imobilul situat pe str. F. nr.34B, nu are nici o legătură cu imobilul situat pe str. F., 34A, întrucât facturile au fost emise pe numele apelantei pe imobilul de la nr.34A, ca urmare a încheierii contractului de prestări servicii.

Potrivit prevederilor art. 6.11 din contract, apelanta ape posibilitatea de a solicita rezilierea contractului şi încetarea furnizării serviciului în termen de 15 zile de la înstrăinarea imobilului cu plata la zi a tuturor debitelor, în caz contrar, ea va fi urmărită şi pentru plata serviciilor furnizate ce s-ar consuma după plecarea sa până în momentul în care se încheie contractul cu noul utilizator.

Pe de altă parte, apelanta avea obligaţia, aşa cum rezultă din contract, să aducă la cunoştinţa operatorului în termen de 15 zile lucrătoare, orice modificare a datelor sale de identificare a imobilului la care sunt prestate serviciile contractate, precum şi a adresei la care operatorul urmează să trimită facturile, obligaţie pe care aceasta nu a îndeplinit-o.

Pentru motivele sus menţionate, instanţa de fond în mod temeinic şi legal a reţinut faptul că însăşi încheierea contractului de prestări servicii în anul 2005 între apelantă şi intimată face dovada faptului că apelanta era la acel moment proprietara imobilului de pe str. F., nr.34B, de altfel, certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire depuse la dosarul cauzei, au fost emise anterior înstrăinării imobilului de la nr.34B, tocmai pentru a permite reclamantei construirea imobilelor de la nr.34A şi 34B în condiţiile legale.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta M. G., solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea în totalitate a deciziei, în sensul admiterii apelului, casarea sentinţei şi admiterea acţiunii sale în constatarea nulităţii, astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului se arată că, a fost  proprietara doar a imobilului situat pe str. F. nr. 34B, neavând nici o legătură cu cel de la nr. 34A. Extrasul CF care a fost anexat contractului de furnizare apă este aferent imobilului de la nr. 34B, fapt necontestat de către pârâtă. Se mai susţine că recurenta nu putea solicita rezilierea contractului în temeiul art. 6.11 din contract, din moment ce a înstrăinat imobilul de la nr. 34B în cursul anului 2004, ocazie cu care a pierdut şi calitatea de proprietar al acestuia, iar contractul de furnizare a apei a fost încheiat în anul 2005.

Recurenta a mai arătat că nu a avut cunoştinţă de acest contract decât la data la care pârâta a înaintat în instanţă cererea pentru plata facturilor, facturi ce au fost comunicate la adresa de pe str. F. nr. 34A , unde nu a locuit niciodată. Pârâta nu a făcut dovada că ar fi achitat vreodată o factură aferentă acestui imobil. Este evident că serviciile de apă au fost furnizate la imobilul de la nr. 34A, aşa cum rezultă din codul de utilizator 276/34A.

Un aspect important ignorat de instanţele de fond a fost existenţa unor fişe privind citirea contorului care au fost şterse şi a fost modificat numele consumatorului, fapt recunoscut de pârâtă. Instanţa de apel a reţinut greşit şi faptul că nu există separare de branşament şi există un singur contor pentru cele două imobile, fapt ce nu a fost dovedit de pârâtă.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304şi următoarele Cod Procedură Civilă vechi.

Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.

Examinând criticile formulate, Curtea a constatat caracterul nefondat ale acestora. Deşi recurenta nu a indicat motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă pe care îşi întemeiază recursul, din expunerea acestor motive cuprinsă în cererea de recurs, Curtea a apreciat că, criticile recurentei se încadrează în motivul de casare prevăzut la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Curtea a reţinut însă că, faţă de actuala structură a recursului, schimbarea situaţiei de fapt reţinută atât de prima instanţă, cât şi de instanţa de apel, în baza probelor deja administrate, nu mai poate fi realizată în recurs, motivul de modificare prevăzut la art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă fiind abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000. Acest motiv permitea instanţelor de recurs să analizeze hotărârea prin prisma greşelilor grave de fapt a instanţelor de fond, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.

Constatarea faptelor, aşa cum rezultă ele din actele şi dovezile administrate de părţi, este atributul exclusiv al instanţelor de fond, instanţa de recurs având competenţa de a verifica numai legalitatea hotărârii.

Or, faţă de probele administrate de părţi, în faţa instanţelor de fond, cât şi faţă de probele administrate din oficiu de către instanţa de recurs, Curtea a apreciat că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii situaţiei de fapt reţinute.

Astfel, reclamanta a încheiat cu pârâta contractul de branşare/racordare  şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 16830/26.10.2005, pentru codul de utilizator 276/34A, părţile urmând să execute obligaţiile contractuale, în temeiul art. 969 Cod civil faţă de probele administrate în cauză, instanţele de fond au reţinut că reclamanta era proprietara imobilului situat pe str. F. nr. 34A.

Curtea a reţinut că reclamanta a invocat drept motiv de nulitate a contractului eroarea obstacol ce cade asupra identităţii fizice a obiectului contractului, eroare ce loveşte contractul de nulitate întrucât în fapt partea nu şi-a dat consimţământul la încheierea acelui contract, conform art. 954 Cod civil (în vigoare la momentul încheierii contractului).

Reclamanta a susţinut însă că eroarea s-a produs în sensul că realizarea branşamentului s-a făcut la o altă locaţie care nu se află în proprietatea sa, fără a arăta locaţia pe care a avut-o ea în vedere la momentul încheierii convenţiei. Faţă de situaţia de fapt reţinută, în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţele de fond faptul că în speţă nu sunt întrunite condiţiile erorii obstacol, întrucât reclamanta nu a probat eroarea în care s-a aflat, mai mult nici nu a arătat împrejurările a căror reprezentare le-a avut la momentul încheierii contractului, respectiv ce contract a dorit să încheie, ori imobilul pentru care a dorit să încheie contractul de branşament/racordare.

O altă condiţie de valabilitate a contractului este obiectul acestuia. Potrivit art. 963 şi următoarele Cod civil vechi, pentru a fi valabil, obiectul contractului trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să existe, să fie în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil, să fie posibil, să fie licit şi moral, respectiv cel ce se obligă să fie titularul dreptului subiectiv civil.

Faţă de condiţiile de valabilitate ale obiectului contractului enumerate, Curtea a constatat că reclamanta contestă îndeplinirea în cauză numai a uneia dintre acestea , respectiv că nu deţine calitatea de proprietară asupra imobilului obiect material al convenţiei, că nu este titulara dreptului subiectiv de proprietate asupra acestuia. Instanţele de fond reţinând că reclamanta este proprietara imobilului în litigiu, în mod corect au aplicat dispoziţiile legale, în sensul că au constatat valabilitatea contractului.

Pe de altă parte, faţă de motivele de recurs invocate, instanţa de recurs a reţinut totuşi că în cauză reclamanta avea obligaţia de a dovedi pretenţiile sale, conform art. 1169 Cod civil, iar dovada faptului negativ, constând în aceea că nu este proprietară asupra unui imobil, se face printr-un fapt pozitiv , respectiv prin dovedirea aspectului că acel imobil, şi nu altul, aparţine în proprietatea unei terţe persoane. Nu constituie o dovadă a faptului că reclamanta nu este proprietară asupra imobilului situat la nr. 34 A, faptul că aceasta a deţinut în proprietate nr. 34 B, ci faptul că nr. 34A se află în proprietatea unei terţe persoane. De altfel, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamanta mai deţine în proprietate şi alte imobile, nu doar cel situat pe str. F. nr. 34 B, ceea ce aste un argument în plus că proprietatea asupra unui imobil nu exclude proprietatea asupra altor imobile, raţionamentul reclamantei fiind greşit. Ori prin probele administrate în cauză, reclamanta nu a dovedit pretenţiile sale, respectiv falsa reprezentare asupra obiectului contractului, ca eroare obstacol, şi că proprietatea asupra imobilului în litigiu nu îi aparţine, cum corect au reţinut instanţele de fond.

Pentru aceste considerente, apreciind că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii în cauză, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca neîntemeiat recursul declarat în prezenta cauză.

Cheltuielile de judecată nu s-au acordat, întrucât nu au fost solicitate.

Domenii speta

Spete similare