Recurs litigii cu profesionişti. procedura insolvenţei. ridicarea dreptului de administrare al debitoarei. lipsa pregătirii de specialitate a lichidatorului judiciar în domeniul de activitate al debitoarei, nu justifică menţinerea dreptului de administra

SECÞIA A II – A CIVILÃ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ªI FISCAL.

 RECURS LITIGII CU PROFESIONIªTI. PROCEDURA INSOLVENÞEI. RIDICAREA DREPTULUI DE ADMINISTRARE AL DEBITOAREI. LIPSA PREGÃTIRII DE SPECIALITATE A LICHIDATORULUI JUDICIAR ÎN DOMENIUL DE ACTIVITATE AL DEBITOAREI, NU JUSTIFICÃ MENÞINEREA DREPTULUI DE ADMINISTRARE PE SEAMA DEBITOAREI.

-art.47  din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.637/05.12.2013 a Curþii de Apel Oradea - Secþia a II –a civilã,  de contencios administrativ ºi fiscal.

Prin sentinþa nr.1351/F din 30 aprilie 2013 Tribunalul Bihor, în temeiul art.47 alin.5 din Legea nr.85/2006 a admis cererea administratorului judiciar R. SPRL Filiala Bihor ºi în consecinþã a dispus ridicarea dreptului de administrare al societãþii debitoare S.C. R. SA.

În temeiul art.48 alin.1 din Legea nr.85/2006 s-a dispus tuturor bãncilor la care debitoarea are disponibil în conturi sã nu dispunã de acestea fãrã un ordin al administratorului judiciar R. SPRL Filiala Bihor, sub sancþiunea aplicãrii dispoziþiilor art. 48 alin.2  din Legea nr.85/2006. În temeiul art.49 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, pe perioada de observaþie debitorul va putea sã continue activitãþile curente ºi poate efectua plãþi cãtre creditorii cunoscuþi, care se încadreazã în condiþiile obiºnuite de exercitare a activitãþii curente, sub conducerea strictã a administratorului judiciar.

În temeiul art.47 alin.5 din Legea nr.85/2006 a fost admisã ºi cererea administratorului judiciar R. SPRL Filiala Bihor ºi în consecinþã s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al societãþii debitoare S.C. R. SA, cu numãr de ordine în Registrul Comerþului J05/3248/1993, CUI R09032235. În temeiul art.48 alin.1 din Legea nr.85/2006 s-a dispus tuturor bãncilor la care debitoarea are disponibil în conturi sã nu dispunã de acestea fãrã un ordin al administratorului judiciar R. SPRL Filiala Bihor, sub sancþiunea aplicãrii dispoziþiilor art. 48 alin.2  din Legea nr.85/2006. În temeiul art.49 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, pe perioada de observaþie debitorul va putea sã continue activitãþile curente ºi poate efectua plãþi câtre creditorii cunoscuþi, care se încadreazã în condiþiile obiºnuite de exercitare a activitãþii curente, sub conducerea strictã a administratorului judiciar.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, judecãtorul sindic a reþinut urmãtoarele:

Potrivit prevederilor art.47alin.5 din Legea nr.85/2006, „Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricand adresa judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, avand ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate.”

În cadrul ºedinþei adunãrii creditorilor din data de 21.03.2013, ºedinþã finalizatã cu încheierea procesului verbal depus la dosarul cauzei (fila 240 - 242), administratorul judiciar a prezentat situaþia societãþii debitoare  SC R. SA (referitor la active, contracte, ºanse de reorganizare etc.)

Conform celor reþinute de administratorul judiciar, pânã la data prezentã, masa credalã preliminarã este în sumã de 8.000.000 euro (aproximativ 36.000.000 lei) iar activul net al firmei este negativ, în sumã de – 7.653.128 lei la data de 31.12.2012. De la data de 14.02.2013, data deschiderii procedurii generale de insolvenþã datoriile societãþii debitoare cãtre bugetul general consolidat au crescut, ridicându-se la suma totalã de 759.165 lei (pe lângã datoriile înscrise în tabelul de creanþe de 2.428.515 lei) conform fiºei rol de la DGFP Bihor , din care debite generate de contribuþii cu reþinere la sursã (aferente salariilor ) în suma de 312.417 lei. Din acestea au fost achitate doar 20.000 lei în 14 luni, rãmânând un sold în sumã de 739.165 lei la bugetul general consolidat. Nu s-a achitat nici o sumã la bugetul local pentru debitele aferente perioadei dupã deschiderea procedurii, în sumã totalã de 54.826 lei, nu a fost achitatã nici  dobândã curentã cãtre bãncile comerciale.

Din înscrisurile depuse pânã la data prezentã rezultã cã toatã producþia pe care debitoarea o realizeazã la fabrica de produse alimentare situatã în Carei este destinatã vânzãrii prin intermediul SC R. C. SRL, conform contractului de distribuþie exclusivã, contract a cãrei anulare a fost solicitatã ºi este contestatã în dosarele asociate.

Se pot înregistra venituri artificiale din producþia pe stoc (produse finite în sold la data de 31.12.2012 în sumã de 1.191.423 lei, în condiþiile în care firma lucreazã pe bazã de comenzi pe care le executã la primirea lor, deci nu are resurse de a produce pe stoc). Nu se înregistreazã cheltuieli: dobânzile bancare de peste 1.000.000 lei, penalitãþi ºi dobânzi la bugetul de stat de 170.000 lei, impozitele ºi taxele locale în sumã de 54.826 lei. Toate debitele sunt nãscute dupã deschiderea procedurii.

Debitoarea nu a recuperat creanþele în sold ºi nici nu a furnizat administratorului judiciar informaþiile necesare pentru a promova acþiuni în instanþã, recuperãrile au fost nesemnificative de 1-2 % din totalul creanþelor în sold la deschiderea procedurii cu vechime mai mare de 120 zile, care se ridicã la peste 4.300.000 lei ºi sunt în pericol de a se prescrie.

În baza contractului de închiriere încheiat în data de 01.09.2011 cu SC A. G. I. SRL ar fi trebuit sã fie facturatã suma de 20.000 euro (aproximativ 90.000 lei), ceea ce nu s-a întâmplat.

Existã multe contracte de comodat în spaþiile care nu sunt destinate direct producþiei iar prin închirierea acestora s-ar putea obþine venituri care sã reducã pierderile.

Faþã de toate aceste motive sus arãtate, în cadrul ºedinþei Comitetului Creditorilor SC R. SA (comitet format din B. R. SA, C. A. B. R. SA, U. Þ. B. SA, NBG L. IFN SA, P. M. O.) din data de 10.04.2013, cu unanimitate de voturi s-a aprobat ridicarea dreptului de administrare al debitoarei. În acest sens s-a încheiat ºi s-a depus la dosarul cauzei procesul verbal încheiat în data de 10.04.2013.

Ridicarea dreptului de administrare a debitoarei în insolvenþã se poate pronunþa atunci când se probeazã existenþa pierderilor continue din averea debitoarei sau a lipsei probabilitãþii de realizare a unui plan raþional de activitate. Deci, ridicarea dreptului de administrare se face atunci când debitorul nu-l mai exercitã benefic pentru averea ºi activitatea sa, intrând într-o perioadã în care pierderile patrimoniale sunt constante ºi nu se mai poate vorbi de un plan raþional de activitate.

Aprecierea oportunitãþii mãsurii ridicãrii dreptului de administrare se face prin raportare la întreaga avere a debitorului insolvent precum ºi la întreaga sa activitate.

In cauzã, acþiunea recurentei întemeiatã pe dispoziþiile art.47 al.5, are în vedere situaþia patrimoniului acesteia din perspectiva pierderilor continue.

Potrivit înscrisurilor existente la dosar rezultã cã debitoarea nu are în derulare contracte generatoare de venituri reale, datoriile societãþii debitoare cãtre bugetul general consolidat au crescut, nu s-a achitat nici o sumã la bugetul local pentru debitele aferente perioadei dupã deschiderea procedurii, nu a fost achitatã nici  dobândã curentã cãtre bãncile comerciale, nu s-au întreprins mãsuri de recuperare a debitelor ºi de reducere a cheltuielilor, astfel cã se poate reþine o pierdere continuã din averea debitoarei ºi de lipsa probabilitãþii de realizare a unui plan raþional de activitate.

Judecãtorul sindic nu a putut reþine ca fiind temeinice apãrãrile debitoarei, acestea fiind simple scuze fãrã suport real  faþã de situaþia prezentã al societãþii debitoare.

Astfel, deºi la data prezentã are debite de achitat în sumã de 8.000.000 euro, activul net al firmei este negativ, de la data deschiderii procedurii generale de insolvenþã datoriile societãþii debitoare cãtre bugetul general consolidat au crescut, judecãtorul sindic a constatat cã în cadrul administrãrii societãþii debitoare nu a fost identificatã /dispusã/ luatã nici mãcar o singurã mãsurã care ar fi fost luatã în beneficiul societãþii debitoare, debitoarea având în continuare pierderi iar în atare condiþii nu existã nici un indiciu în ceea ce priveºte posibilitatea întocmirii unui plan de reorganizare care sã fie aprobat de în ºedinþa adunãrii creditorilor.

Ca atare, având în vedere considerentele sus-expuse, în temeiul art.47 alin.5 din Legea nr.85/2006 a admis cererea administratorului judiciar ºi în consecinþã a dispus ridicarea dreptului de administrare al societãþii debitoare S.C. R. SA.

Împotriva hotãrârii pronunþate de judecãtorul sindic a formulat recurs SC”R. SA – prin administrator special B. G., solicitând instanþei modificarea în totalitate a sentinþei recurate, în sensul respingerii cererii ºi menþinerii dreptului recurentei, de administrare a activitãþii societãþii.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta aratã cã, instanþa de fond se rezumã la a crede în totalitate susþinerile administratorului judiciar privind acuzaþiile aduse modului de administrare, afirmaþii nedovedite în concret prin nici un fel de probe. De asemenea se are în vedere poziþia exprimatã de Comitetul Creditorilor, în sensul ridicãrii dreptului de administrare.

 Pe de alta parte însã, instanþa de fond ignorã în totalitate apãrãrile recurentei însoþite de documente în probaþiune, apreciindu-le ca „scuze fãrã suport real". Reiterând apãrãrile formulate prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond, cu titlu general, învedereazã instanþei faptul cã cererea administratorului judiciar se întemeiazã pe mai multe acuzaþii, la nivel afirmativ, nedovedite în nici un fel la dosar. Apreciazã cã parte din afirmaþiile/acuzaþiile administratorului judiciar pe care îºi întemeiazã cererea de ridicare a dreptului de administrare sunt nereale, în cea mai mare mãsurã datoritã superficialei verificãri a stãrii de fapt reale.

Cu privire la negocierea dobânzilor aratã cã înainte de a fi schimbat, administratorul judiciar SC E. SPRL a iniþiat discuþii în vederea renegocierii dobânzilor bancare ºi a ratelor aferente creditelor garantate, însã abordarea bãncilor a fost dificilã, iar administratorul judiciar fiind schimbat, toate discuþiile au fost suspendate. Apreciazã însã cã medierea între debitoarea în insolvenþã ºi bãnci, cu atât mai mult cu cât actualul administrator judiciar R. SPRL a fost ales ºi numit de cãtre creditorii deþinând majoritatea creanþelor, adicã chiar bãncile creditoare, ar fi tocmai în sarcina acesteia, R. SPRL fiind cea mai în mãsurã a iniþia negocieri cu bãncile privind raporturile cu acestea. Cu toate cã îi imputã societãþii, pasivitatea faþã de bãnci, nici R. SPRL nu poate dovedi demersuri concrete iniþiate cãrora recurenta sã nu le fi dat curs. Ca atare prin prisma raporturilor cu bãncile nu considerã cã se aflã într-o culpã care sã justifice ridicarea dreptului de administrare.

Legat de contractele de leasing pentru utilaje ºi autovehicule aratã cã societatea avea raporturi cu douã societãþi de leasing, în speþã T. L. IFN SA ºi NBG L. IFN SA. Având în vedere legãtura strânsã între B. R., cu care are relaþii tensionate, evident cã nici cu NBG L. IFN SA nu a reuºit gãsirea unei cãi comune. Subliniazã faptul cã raporturile cu societatea de leasing care a manifestat deschidere spre derularea în continuare a contractelor de leasing, respectiv T. L., toate contractele au fost menþinute ºi toate plãþile aferente, dupã intrarea în insolvenþã, au fost efectuate la zi.

Pentru recuperarea crenþelor aratã cã lunar efectua demersuri în vederea recuperãrii creanþelor expediind cãtre toþi debitorii societãþii somaþii pentru stingerea datoriilor cu care aceºtia figureazã în evidenþele sale contabile. Parte din creanþe au fost recuperate, parte erau deja prescrise. Este adevãrat cã cea mai mare parte a creanþelor nu au fost recuperate însã precizeazã cã din cauza situaþiei financiare precare nu a fost în mãsurã sã plãteascã serviciile unui avocat pentru recuperarea prin instanþã a creanþelor. Pe de altã parte însã, faptul cã în temeiul Legii 85/2006 debitorul în insolvenþã stã în instanþa prin administratorul judiciar, ca atare R. SPRL avea obligaþia de a iniþia acþiuni în justiþie în vederea recuperãrii creanþelor. Mai mult, R. fiind ordonator de plãþi era în mãsurã a angaja servicii avocaþiale în acest sens.

Legat de salariile plãtite angajaþilor din departamentul comercial deºi activitatea de distribuþie era externalizatã prin contractul de distribuþie, invocate ca o culpã a recurentei, învedereazã  faptul cã prin contractul de distribuþie nr. 110/01.10.2011, art.8.2. lit. p), R. SA avea obligaþia de a asigura suport logistic uman pentru efectuarea distribuþiei. Ca atare în mod firesc a plãtit salariile angajaþilor din departamentul comercial. Mai mult, aceºtia au ºi fost angajaþi ai R. SA pânã în decembrie 2012 dupã care au încetat raporturile de muncã cu societatea.

În ce priveºte problema plãþilor cãtre creditorii garantaþi precum ºi plata datoriilor bugetare, aratã cã neefectuarea acestora, sau efectuarea unor plaþi insuficiente se datoreazã în principal deficitului de numerar ºi nu unei deficitare administrãri. Dupã cum este binecunoscut chiar începând de la cererea de deschidere a procedurii insolvenþei, recurenta se confruntã cu o acuta lipsa de lichiditãþi, de naturã a-i pune în postura de a nu putea produce ºi a pierde contractele comerciale cu clienþii. Încet, dupã intrarea în insolvenþã, a început sã se refacã financiar, începând sã facã plãþi cãtre buget. Menþioneazã cã în prezent, produce cu materii prime asigurate ºi finanþate de distribuitorul R. C. SRL. De asemenea este foarte important de avut in vedere caracterul sezonier al activitãþii sale, activând in principal în industria îngheþatei. Astfel, în perioadele de toamnã ºi iarnã doar produce pe stoc iar primãvara ºi vara vinde ºi încaseazã. În momentul de faþã sunt la începutul sezonului de vânzãri ºi încasãri, al doilea dupã intrarea în insolvenþã (primãvara ºi vara 2012 societatea era aproape la fel de slãbitã financiar ca ºi în perioada de dinainte de intrare în insolvenþã, cu portofoliu de clienþi redus datoritã nelivrãrilor din anii anteriori) în urma cãrora preconizeazã cã va putea ajunge la zi cu datoriile curente cãtre bugetul de Stat.

Legat de contractele privind folosinþa unor imobile proprietatea R. SA, prin care se susþine cã ar fi prejudiciat patrimoniul societãþii, în cazul unor verificãri faptice, administratorul judiciar ar fi putut constata de exemplu cã în cazul contractului de locaþie cu A. G. I. SRL toate imobilele închiriate au fost reparate ºi renovate, investiþiile masive din acele imobile profitând R. SA. De asemenea tot la o simplã verificare ar fi putut constata cã imobilele din Oradea, str. B. 2 si B. 2A sunt folosite de R. SA ca birou de contabilitate ºi atelier mecanic, contractele de comodat cu I. SRL ºi R. F. SRL fiind destinate exclusiv declarãrii se sediu social, fructele bunurilor intra în patrimoniul R. SA, respectiv folosinþa faptica a imobilelor fiind a R. SA. Deci la o documentare mai atentã se poate concluziona cã parte din acuzaþiile administratorului judiciar în mãsura a justifica ridicarea dreptului de administrare sunt neîntemeiate ºi nereale.

Este foarte important de avut în vedere la analizarea performanþelor SC R. SA de faptul cã la intrarea în insolvenþã societatea înregistra deficite financiare foarte mari, în ciuda cãrora însã societatea nu ºi-a redus producþia ºi nivelul la care funcþiona, însã redresarea financiarã ºi ajungerea la zi cu plata datoriilor curente, asigurând însã totodatã ºi  continuitatea producþiei, este un proces de duratã. Simpla analiza a cifrelor nu induce automat concluzia unei deficitare administrãri.

Nu în ultimul rând având în vedere faptul cã R. SA are o activitate industrialã complexã, a cãrei administrare necesitã experienþã în domeniu, ceea ce crede cã lipseºte oricãrei persoane strãine de domeniu, evident nu este în interesul reorganizãrii ridicarea dreptului de administrare. Faptul cã R. SPRL este ordonator de plãþi, este suficient pentru protejarea ºi asigurarea intereselor creditorilor.

Prin întâmpinarea depusã la dosar, R. SRL Oradea solicitã instanþei, în principal anularea recursurilor ca nemotivate în drept ºi în subsidiar respingerea recursurilor formulate ca neîntemeiate ºi menþinerea sentinþei instanþei de fond ca legalã ºi temeinicã, pentru  urmãtoarele.

Ca o chestiune preliminarã, solicitã a se constata faptul cã cele douã recursuri formulate în cauzã sunt identice astfel cã, pentru uºurinþa argumentaþiei, le va trata ca un recurs unitar.

În fapt, procedura de insolvenþã asupra debitorului S.C. R. S.A. a fost deschisã de Tribunalul Bihor în data de 14 februarie 2012, fiind stabilitã o masa credalã preliminarã este în sumã de aproximativ 36.000.000 lei noi (peste 8.000.000 de Euro), iar sentinþa pronunþatã asupra contestaþiilor în dosarul asociat per a2, nu a modificat în mod semnificativ acest debit.  În cele 14 luni scurse de la deschiderea procedurii ºi pânã la termenul de pronunþare al sentinþei atacate prin prezentul recurs, datoriile cãtre bugetul general consolidat au crescut, ridicându-se la suma totala de 759.165 lei doar pe parcursul procedurii pânã la data de 30.04.2013, (pe lângã datoriile înscrise în tabelul de creanþe de 2.428.515 lei) conform probelor administrate în fond (fiºa rol de la DGFP Bihor), din care debite generate de contribuþii cu reþinere la sursa (aferente salariilor) în suma de 312.417 lei. Din acestea au fost achitate doar 20.000 lei în 14 luni (pânã la data de 23.04.2013, data întocmirii raportului), rãmânând un sold în sumã de 739.165 lei la bugetul general consolidat. De asemenea nu s-a achitat nici o sumã la bugetul local pentru debitele aferente perioadei dupã deschiderea procedurii, în sumã totalã de 54.826 lei.

Nu a fost achitatã nici o dobândã curentã cãtre bãncile comerciale ºi a primit notificãri ºi invitaþii la conciliere de la creditori pentru datorii neachitate, datorii contractate în perioada de dupã deschiderea procedurii.  Încrederea creditorilor în managementul debitoarei este foarte redusã lucru demonstrat de faptul cã toþi cei cinci membri ai comitetului creditorilor care împreunã deþin peste 50% din totalul creanþelor au votat cererea de ridicare a dreptului de administrare.

În drept, în principal solicitã anularea recursurilor formulate în cauzã ca nemotivate în drept, deoarece, nu se menþioneazã în vreun fel în cuprinsul acestora vreo nulitate a sentinþei de fond prevãzutã la art. 304 sau mãcar incidenþa art. 304 indice 1 sau vreun alt text din Vechiul Cod de Procedurã Civilã (incident în speþã), astfel cã se impune cu necesitate anularea acestora.

În subsidiar, solicitã respingerea recursurilor formulate în cauzã ca neîntemeiate în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de Procedurã Civilã , având în vedere cã acestea nu cuprind motive întemeiate (pe lângã cã nu existã nici o motivare în drept) pentru a se putea casa sau modifica sentinþa instanþei de fond, singurele aspecte relevate fiind o victimizare continuã a debitoarei ºi atacarea principalilor creditori, de parcã aceºtia ar fi adus debitoarea în insolvenþã ºi nu managementul actual, care de altfel a ºi formulat cererea de deschidere a procedurii.

Mai aratã cã a reuºit sã achite din datoriile contactate pe perioada procedurii, dupã cum reiese din raportul depus la termenul din 17.09.2013 la dosarul de fond (ºi necontestat de administratorul special), dupã cum urmeazã:  - luna mai 2013: 115.000 lei; -luna iunie 2013: 50.868 lei; -luna iulie 2013: 82.485 lei; -luna august 2013: 6.700 lei; -luna septembrie 2013: 46.944 lei. Total achitat la bugetul general consolidat perioada 30.04-13.09.2013: 301.997 lei (faþã de 20.000 lei în perioada 14.02.2013-23.04.2013), adicã s-au achitat toate datoriile curente aferente salariilor ºi s-a reuºit ºi achitarea parþialã a datoriilor acumulate înainte de ridicarea dreptului de administrare. Nu înþelege ce relevanþã au în speþã problemele legate de negocierea dobânzilor la contractele de credit (mai ales cã nu s-a achitat nici o sumã ca dobânzi cãtre acestea în 14 luni) ºi contractele de leasing pentru automobile.

Recuperarea creanþelor: O simplã sentinþã judecãtoreascã ºi câteva notificãri nu pot constitui nici mãcar justificarea lipsei de acþiune a debitoarei. Iar dacã debitoarea doreºte ca R. sã acþioneze pentru recuperarea creanþelor se ridicã întrebarea retoricã de ce se contestã ridicarea dreptului de administrare. Oricum neavând documente, nu poate iniþia acþiuni în instanþã, mai ales pe noul cod de procedurã civilã. Aspectele legate de salariile plãtite angajaþilor din departamentul comercial chiar nu au relevanþã în prezenta speþã, fiind probabil preluate din celelalte contestaþii formulate în celelalte 10 dosare asociate. Dar totuºi, aratã cã debitoarea a plãtit salariile unor angajaþi care de fapt au prestat munca exclusiv pentru un terþ, respectiv distribuitorul R. C. SRL.

 În sfârºit se discutã ºi de lipsa plãþilor pentru debitele generate dupã deschiderea procedurii, dar chiar din argumentaþia recurentelor rezultã cã debitoarea nu se poate administra singurã deoarece în 14 luni în care nu s-au plãtit nici un leu la bugetele statului sau locale nu se poate vorbi nici de activitate sezonierã nici de o revenire "încet-încet" a situaþiei financiare.

În ceea ce priveºte imobilele proprietatea debitoarei pentru care aceasta datoreazã taxe ºi impozite (care oricum nu se plãtesc) ºi nu primeºte nici un leu pentru folosinþa lor de la cele peste 15 societãþi comerciale care au sediile în acestea ce sã se mai discute, mai ales cã dacã ar fi adevãrat cã s-au efectuat investiþii masive de cãtre chiriaºi sau comodanþi acestea ar fi trebuit declarate conform Codului Fiscal la bugetul local, lucru care nu s-a întâmplat, frizându-se astfel evaziunea fiscalã.

În ceea ce priveºte probaþiunea administratã în prezentul dosar,  solicitã a se observa cã debitoarea nu a contestat raportul 3 depus la termenul din 26.03.2013 (în care a fundamentat cererea de ridicare a dreptului de administrare, pe baza datelor primite de la debitoare), mai mult debitoarea nu a contestat nici hotãrârea Comitetului Creditorilor din data 10.04.2013 privind ridicarea dreptului de administrare (cu 5 voturi din 5 membri), în care a fundamentat cererea de ridicare a dreptului de administrare, pe baza datelor primite de la debitoare. Însã pânã la urmã orice probaþiune ar putea administra oricine în prezentul dosar ºi orice documente s-ar depune nu se poate contesta faptul cã societatea debitoare nu poate sã-ºi achite nici mãcar impozitele ºi contribuþiile aferente salariilor, sume care nu au cum sã fie contestate de debitoare deoarece sunt calculate pe baza declaraþiilor de impozite depuse chiar de debitoare la DGFP Bihor, astfel cã se impune cu necesitate concluzia cã debitoarea nu poate sã-ºi administreze singurã activitatea, singura ºansã de reorganizare a debitoarei fiind schimbarea managementului.

Pentru a se ridica dreptul de administrare, solicitã a fi avute în vedere prevederile art. 47 alin. 5 din Legea nr. 85/2006: "Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecãtorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitãþii de realizare a unui plan raþional de activitate.'' Astfel pentru a se admite cererea de ridicare trebuie demonstratã existenþa pierderile continue înregistrare de cãtre debitoare, respectiv debite restante datorate dupã data deschiderii procedurii cãtre Bugetul general consolidat aferente salariilor în sumã totalã de 739.165 lei. Toatã producþia pe care debitoarea o realizeazã la fabrica de produse alimentare situatã în Cãrei, jud. Satu-Mare, este destinatã vânzãrii prin intermediul SC R. C. SRL, conform contractului de distribuþie exclusivã a cãrui denunþare a fãcut-o ºi este contestatã în dosarele asociate 1292/111/2012/a6-a8, contract deosebit de dezavantajos pentru debitoare. Producþia realizatã ºi vândutã în 14 luni de la deschiderea procedurii nu a fost suficientã nici mãcar pentru acoperirea costurilor cu salariile, dupã cum a arãtat mai sus nu sunt acoperite contribuþiile ºi impozitele aferente. Se pot înregistra venituri artificiale din producþia pe stoc sau alte artificii contabile dar asta nu înseamnã cã nu existã pierderi continue ºi cã debitoarea se adânceºte în datorii. În contabilitate nu s-au înregistrat cheltuielile: dobânzile bancare de peste 1.000.000 lei, penalitãþi ºi dobânzi la bugetul de stat 170.000 lei, impozitele ºi taxele locale în sumã de 54.826 lei etc. Toate debitele sunt nãscute dupã deschiderea procedurii.

Debitoarea nu a recuperat creanþele în sold ºi nici nu i-au furnizat informaþiile necesare pentru a putea promova acþiuni în instanþã, respectiv au fost doar recuperãri nesemnificative în proporþie de 1 - 2% din totalul creanþelor în sold la deschiderea procedurii cu vechime mai mare de 120 zile, care se ridicã la peste 4.300.000 lei ºi sunt în pericol de a se prescrie. Din pãcate nici în momentul de faþã nu s-au predat documentele respective.

Contractul de închiriere cu SC A. G. I. SRL din data de 01.09.2011 (au trecut 20 de luni) - ar fi trebuit facturata suma de 20.000 de euro (aprox. 90.000 lei), însã A. G. I. SRL a plãtit cãtre R. SA doar dupã identificarea ºi denunþarea contractului de cãtre administratorul judiciar. Existã foarte multe contracte de comodat în spaþiile care nu sunt destinate direct producþiei - prin închirierea spaþiilor s-ar putea obþine venituri care sã reducã pierderile. Datoritã faptului cã nu sunt înregistrate toate cheltuielile ºi se înregistreazã venituri din producþia pe stoc, se creeazã aparenþa unui rezultat pozitiv, dar acesta nu este reflectat în nici un fel de lichiditãþi pentru societate (nu se încaseazã bani). Nu se recupereazã creanþele debitoarei de la clienþii acesteia. Se înregistreazã datorii dupã deschiderea procedurii la Bugetul general consolidat, bugetele locale ºi la alþi creditori, datorii care cresc lunã de lunã. În momentul de faþã debitoarea este insolvabilã, respectiv totalul activelor este mult mai mic decât totalul datoriilor. Activul net al firmei = Total Active - Datorii= Capital propriu este negativ, în sumã de - 7.653.128 lei Ia 31.12.2012. De asemenea, Nu se plãteau (înainte de ridicarea dreptului de administrare) contribuþiile la bugetul de stat, nici mãcar cele cu reþinere la sursã (faptã care constituie infracþiunea de evaziune fiscalã), astfel cã aceºtia nu vor beneficia de pensii ºi de spitalizare sau servicii medicale. Nu sunt exploatate în interesul debitoarei, astfel imobilele care nu sunt legate direct de activitatea de producþie sunt date în folosinþã cu titlu gratuit altor entitãþi, cu toate cã debitoarea datoreazã impozite ºi taxe foarte mari aferente acestora (din care nu s-a achitat nimic), ca sã nu mai vorbim de deprecierea respectivelor bunuri.

R. SPRL Oradea, îºi întemeiazã întâmpinarea pe prevederile art. 115 ºi 312 Cod de Procedurã Civilã coroborate cu cele ale art. 47 din Legea 85/2006.

B. R. SA, prin concluziile scrise solicitã instanþei respingerea recursului, învederând faptul cã, potrivit scopului instituit de legea insolvenþei la art.2, respectiv acoperirea pasivului societãþii, ºi nu salvarea societãþii prin prejudicierea creditorilor, urmãtoarea etapã în desfãºurarea procedurii este etapa falimentului.

Instanþa de recurs analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, cât ºi din oficiu, a reþinut cã este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedurã civilã, art.8 din Legea nr.85/2006, sã dispunã respingerea lui pentru urmãtoarele considerente:

Administratorul judiciar al debitoarei falite, dupã analizarea activitãþii desfãºurate de debitoare sub administrarea vechii conduceri existente la momentul deschiderii procedurii ºi ulterior acesteia, a prezentat adunãrii creditorilor situaþia patrimonialã a societãþii ºi modul în care aceasta a fost administratã pe parcursul procedurii, supunând votului creditorilor ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.

Raportul de activitate întocmit a fost depus la dosar pentru termenul din data de 26 martie 2013, comitetul creditorilor fiind în unanimitate de acord cu solicitarea administratorului judiciar în cadrul ºedinþei din data de 10 aprilie 2013. Ulterior s-a solicitat judecãtorului sindic ridicarea dreptului de administrare al debitoarei datoritã pierderilor continue în activitate ºi lipsei probabilitãþii de realizare a unui plan raþional de activitate în temeiul prevederilor art.47 din Legea nr.85/2006.

Oportunitatea luãrii mãsurii ridicãrii dreptului de administrare se analizeazã prin raportare la activitatea desfãºuratã de debitoare dupã data deschiderii procedurii, restrângerea dreptului vizând înlãturarea unui management defectuos ºi o bunã administrare a averii debitorului pentru a nu se leza drepturile ºi interesele legitime ale creditorilor care datoritã insolvenþei constatate nu ºi-au încasat creanþele.

În cazul în care în urma analizei efectuate se constatã cã situaþia patrimonialã a debitorului insolvent nu prezintã o îmbunãtãþire realã pe o perioadã suficientã de timp ce sã justifice o analizã pertinentã, cã  se înregistreazã pierderi continue în activitatea desfãºuratã ºi nu existã o probabilitate realã de redresare a activitãþii, se impune ridicarea dreptului de administrare .

Aceasta este ºi situaþia din speþã, activitatea desfãºuratã de debitoare în cele 14 luni dupã data deschiderii procedurii înregistrând pierderi continue ce au determinat cumularea de noi creanþe pe lângã cele în sumã considerabilã înscrise deja la masa credalã, mãsurile întreprinse în perioada respectivã neconfirmând posibilitatea unei îmbunãtãþiri a activitãþii sub conducerea debitoarei ºi a probabilitatea unui plan raþional de activitate.

Astfel, pe lângã  creanþele în sumã de aproximativ 36.000.000 lei înscrise la masa credalã, debitoarea a mai acumulat datorii cãtre bugetul general consolidat în sumã de 759.165 lei pânã la data de 30.04.2013, achitându-se doar 20.000 lei în 14 luni. Nu s-a achitat nici un fel de contribuþii la bugetul de stat aferente salariaþilor, debite aferente bugetului local dupã data deschiderii procedurii, dobânzi curente la instituþiile de credit,  fiind înregistrate ºi alte datorii neachitate ce au condus la notificarea debitoarei pentru neplata lor.

Nu s-a reuºit recuperarea creanþelor pe care debitoarea le are de recuperat, fiind efectuate doar notificãri cãtre debitori ºi obþinutã o singurã hotãrâre judecãtoreascã.

Producþia realizatã de debitoare se valorificã prin intermediul unei alte societãþi în baza unui contract de distribuþie exclusivã, denunþat de administratorul judiciar, iar bunurile aflate în patrimoniul debitoarei nu sunt exploatate corespunzãtor în condiþiile în care sunt date spre folosinþã cu titlu gratuit unor terþi.

Constatãrile efectuate de administratorul judiciar nu au fost combãtute pertinent de debitoare prin administratorul special, nici în faþa judecãtorului sindic ºi nici în recurs, nefiind depusã vreo probã care sã combatã situaþia patrimonialã prezentatã de administratorul judiciar ºi care sã ducã la o concluzie contrarã ce ar justifica pãstrarea dreptului de administrare.

Prin recursul declarat, recurenta debitoare aduce critici la adresa administratorului judiciar invocând neefectuarea de cãtre acesta a unor demersuri pentru negocierea dobânzilor bancare ori a contractelor încheiate cu societãþile de leasing cu care debitoarea are raporturi contractuale, însã nu se prezintã vreo probã din care sã rezulte cã s-ar fi solicitat asistenþa administratorului judiciar ºi aceasta ar fi refuzat.

Pe toatã perioada analizatã debitoarea a deþinut dreptul de administrare  a societãþii ºi conducerea în totalitate a activitãþii desfãºurate, practicianul în insolvenþã având doar rolul de a supraveghea activitatea ºi de a acorda asistenþã debitorului atunci când acesta o solicitã.

În aceste condiþii, efectuarea demersurilor imputate a fi neexecutate de administratorul judiciar cãdeau în sarcina debitoarei ºi conducerii sale ºi nu practicianului în insolvenþã, ce ar fi putut interveni doar dacã debitoarea în exercitarea demersurilor respective ar fi întâmpinat dificultãþi ce ar fi justificat intervenþia administratorului judiciar. Faptul cã, acesta dupã data deschiderii procedurii reprezintã debitoarea, nu face ca atribuþiile aferente dreptului de administrare pãstrat de debitoare sã-i fie transferate.

Pentru acest considerent, nu au putut fi avute în vedere nici susþinerile recurentei în sensul cã doar administratorului judiciar i-ar fi revenit obligaþia de a iniþia acþiuni în instanþã pentru recuperarea creanþelor câtã vreme necesitatea formulãrii unor asemenea acþiuni nu i s-a adus la cunoºtinþã. În condiþiile în care, debitoarea ce îºi administra în totalitate activitatea constatã cã în urma notificãrilor expediate  debitorilor nu reuºeºte pe cale amiabilã sã recupereze creanþele, ar fi trebuit sã prezinte administratorului judiciar o situaþie a acestora, însoþite de înscrisuri justificative ce sã poatã sta la baza formulãrii unor eventuale acþiuni judiciare înlãuntrul termenelor  procedurale prevãzute de lege.

Lipsa acutã de lichiditãþi ºi de disponibil necesar pentru plata datoriilor scadente ce a generat deschiderea procedurii insolvenþei nu a fost îmbunãtãþitã în perioada analizatã, ci dimpotrivã s-a ajuns la cumularea unor noi datorii. Imposibilitatea de a depãºi în mod vizibil în 14 luni de activitate lipsa de lichiditãþi, denotã  atât o administrare deficitarã ce nu a reuºit prin mãsuri concrete sã îmbunãtãþeascã deficitul de numerar, cât ºi lipsa probabilitãþii realizãrii unei activitãþi profitabile. Faptul cã activitatea debitoarei are un caracter sezonier, activând în principal în industria îngheþatei, nu justificã pierderile continue înregistrate în 14 luni de activitate ºi negestionarea activitãþii  astfel încât sã se opreascã pierderile ºi sã se obþinã profit, analiza efectuându-se pe o perioadã mai mare de 1 an.

De asemenea, faptul cã unii din terþii ce ocupã cu titlu gratuit imobilele proprietatea debitoarei ar fi efectuat investiþii ce ar fi adus un spor de valoare considerabil bunurilor respective nu s-a dovedit în cauzã prin nici un mijloc de probã, astfel cã posesia ºi folosinþa exercitatã de terþii respectivi cu titlu gratuit nu poate fi consideratã ca fiind o mãsurã beneficã activitãþii debitoarei.

În ce priveºte aspectele invocate de debitoare prin notele scrise, depuse la filele 146-151 în recurs, dupã expirarea termenului de recurs ºi care vizeazã modul în care administratorul judiciar a administrat activitatea debitoarei dupã momentul ridicãrii dreptului de administrare prin sentinþa atacatã nu pot fi avute în vedere deoarece vizeazã o altã perioadã decât cea analizatã în cauzã ºi activitatea administratorului judiciar. Ori, activitatea întreprinsã sub aspectul modului de administrare a debitoarei dupã ridicarea dreptului de administrare de cãtre administratorul judiciar nu poate constitui temei pentru pãstrarea dreptului de administrare pe seama debitoarei ºi organelor sale de conducere, câtã vreme activitatea desfãºuratã sub conducerea debitoarei pânã la momentul ridicãrii dreptului justificã luarea mãsurii. Faptul cã administratorul judiciar nu ar avea cunoºtinþele ºi pregãtirea profesionalã necesare pentru a administra activitatea debitoarei, nu justificã pãstrarea dreptului de administrare al debitoarei câtã vreme activitatea sub conducerea ei a înregistrat pierderi continue ºi nu existã probabilitatea realizãrii unui plan de activitate raþional. Aceste aspecte legate de eventuala lipsã de pregãtire de specialitate în domeniul care îºi desfãºoarã activitatea debitoarea poate justifica, dacã se apreciazã necesar ºi oportun, angajarea unor specialiºti care sã asiste practicianul, însã nu pot duce la menþinerea dreptului de administrare pe seama debitoarei.

Concluzionând, instanþa de recurs a reþinut cã motivele invocate de recurentã sunt nefondate, în mod judicios dispunând judecãtorul sindic ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.

Pentru aceste considerente, recursul declarat a fost respins ca nefondat iar sentinþa atacatã menþinutã în totalitate.

Instanþa de recurs nu a acordat cheltuieli de judecatã deoarece acestea nu s-au solicitat de pãrþi.

Domenii speta

Spete similare