Recurs litigii cu profesionisti. ACtIUNE în constatarea transmiterii patrimoniului unei SOCIETAtI comerciale cu raspundere limitata, radiata, COASOCIAtILOR. legea aplicabila. -art.1 si 7 din Legea nr.314/2001; -art.477 Cod civil.

SECtIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. ACtIUNE ÎN CONSTATAREA TRANSMITERII PATRIMONIULUI UNEI SOCIETAtI COMERCIALE CU RASPUNDERE LIMITATA, RADIATA, COASOCIAtILOR. LEGEA APLICABILA.

-art.1 si 7  din Legea nr.314/2001; -art.477 Cod civil.

Decizia nr.643/05.12.2013 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II –a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Prin sentinta  nr.298/COM din 5 iunie 2013, pronuntata de Tribunalul Bihor s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâtul F. M. T., si a fost admisa actiunea formulata de reclamanta B. D., împotriva pârâtului F. M. T., si pe cale de consecinta  s-a constatat ca patrimoniul SC F. P. SRL radiata de la O.R.C. BIHOR sub nr. J05/2959/1992 la data de 15.10.2003 s-a transmis în cota de 66,6% catre pârât si în cota de 33,3% catre reclamanta.

Pentru a pronunta aceasta, instanta de fond, raportat la exceptiile invocate, fata de dispozitiile art.137 Cod procedura civila conform carora instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor exceptiilor care fac de prisos cercetarea pe fond a pricinii, a retinut urmatoarele :

În ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârât, instanta a retinut ca una din conditiile de a fi parte în procesul civil, sau pentru exercitarea actiunii civile o constituie capacitatea procesuala si existenta interesului judiciar. În acest sens art.41 VCPC reglementeaza calitatea procesuala pasiva ca fiind în persoana pârâtului si cel despre care se pretinde ca este obligat în raportul juridic supus judecatii. Legea speciala în materie, respectiv art.202 alin.3 din Legea nr.31/1990 modificata reglementeaza situatia dobândirii unei parti sociale prin succesiune, situatie în care societatea este obligata la plata partii sociale catre succesori, conform ultimului bilant contabil aprobat, iar succesorii nu dobândesc de drept calitatea de asociati în lipsa Hotarârii AGA de continuare a societatii cu participarea lor, succesorii dobândind de la data decesului antecesorului lor un drept de creanta, reprezentând contravaloarea partilor sociale avute de catre antecesorul lor.

Prin prisma acestor dispozitii, instanta a retinut ca reclamanta promoveaza o actiune în constatare, respectiv solicita instantei sa se constate ca la data radierii societatii comerciale de la ORC Bihor, patrimoniul fostei societati comerciale s-a transmis catre coasociati, conform cotelor din capitalul social, astfel ca, prin prisma disp. art.202 alin. 3 din Legea nr.31/1990 pârâtul are calitate procesuala pasiva, aspecte fata de care în baza art.137 VCPC instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârât, ca neîntemeiat.

În ceea ce priveste examinarea pe fond a cererii, instanta a retinut ca în conformitate cu art.237 din Legea nr.312/1990, la cererea oricarei persoane interesate precum si a ORC, Tribunalul poate pronunta dizolvarea societatii, iar potrivit art.237 pct.10 din acelasi act normativ, bunurile ramase din patrimoniul persoanei juridice radiate în conditiile art.8 si 9 revin actionarilor, în speta coasociatilor.

Fata de obiectul cererii – actiune în constatare - sustinerea reclamantei conform carora pentru fosta societate a cumparat mese si scaune, masute si tabureti, a dotat spatiul ca lucrari de lambriere si rafturi de cherestea nu au relevanta în cauza, câta vreme reclamanta nu a facut dovada ca aceste bunuri au intrat în patrimoniul societatii comerciale cu titlul de aport în natura, si prin urmare, urmare a lichidarii, aceste bunuri sa-i revina coasociatilor în conditiile art.237 pct.10 din Legea nr.31/1990.

Având în vedere listingul general emis de ORC Bihor privind pe fosta societate SC F.  C.  P. SRL, prin prisma dispozitiilor art.237 pct.10 din Legea nr.31/1990, instanta, raportat la art.111 din VCPC a constatat ca patrimoniul SC F. P. SRL radiata de la O.R.C. BIHOR sub nr. J05/2959/1992 la data de 15.10.2003 s-a transmis în cota de 66,6% catre pârât si în cota de 33,3% catre reclamanta, evident ca dupa satisfacerea creditorilor sociali ai societatii dizolvate, întrucât coasociatii sunt creditori subordonati creditorilor principali si participa la masa credala si au vocatie de creditori, în masura în care dupa lichidarea societatii mai sunt bunuri în patrimoniul societatii comerciale.

Împotriva hotarârii pronuntate de instanta de fond a formulat recurs pârâtul F. M. T., solicitând instantei modificarea sentintei recurate, în sensul respingerii actiunii reclamantei.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul arata ca, prin cererea de chemare în judecata, reclamanta a solicitat instantei pronuntarea unei hotarâri prin care sa se constate ca patrimoniul societatii comerciale SC F. P. SRL, radiata de la ORC Bihor la data de 15.10.2003 s-a transmis în cota de 66,6% catre pârâtul F. M. T. si în cota de 33.3% catre reclamanta.

În ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de recurent, instanta a retinut ca una din conditiile de a fi parte în procesul civil, sau pentru exercitarea actiunii civile o constituie capacitatea procesuala si existenta interesului judiciar, în acest sens art.41 VCPC reglementeaza calitatea procesuala pasiva ca fiind în persoana pârâtului si cel despre care se pretinde ca este obligat în raportul juridic supus judecatii.

Legea speciala în materie, respectiv art.202 alin.3 din Legea nr.31/1990 modificata reglementeaza situatia dobândirii unei parti sociale prin succesiune, situatie în care societatea este obligata la plata partii sociale catre succesori, conform ultimului bilant contabil aprobat, iar succesorii nu  dobândesc de drept calitatea de asociati în lipsa Hotarârii AGA de continuare a societatii cu participarea lor, succesorii dobândind de la data decesului antecesorului lor un drept de creanta, reprezentând contravaloarea partilor sociale avute de catre antecesorul lor.

Prin prisma acestor dispozitii, instanta a retinut ca reclamanta promoveaza o actiune în constatare, respectiv solicita instantei sa se constate ca la data radierii societatii comerciale de la ORC Bihor, patrimoniul fostei societati comerciale s-a transmis catre coasociati, conform cotelor din capitalul social, astfel ca, prin prisma dispozitiilor art.202 alin. 3 din Legea nr.31/1990 pârâtul ar avea calitate procesuala pasiva, aspecte fata de care în baza art.137 VCPC instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de subsemnatul, ca neîntemeiata.

În ceea ce priveste examinarea pe fond a cererii, instanta a retinut ca în conformitate cu art.237 din Legea nr.312/1990, la cererea oricarei persoane interesate precum si a ORC, Tribunalul poate pronunta dizolvarea societatii, iar potrivit art.237 pct.10 din acelasi act normativ, bunurile ramase din patrimoniul persoanei juridice radiate în conditiile art.8 si 9 revin actionarilor, în speta coasociatilor.

Fata de obiectul cererii - actiune în constatare - sustinerea reclamantei conform carora pentru fosta societate a cumparat mese si scaune, masute si tabureti, a dotat spatiul ca lucrari de lambriere si rafturi de cherestea nu au relevanta în cauza, cât vreme reclamanta nu a facut dovada ca aceste bunuri au intrat în patrimoniul societatii comerciale cu titlul de aport în natura, si prin urmare, urmare a lichidarii, aceste bunuri sa-i revina coasociatilor în conditiile art.237 pct.10 din Legea nr.31/1990. Având în vedere listingul general emis de ORC Bihor privind pe fosta societate SC F. C. P. SRL, prin prisma dispozitiilor art.237 pct.10 din Legea nr.31/1990, instanta, raportat la art.111 din VCPC a constatat ca patrimoniul SC F. P. SRL radiata de la O.R.C. BIHOR sub nr. J05/2959/1992 la data de 15.10.2003 s-a transmis în cota de 66,6% catre pârât si în cota de 33,3% catre reclamanta, evident ca dupa satisfacerea creditorilor sociali ai societatii dizolvate, întrucât coasociatii sunt creditori subordonati creditorilor principali si participa la masa credala si au vocatie de creditori, în masura în care dupa lichidarea societatii mai sunt bunuri în patrimoniul societatii comerciale.

 Motivele de recurs (art. 304 pct. 9 combinat cu art. 312 al. 3 Cod procedura civila art. 3041 Cod procedura civila). Judecarea cauzei s-a facut cu gresita aplicare a dispozitiilor art. 202 al. 3 din Legea nr. 31/1990, art. 237 pct. 10 din Legea nr. 31/1990, art. 7 din Legea nr. 314/2001, OUG181/2001, art. 650 si urmatoarele Cod civil.

Prima instanta nu a cercetat în ce masura ar exista în speta calitatea recurentului de mostenitor a def. F. V. T. (titular al partilor sociale ale SC F. P. C. SRL), nu a examinat cauza si nu a stabilit calitatea procesuala pasiva a recurentului prin prisma dispozitiilor art. 650 si urmatoarele Cod civil sau ale art. 102 si urmatoarele din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici, dispozitii legale care reglementeaza dobândirea calitatii de mostenitor, respectiv procedura succesorala notariala. Procedând astfel, prima instanta nu doar ca a respins în mod gresit exceptia lipsei calitatii procesuale pasive ridicata, dar nici nu a intrat în cercetarea fondului cauzei sub aspectele invocate. Sigur ca se poate admite caracterul de litigiu comercial al cauzei de fata, dar stabilirea calitatii de mostenitor trebuia facuta si dovedita în conditiile art. 650 si urmatoarele  Cod civil si ale art. 102 si urmatoarele din Legea nr. 36/1995, ceea ce nu s-a facut.

În consecinta, solutia admiterii actiunii reclamantei fata de recurent, în sensul constatarii transmiterii catre recurentul pârât a cotei de 66,6% din patrimoniul SC F. P. C. SRL motivat prin aceea ca ar fi mostenitorul def. F. V. T. este gresita, cu atât mai mult cu cât recurentul nu a avut niciodata calitatea de asociat în firma.

În baza acelorasi considerente, apreciaza ca în speta prima instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 202 al. 3 din Legea nr. 31/1990, text legal care arata ca "în cazul dobândirii unei parti sociale prin succesiune, prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urma caz, societatea este obligata la plata partii sociale catre succesori, conform ultimului bilant contabil aprobat." Asa cum a aratat mai sus, calitatea de mostenitor a recurentului ori existenta unei devolutiuni succesorale legale dupa def. F. V. T. nu a fost probata, ipoteza normei legale invocate de instanta de fond nefiind îndeplinita în speta concreta dedusa judecatii. Mai mult, nici reclamanta nu este succesoarea def. F. V. T., ceea ce vine sa întareasca argumentele de mai sus.

Prima instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990, text de lege care statueaza ca "bunurile ramase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comertului, în conditiile alin. (8) si (9), revin actionarilor." Desi textul legal citat face o distinctie clara intre "bunuri" (valori materiale), si "patrimoniu" (totalul drepturilor si obligatiilor societatii comerciale) - formularea expresis verbis a textului legal este "bunurile ramase din patrimoniul persoanei juridice radiate"- constata cu regret ca aceasta distinctie nu se regaseste si în motivarea instantei, care, în baza acestui text legal, stabileste ca o anumita cota din patrimoniul firmei s-a transmis catre recurent.

Desi textul legal aratat mai sus se refera la bunurile ramase din patrimoniul persoanei juridice radiate, instanta de fond nu stabileste în ce masura "patrimoniul" firmei mai exista, astfel încât o cota-parte din acest patrimoniu sa poata fi transmisa catre recurent si o alta catre reclamanta.

La dosarul cauzei nu se regaseste dosarul de radiere a firmei, si nu exista nici o dovada asupra a ceea ce s-a întâmplat cu bunurile din patrimoniul firmei radiate, desi suntem în prezenta unei actiuni în constatare, aspectele invocate nu sunt lipsite de importanta în speta de fata, si aceasta din mai multe motive.

Astfel, societatea a fost dizolvata în baza dispozitiilor Legii nr. 314/2001 conform mentiunilor din certificatul eliberat de catre ORC Bihor (ceea ce înseamna ca în privinta societatii nu se aplica disp. art. 9 din Legea nr. 314/2001, societatea neaflându-se în dizolvare sau lichidare la momentul intrarii în vigoare a Legii 314/2001), situatie în care devine aplicabil art. 7 din Legea nr. 314/2001 modificata de OUG 181/2001 aprobata prin Legea nr. 428/2002 care arata ca "în cazul în care bunurile imobile si mobile din patrimoniul societatilor comerciale prevazute la art. 1 nu au intrat în proprietatea altor persoane pana la data dizolvarii de drept ori în cadrul procedurii lichidarii, sunt aplicabile, dupa data radierii societatilor comerciale, dispozitiile art. 477 din Codul civil." Textul legal reglementeaza 2 situatii in care se pot gasi bunurile unei societati dizolvate în baza Legea nr. 314/2001: ori au intrat în proprietatea altor persoane pâna la data dizolvarii de drept ori în cadrul procedurii lichidarii, ori li se vor aplica dispozitiile art. 477 Cod civil (Codul civil Cuza-nn), care arata ca "toate averile vacante si fara stapâni, precum si ale persoanelor care mor fara mostenitori, sau ale caror mosteniri sunt lepadate, sunt ale domeniului public." Formularea, desi arhaica, se refera, evident, la preluarea de catre stat a bunurilor societatii. In oricare din cele doua ipoteze, în lipsa unor bunuri materiale nu putem vorbi de "patrimoniu", astfel încât sa poata fi admisa ideea unei "transmisiuni" a patrimoniului catre recurent ori reclamanta.

Prin concluziile scrise, intimata reclamanta a solicitat instantei respingerea recursului, cu consecinta mentinerii ca legale si temeinice a sentintei recurate, aratând în esenta ca, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului a fost în mod legal respinsa de catre instanta de fond. Mai arata ca pârâtul recurent nu a negat niciodata ca nu ar fi mostenitorul tatalui sau, si mai mult decât atât, prin interogatoriul administrat în cauza, în fata primei instante, a recunoscut ca dupa decesul tatalui sau, a procedat la deschiderea unei Asociatii Familiale având sediul în fostul sediu al SC”F. P. C.”SRL si ca aceasta a functionat cu bunurile acestei societati, si ca nu ar fi afirmat niciodata ca nu ar fi acceptat mostenirea tatalui sau.

Examinând sentinta recurata, raportat la motivele de recurs sustinute de recurent, instanta a retinut ca recursul este fondat, având în vedere urmatoarele considerente:

Reclamanta a sesizat instanta cu o actiune în constare, solicitând a se constata ca patrimoniul S.C. F. P. S.R.L. s-a transmis în conta de 66,6% catre pârâtul F. M. T. si în cota de 33,3% catre reclamanta.

În drept s-au invocat prevederile Legii nr.314/2001, precum si ale Legii nr.31/1990.

Dupa cum rezulta din listingul comunicat de ORC de pe lânga Tribunalul Bihor, S.C. F. P. S.R.L. a fost dizolvata de drept în baza rezolutiei nr. 730/26.09.2001 a directorului ORC Bihor, iar la data de 15.10.2003 a fost radiata în baza rezolutiei nr. 31303 în baza Legii 314/2001.

Rezulta, asadar, ca societatea comerciala a fost radiata în baza prevederilor legii speciale nr. 314/2001, si nu în baza prevederilor legii 31/1990. Prin urmare, aceleasi prevederi speciale se aplica si în ceea ce priveste situatia bunurilor ramase în patrimoniul societatii radiate, respectiv art. 7 din Legea nr.314/2001, care prevede ca în cazul în care bunurile imobile si mobile din patrimoniul societatilor comerciale prevazute la art. 1 nu au intrat în proprietatea altor persoane pâna la data dizolvarii de drept ori în cadrul procedurii lichidarii, sunt aplicabile, dupa data radierii societatilor comerciale, dispozitiile art. 477 Cod civil.

Prin urmare, raportat la aceste prevederi legale, instanta de recurs va retine în primul rând împrejurarea ca reclamanta nu a facut dovada ca în patrimoniul societatii comerciale radiate ar fi ramas anumite bunuri, iar în al doilea rând, chiar daca s-ar fi dovedit existenta acestora, dupa radierea societatii, reclamanta nu mai putea pretinde vreun drept asupra acestora, caci ele sunt considerate bunuri abandonate. Asadar, proprietatea asupra unor bunuri din patrimoniul unei societati comerciale prevazute de art. 1 din Legea 314/2001 poate fi reclamata doar pâna la data dizolvarii de drept a societatii ori în cadrul procedurii lichidarii.

De altfel, prevederile legale invocate de reclamanta reglementeaza situatia bunurilor ramase în patrimoniul societatii debitoare, si nu a transmiterii patrimoniului acesteia, caci notiunea de patrimoniu semnifica totalitatea drepturilor si a obligatiilor comerciantului, care au valoare economica. Or, odata cu radierea societatii comerciale, se poate pune doar problema bunurilor aflate în patrimoniul societatii comerciale, iar nu a transmiterii întregului patrimoniu.

Se va observa, de asemenea, împrejurarea ca societatea a fost radiata înca din anul 2003, iar raportat la aceasta data, sunt irelevante înscrisurile depuse de reclamanta prin care se încearca a se dovedi ca aceasta a contribuit financiar la dotarea firmei în anul 1992, fara a se aduce, însa, dovezi concrete privind anumite bunuri concrete care sa fi existat în patrimoniul societatii comerciale.

Chiar daca ar fi existat anumite bunuri în patrimoniul societatii, acestea ar fi trebuie reclamate anterior dizolvarii de drept a societatii (în anul 2001) ori cel mai târziu pâna  la data radierii (anul 2003). Or, reclamanta a stat în pasivitate în toata aceasta perioada, iar ulterior radierii societatii, fata de prevederile art. 7 din Legea 314/2001, aceasta nu mai poate pretinde ca ar avea dreptul asupra vreunui bun din patrimoniul debitoarei.

Fata de aceste considerente, retinând ca sentinta pronuntata a fost data cu aplicarea gresita a legii, în baza prevederilor art. 312 alin. 2 si 3, raportat la art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod procedura civila, a fost admis recursul si modificata în parte sentinta, în sensul respingerii actiunii reclamantei, fiind mentinute celelalte dispozitii ale sentintei, în sensul respingerii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului.

S-a luat act de faptul ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata în recurs.

Domenii speta

Spete similare