Recurs litigii cu profesionişti. procedura insolvenţei. anulare transfer fraudulos de drepturi patrimoniale. calitatea procesuală a debitoarei este cea de pârâtă alături de cocontractanţi şi nu de reclamantă. -Art.129 alin.5 Cod procedură civilă; -art.79

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. PROCEDURA INSOLVENŢEI. ANULARE TRANSFER FRAUDULOS DE DREPTURI PATRIMONIALE. CALITATEA PROCESUALĂ A DEBITOAREI ESTE CEA DE PÂRÂTĂ ALĂTURI DE COCONTRACTANŢI ŞI NU DE RECLAMANTĂ.

-Art.129 alin.5 Cod procedură civilă; -art.79, 80 şi 85  din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.636/05.12.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr.1554/F din 21 mai 2013, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta R. IPURL în calitate de lichidator judiciar al societăţii debitoare S.C. M.  I. SRL, societate în faliment, în contradictoriu cu pârâţii D. P. R.,  M. S.  şi P.  S.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, prin actul de compensare încheiat sub formă autentică sub nr.1757/19.06.2009 (fila 106-107 vol II) rectificată prin încheierea nr.3800/17.07.2009 (fila 108 vol II), act intervenit între debitoarea SC M. I. SRL reprezentată prin asociat P. S. şi pârâtul D. P. R., SC M. I. SRL a recunoscut debitul de 82.000 euro plus dobânzi aferente, faţă de  pârâtul D. P. R. şi s-a obligat să îl achite prin compensare cu transferul dreptului de proprietate asupra următoarelor imobilele:

 - teren arabil extravilan în suprafaţă de 6.300 mp. cu nr.cad.9280 înscris în CF 88079 O.;

- teren arabil în extravilan în suprafaţă de 5.000 mp. cu nr.cad.9278 înscris în CF 9760 O.

Prin actul de compensare încheiat sub formă autentică sub nr. 1754/19.06.2009 (fila 111-112 vol II) act intervenit între debitoarea SC M. I. SRL reprezentată prin asociat P. S. şi pârâtul M. S., SC M. I. SRL a recunoscut debitul de 47.000 euro plus dobânzi aferente (din care 12.000 euro plus dobânzi aferente îl compensează pentru SC M. I. SRL, conform înţelegerii ), faţă de  pârâtul M. S. şi s-a obligat să îl achite prin compensare cu transferul dreptului de proprietate asupra următorul imobil:

- cota de 81/100 părţi din 10.000 mp. teren (respectiv 8100 mp.) teren arabil în extravilan în suprafaţă de 8100 mp. cu nr.cad.9275 înscris în CF 152837 O. provenit din conversia de pe hârtie a CF NDF 9757 O.

Prin actul adiţional la actul de dare în plată autentificat sub nr.1754/19.06.2009 la BNP D. I. (fila 114-115 vol II), act intervenit între debitoarea SC M. I. SRL reprezentată prin asociat P. S. şi pârâtul M. S., SC M. I. SRL a recunoscut debitul de 35.000 euro plus dobânzi aferente, faţă de  pârâtul M. S. şi s-a obligat să îl achite prin compensare cu transferul dreptului de proprietate asupra următorul imobil:

- teren în suprafaţă de 5.000 mp. situat în O. înregistrat în CF 10667 cu nr.cad.10008. Părţile s-au înţeles asupra faptului că rămân de achitat 12.000 euro plus dobânzi aferente obligaţiei de plată pentru SC M. I. SRL.

Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor a fost notat în cartea funciară astfel: CF 157721 provenită din conversia de pe hârtie a CF Nr.10667 NDF nr.cad.10008, CF 88079 nr.cad.9280, CF 9760 nr.cad.9278, CF 152837 nr.cad.9275 provenită din conversia de pe hârtie a CF NDF 9757.

Potrivit prevederilor art.80 alin.1 şi alin.1 ind.1 din Legea nr.85/2006:

 (1) Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte:

………………………………………

 b) operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

c) acte incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile;

d) acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau in folosul acestuia, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obtina in caz de faliment al debitorului este mai mica decat valoarea actului de transfer;

În ceea ce priveşte motivele de nulitate a actelor juridice a căror anulare/constatare a nulităţii s-a solicitat, instanţa a stabilit următoarele:

În ceea ce priveşte calificarea juridică a actelor a căror anulare se solicită, instanţa a constatat că deşi acestea poartă denumirea de „act de compensare”, prin aceste acte nu sunt compensate creanţe certe, lichide şi exigibile în sensul dispoziţiilor art.1143-1144 Cod civil ci, reprezintă o înţelegere a părţilor în sensul de a stinge o obligaţie a societăţii debitoare prin acceptarea de câtre creditor a unei suprafeţe de teren în schimbul unei sume de bani. În cazul de faţă prestaţia iniţială a constat în plata unei sume de bani, iar creditorul a acceptat în locul sumei datorate plata unui lucru, act perfect legal şi valabil cu atât mai mult cu cât această tranzacţie a îmbrăcat o formă autentică necesară transferului dreptului de proprietate.

În ceea ce priveşte lipsa calităţii de administrator sau împuternicit special al asociatului vânzător P. S. precum şi lipsa împuternicirii AGA invocat  de reclamant, instanţa a constatat că această susţinere nu corespunde realităţii întrucât, conform menţiunilor din Procesul verbal al Adunării Generale a Asociaţilor SC M. I. SRL din data de 16.06.2009,  asociaţii l-au împuternicit pe asociatul P. S. să semneze în numele SC M. I. SRL toate actele necesare în vederea transmiterii dreptului de proprietate numiţilor M. S. şi D. P. R. în contul creanţelor deţinute de aceştia (fila 320 vol II).

Astfel, din conţinutul procesului verbal sus menţionat rezultă că în contul creanţei în valoare de 35.000 euro plus dobânzile aferente pe care pârâtul M. S. o are faţă de debitoarea SC  M. I. SRL, asociaţii convenit cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 5.000 mp. situat în O. înregistrat în CF 10667 O., cu nr.cad.10008. În contul creanţei în valoare de 82.000 euro plus dobânzile aferente pe care pârâtul D. P. R. o are faţă de debitoarea SC M. I. SRL asociaţii convenit cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 6.300 mp. cu nr.cad.9280 înscris în CF 88079 O., teren arabil în extravilan în suprafaţă de 5.000 mp. înscris în CF nr.9760 în O., nr.cadastral 9278 şi a cotei de 11/50 (respectiv 1100 mp.) din terenul în suprafaţă de 5.000 mp. înscris în CF nr.9759 a localităţii O., nr.cadastral 9277.

Împuternicirea dată asociatului P. S. este valabilă, legală, întrucât  până la data prezentă nu s-a dispus anularea hotărârii AGA al debitoarei SC M. I. SRL  din data de 16.06.2009, prin care asociaţii l-au împuternicit pe P. S. să semneze în numele SC M. I. SRL toate actele necesare în vederea transmiterii dreptului de proprietate numiţilor M. S. şi D. P. R. în contul creanţelor deţinute de aceştia.

În ceea ce priveşte motivul invocat, în sensul că pârâtul P. S., în calitate de asociat, ar fi recunoscut existenţa şi întinderea unor creanţe cu dobânzi în cuantum neidentificat, instanţa a constatat că acesta nu constituie un motiv veritabil de anulare a actelor întrucât în primul rând, după cum s-a arătat, până la data prezentă nu s-a dispus anularea hotărârii AGA al debitoarei SC M. I. SRL  din data de 16.06.2009 iar pe de altă parte aceste creanţe au fost recunoscute şi de celălalt asociat menţionat în procesul verbal încheiat în data de 16.06.2009.

Nu s-a dovedit că la momentul încheierii actului de dare in plata, societatea debitoare  a  afectat  drepturile  celorlalţi creditori,  acţiunea promovata de lichidator circumscriindu-se  in  dispoziţiile art.80  alin.1 lit. b, c si d din Legea nr.85/2006. Nu s-a dovedit că aceste terenuri ar fi avut o valoare mai mare decât creanţele creditorilor pârâţi din prezenta cauză sau că pârâţii ar fi cunoscut starea de insolvenţă sau iminenţa stării de insolvenţă al societăţii debitoare

Pentru  admisibilitatea unei  acţiuni  întemeiată  pe  dispoziţiile art.80 alin.1 lit. c  din Legea nr.85/2006, se cere îndeplinirea  cumulativa a următoarelor  condiţii: transferul unui bun câtre un terţ, in  cei  3  ani anteriori dobândirii procedurii; intenţia  tuturor parţilor contractante  de a sustrage bunul de la o eventuala urmărire sau  de  a  leza  in  orice  fel drepturile creditorilor.

Ca atare, trebuie dovedită existenta unui concept fraudulos, prezumţia de frauda fiind practic instituita doar in privinţa debitorului,  nu  si  in privinţa unei acţiuni frauduloase concertate. In speţa, cea de-a doua condiţie - a intenţiei comune  la  fraudare  - nu a fost demonstrata si contrar susţinerilor  lichidatorului  judiciar,  ea nu rezulta din acte sau fapte de natura a atrage o asemenea concluzie. Intenţia pârâţilor nu a fost de a frauda interesele societăţii debitoare ci de a-şi recupera creanţa pe care o deţinea faţă de debitoare prin acceptarea unor terenuri.

Nu este îndeplinită nici condiţia  prevăzută  de  dispoziţiile  art.80 alin.1 lit. d  din  Legea  nr.85/2006,  nu s-a stabilit că bunurile au fost înstrăinate la  un  preţ cu  mult superior valorii de piaţa, la momentul întocmirii actului. Rezultă  că  prin actul de dare în plata, debitoarea nu  şi-a  micşorat  patrimoniul,  într-un mod fraudulos, de natura atinge interesele  celorlalţi  creditori,  cu  atât mai mult cu cat aceste acte au fost încheiat înainte de  înregistrarea  cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă fata  de  societatea  debitoare  şi chiar  înainte de înregistrarea oricărei cereri formulate de creditori  faţă de aceasta.

Pe de alta parte, la momentul încheierii actului  de  dare  în  plată, societatea debitoare se afla în cursul desfăşurării  normale  a  activităţii sale  iar în  conformitate  cu  dispoziţiile art.82 din lege, prin excepţie de la dispoziţiile art.80  nu  se  va  putea  cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, făcut de  către  debitor  în cursul  desfăşurării  normale a activităţii sale curente.

 Instanţa a reţinut că în speţa de faţă, nu s-a făcut dovada prin  nici  o probă, a raportului de  cauzalitate  dintre starea  de  insolvenţă  viitoare a societăţii debitoare şi consecinţele pe care le putea produce  actul  de transfer  al bunurilor, cu atât mai mult, cu cât prin aceste acte s-au stins  datorii  pe care debitoarea o avea fata de cei doi creditori, pârâţi în prezenta cauză.

Având în vedere aceste considerente, acţiunea lichidatorului  judiciar privind anularea actului de dare în plată analizat, a fost respinsă.

 Ca o consecinţă a  respingerii  cererii  principale au fost respinse şi cererile subsecvente privind anularea încheierilor de CF şi restabilirea situaţiei tabulare anterioare în favoarea debitorului în faliment.

Împotriva hotărârii pronunţate de judecătorul sindic, scutit de plata taxelor judiciare de timbru a formulat recurs R. IPURL -  în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC ”M. I.” SRL, solicitând instanţei admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi anularea actelor de transfer patrimonial asupra imobilului teren în favoarea pârâţilor, autentificat de BNP D. I. cu nr.1754 şi 1757, 3880 din 2009, pentru:

- teren arabil extravilan în suprafaţă de 6.300 mp. cu nr.cad.9280 înscris în CF 88079 O.

- teren arabil în extravilan în suprafaţă de 5.000 mp. cu nr.cad.9278 înscris în CF 9760 O.

- teren în suprafaţă de 5.000 mp. situat în O. înregistrat în CF 10667 cu nr.cad.10008.

- cota de 81/100 părţi din 10.000 mp. teren (respectiv 8100 mp.) teren arabil în extravilan în suprafaţă de 8100 mp. cu nr.cad.9275 înscris în CF 152837 O. provenit din conversia de pe hârtie a CF NDF 9757 O.

S-a solicitat a se dispune anularea încheierilor de CF şi restabilirea situaţiei tabulare anterioare în favoarea debitorului în faliment, din:

- CF 157721 provenită din conversia de pe hârtie a CF Nr.10667 NDF nr.cad.10008

- CF 88079 nr.cad.9280

- CF 9760 nr.cad.9278

- CF 152837 nr.cad.9275 provenită din conversia de pe hârtie a CF NDF 9757 şi restabilirea situaţiei anterioare.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul arată că, referitor la natura juridică a actelor atacate, este necesar a se avea în vedere corecta calificare a acestora, denumirea lor de "acte de compensare", "dare în plată " şi alte asemenea nefiind relevante. Astfel consideră că, instanţa a apreciat greşit faptul că această tranzacţie reprezintă de fapt o înţelegere a părţilor prin care se doreşte stingerea unei obligaţii a societăţii debitoare pe care o avea faţă de M. S. şi D. P. R.. Este evident că nu este vorba despre o compensare propriu zisă câtă vreme nu se pot compensa decât creanţe certe, lichide, exigibile între ele, nu şi creanţe cu teren. Este important a se observa că prin aceste acte s-au înstrăinat către terţi terenuri, la o valoare considerată egală cu creanţele invocate, astfel valoarea transmisiunii, valoarea terenurilor a fost compensată cu pretinsele creanţe, adică preţul.

În concluzie, este vorba despre acte de vânzare cumpărare în care preţul este compensat cu creanţe egale afirmativ deţinute de cealaltă parte.

Referitor la motivarea instanţei referitoare la faptul că nu s-a dovedit că la momentul încheierii actului de dare în plată nu au fost afectate drepturile celorlalţi creditori apreciază faptul că, prestaţia debitorului insolvent depăşeşte în mod vădit contraprestaţia cumpărătorului, iar prin acest act au fost vătămate drepturile celorlalţi creditori, intenţia de fraudare se deduce din aceea că debitoarea a acceptat un preţ inferior, astfel încât să îl favorizeze pe cocontractantul cumpărător.

În ceea ce priveşte nulitatea actelor, a considerat că actele de înstrăinare sunt lovite de nulitate absolută având în vedere încălcările legii privind:

1. Lipsa calităţii de administrator sau împuternicit special al asociatului vânzător P. S., întrucât acesta nu avea împuternicire dată de către AGA şi nu deţinea nici calitatea de administrator al societăţii. Astfel proprietarul, care apare ca vânzător în aceste transmisiuni, nu a fost legal reprezentat de către persoana fizică care a exprimat voinţa si consimţământul societar la contractare, prin urmare actele nu exprimă voinţa şi consimţământul proprietarului la vânzare.

Dacă actele societăţii sunt ale organelor de conducere şi obligă societatea în acest sens, ori, actele de înstrăinare făcute de asociat fără a avea şi calitatea de administrator şi fără o împuternicire specială în acest sens nu angajează societatea. De altfel calitatea de simplu asociat, lipsa împuternicirii speciale nu îl îndreptăţesc să încheie asemenea acte de dispoziţie şi nu obligă societatea.

În acest sens nici dobânditorii nu pot invoca buna credinţă fiind evident conivenţa lor frauduloasă împotriva patrimoniului societăţii, coroborată cu modul de perfectare al înscrisurilor iniţial sub semnătură privată apoi autentificate la notar ca act de compensare, deşi evident sunt veritabile contracte de vânzare-cumpărare prin care doar preţul datorat de cumpărători este compensat cu pretinsele lor creanţe. Astfel că, nulitatea de drept afectează darea în plată, prin care debitorul îi furnizează creditorului său, care este de acord să primească o prestaţie diferită de prestaţia datorată. Astfel nu plata în natură este afectată, ci înlocuirea obiectului, decisă în cursul perioadei suspecte, dezvăluind o înţelegere secretă între creditor şi debitor.

2. În acelaşi sens şi cu privire la declaraţia de recunoaştere a creanţelor făcute în aceleaşi condiţii de asociatul P. S. De observat că, acesta cu titlu preliminar recunoaşte existenţa şi întinderea creanţelor înscrierea unor dobânzi în cuantum neidentificat şi care sunt evident nelegale.

3. Actul este făcut pentru fraudarea în primul rând a societăţii şi apoi a creditorilor având în vedere subevaluarea terenurilor în cauză astfel încât această valoare să poată fi compensată cu acele creanţe, fapt care se poate constata şi din raportul de evaluare întocmit în luna octombrie 2010. Astfel din acest raport se poate observa faptul că acele imobile au fost înstrăinate la o valoare aproximativ de 3 ori mai mică decât valoarea reala de pe piaţa imobiliară a terenurilor.

Din acest punct de vedere nu există nici un element din care să rezulte cum s-a format acest preţ (mai mult cuantumul neindicat al dobânzilor nu se include în compensare face ca preţul să fie chiar nedeterminat). Mai mult de atât instanţa de fond a emis o adresă către Biroul Notarial D. I. - biroul la care s-a autentificat actul de compensare - pentru a i se pune la dispoziţie documentele care au stat la baza încheierii actului de compensare, însă din motive obiective la dosarul cauzei nu au fost depuse documentele solicitate.

Astfel a apreciat că există raport de cauzalitate între starea de insolvenţă a societăţii debitoare şi consecinţele care au fost produse din actele de transfer a bunurilor.

4. Actele sunt nule pentru lipsa cauzei întrucât astfel de transmisiuni - compensări se întemeiază pe aceeaşi cauză falsă şi ilicită a unor împrumuturi cu dobândă acordată către societate de către terţe persoane fizice. Astfel de creanţe nereieşind din evidentele contabile. Este posibil ca asociatul P. S. să fi încasat în numele societăţii diferite sume de bani pe care nu avea calitatea de a le incasa aşa cum nu avea calitatea de a angaja societatea cu împrumuturi personale fiind stinse în mod nelegal prin transmisiuni de terenuri .

Pentru toate aceste motive, solicită ca prin decizia pronunţată să se constate caracterul temeinic şi fondat al recursului.

Intimaţii pârâţi nu şi-au exprimat poziţia cu privire la recursul de faţă.

Examinând sentinţa recurată, raportat la motivele de recurs invocate, în baza art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut că recursul este fondat, fiind admis şi casată sentinţa recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere următoarele considerente:

Prin acţiunea în anulare depusă în dosarul de insolvenţă pentru termenul de judecată din data de 17.05.2011, lichidatorul R. IPURL a formulat acţiune în anulare în contradictoriu cu pârâţii D. P. R.  şi M.  S., solicitând anularea mai multor acte de transfer patrimonial asupra unor terenuri, efectuate de societatea debitoare S.C. M. I. S.R.L., în favoarea pârâţilor, precum şi anularea încheierilor de carte funciară şi restabilirea situaţiei anterioare în favoarea debitoarei.

Deşi acţiunea nu a fost motivată în drept, judecătorul-sindic este obligat să soluţioneze cauza raportat la motivele expuse de reclamant în cuprinsul cererii formulate, iar din această perspectivă instanţa de recurs va avea în vedere că motivele reclamantului vizează mai multe aspecte, respectiv: 1. lipsa calităţii de administrator sau împuternicit special a asociatului vânzător Patroi Samuil care nu avea împuternicire dată de AGA nici pentru încheierea actelor de transfer, şi nici pentru recunoaşterea creanţelor celor doi creditori pârâţi, iar din această perspectivă s-a invocat intenţia frauduloasă a tuturor părţilor implicate împotriva patrimoniului societăţii debitoare; 2. subevaluarea terenurilor ce au făcut obiectul actelor de transfer, astfel încât această valoare să poată fi compensată cu creanţele pârâţilor; 3. actele de transfer sunt lipsite de cauză – respectiv compensările se întemeiază pe cauza falsă şi ilicită a unor împrumuturi cu dobândă acordate de terţe persoane fizice către societate, creanţele nereieşind din evidenţele contabile ale societăţii.

Potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc. În speţă, date fiind susţinerile reclamantului, astfel cum au fost sintetizate la punctele 2 şi 3 din paragraful anterior, judecătorul-sindic trebuia să pună în discuţia părţilor necesitatea efectuării unor rapoarte de expertiză.

Astfel, faţă de împrejurarea că se pune în discuţie faptul că terenurile nu ar fi fost transmise la valoarea lor reală, ci au fost subevaluate, tocmai în vederea compensării acestei valori cu creanţele pârâţilor, în cauză se impune efectuarea unei expertize de evaluare a terenurilor ce au făcut obiectul actelor de compensare/transfer la data întocmirii acestor acte. Raportul de evaluare depus în dosarul de insolvenţă vizează cu totul alte imobile situate în judeţul Constanţa.

În strânsă legătură cu acest aspect şi totodată pentru a se analiza temeinicia susţinerilor reclamantului şi sub aspectul lipsei de cauză a actelor de transfer, se impune a se efectua şi o expertiză contabilă în cauză, pentru a se evidenţia dacă în patrimoniul societăţii debitoare au intrat sumele de bani ce fac obiectul contractelor de împrumut de care se prevalează pârâţii şi în considerarea cărora au fost încheiate actele de compensare/transfer, iar în caz afirmativ stabilirea cuantumului exact al sumelor de restituit de către societatea debitoare către cei doi pârâţi la data întocmirii actelor de compensare/transfer.

De asemenea, se impune ca judecătorul-sindic să solicitate de la Biroul Notarului Public D. I. toate înscrisurile care au stat la baza întocmirii actelor de compensare ce fac obiectul acţiunii în anulare.

Doar în urma administrării acestui probatoriu se pot lămuri toate aspectele invocate prin acţiunea în anulare şi se poate pronunţa o sentinţă legală şi temeinică.

Faţă de aceste aspecte, în baza art. 312 alin. 2, 3 şi 5 Cod procedură civilă, a fost admis recursul şi casată sentinţa recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea administrării probelor arătate, urmând ca în rejudecare judecătorul-sindic să aibă în vedere toate motivele invocate de reclamant în cuprinsul acţiunii în anulare.

Nu în ultimul rând, în rejudecare, judecătorul-sindic va fixa şi cadrul procesual în conformitate cu prevederile art. 85 alin. 5 şi 6 din Legea 85/2006. În acest sens, se va avea în vedere că, potrivit prevederilor art. 85 alin. 5, legitimitatea procesuală activă în acţiunile în anulare reglementate de art. 79 şi 80 aparţine administratorului judiciar/lichidatorului, iar potrivit alin 6, au calitate procesuală pasivă debitorul şi, respectiv, cocontractantul său, debitorul urmând a fi citat în calitate de pârât prin administratorul special.

Curtea va observa că judecătorul-sindic nu a stabilit cadrul procesual în conformitate cu prevederile legale arătate. Astfel, deşi acţiunea în anulare este formulată de către S.C. M. I. S.R.L., prin lichidatorul R. IPURL, în conformitate cu prevederile art. 85 alin. 5, calitatea de reclamant revine lichidatorului. De altfel, acesta a şi formulat acţiunea, fiind şi semnatarul acesteia, doar că, în mod eronat, a fost trecută şi societatea debitoare în calitate de reclamantă.

În realitate, în conformitate cu art. 85 alin. 6, aceasta va sta în judecată în calitate de pârâtă, prin administratorul special, cocontractanţii acesteia – D. P. R. şi M. S. având şi ei calitatea de pârâţi.

Raportat la aceste aspecte, în rejudecare, judecătorul-sindic va fixa cadrul procesual potrivit celor reţinute în cuprinsul prezentei decizii, pentru ca şi societatea pârâtă să aibă posibilitatea de a-şi face apărarea în cauză şi de a administra probele pe care le apreciază de cuviinţă, având în vedere că, în situaţia particulară dedusă judecăţii, aceasta nu este reprezentată de lichidator, ci de administratorul special, acţiunea lichidatorului judecându-se în contradictoriu cu aceasta.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Domenii speta

Spete similare