Recurs contencios administrativ. litigiu privind funcţionarii publici cu statut special . asigurarea plăţii sumelor necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului. -art.28 alin.1 lit.o din Legea nr.360/2002; -art.1 şi 2lit.a din Ordinul m.a.i. n

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

 RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. LITIGIU PRIVIND FUNCŢIONARII PUBLICI CU STATUT SPECIAL . ASIGURAREA PLĂŢII SUMELOR NECESARE ASIGURĂRII ASISTENŢEI JURIDICE A POLIŢISTULUI.

-art.28 alin.1 lit.o din Legea nr.360/2002; -art.1 şi 2lit.a din Ordinul M.A.I. nr.9/2009.

Potrivit art.28 alin.1 lit.o din Legea nr.360/2002, poliţistul are dreptul la suportarea de către unitate a sumelor necesare asigurării asistenţei juridice a acestuia pentru fapte săvârşite în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în condiţiile stabilite, prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative.

Astfel, prin OMAI 9/2009, emis în aplicarea dispoziţiilor art.28 lit.o din Legea 360/2002, se stabilesc condiţiile în care se suportă de către unitate sumele necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului pentru fapte săvârşite  de acesta în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu.

Potrivit art.1 şi 2 din acest ordin, sumele necesare asigurării asistenţei juridice se acordă pentru poliţiştii împotriva cărora sunt efectuate acte premergătoare sau care au calitatea de învinuit, inculpat ori pârât, pentru fapte săvârşite în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în vederea acoperirii cheltuielilor privind plata onorariului unui avocat.

Potrivit art.2 lit.a din acelaşi ordin, faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu reprezintă faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor prevăzute de fişa postului sau de actele normative în vigoare.

În speţă, intimatul reclamant a fost cercetat şi trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în dosarul nr.93/35/2012 al Curţii de Apel Oradea.

Fapta de luare de mită nu este prevăzută în fişa postului poliţistului, sau în acte normative şi ca atare nu este săvârşită în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu.

Prin urmare, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile art.28 lit.o din Legea 360/2002 şi ale OMAI 9/2009, cum greşit a apreciat prima instanţă.

Decizia nr.4449/CA/25.11.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr.3171/CA/22.07.2013 Tribunalul Satu Mare a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.  A. în contradictoriu cu pârâtul I. P. J.  S. M.

A obligat pârâtul să-i asigure reclamantului plata sumelor necesare asigurării asistentei juridice a poliţistului în dosar nr. 93/35/2012 al Curtii de Apel Oradea.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :

Prin procesul verbal din data de  19.10.2012 întocmit de Comisia constituita potrivit Ordinului MAI nr. 9/2009 a fost respinsa solicitarea reclamantului B. A. privind obligarea piritei la plata sumelor necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului pentru fapte săvârşite de acesta în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu. Respingerea cererii a fost întemeiată pe aspectul ca fapta pentru care este cercetat nu este asimilată unei fapte săvârşite de un poliţist în exercitarea potrivit legii a atribuţiilor de serviciu.

Ordinul mai sus menţionat a fost emis în aplicarea dispoziţiilor din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, care, la art. 28 alin. 1 lit. o, conferă poliţistului dreptul la suportarea de către unitate a sumelor necesare asigurării asistenţei juridice pentru fapte săvârşite de acesta în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Mai concret, ordinul precizează că sumele necesare asigurării asistentei juridice a poliţistului sunt acordate pentru poliţiştii împotriva cărora sunt efectuate acte premergătoare sau care au calitatea de învinuit, inculpat ori de parat, pentru fapte săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu si acoperă cheltuielile privind plata onorariului unui avocat.

În concret, reclamantul, în calitate de comisar de politie, este cercetat în dosar nr. 93/35/2012 al Curţii de Apel Oradea pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mita,  fapta prevăzută si pedepsită de art. 254 din Codul penal. După cum rezulta din conţinutul rechizitoriului Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial O., Biroul S. M., reclamantului i s-a imputat ca, în calitate de ofiţer de cercetare penala care avea îndatorirea si obligaţia de a soluţiona necondiţionat două cauze penale a pretins de la învinuitul S. S. - preşedinte al C.  J. S. M.  la acea data, dreptul de cumpărare de la C. J. S. M. de către numitul B. Z., a doua cabinete medicale, având reprezentarea ca ulterior un cabinet medical va ajunge la soţia lui, L. B., în scopul de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu în cele doua dosare penale în care îl cerceta pe învinuitul S. S..

În stabilirea aspectului dacă fapta pentru care este cercetat reclamantul  este sau nu asimilata unei fapte săvârşite de un poliţist în exercitarea potrivit legii a atribuţiilor de serviciu, instanţa a reţinut că dezlegarea problemei deriva chiar din dispoziţiile Legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, care la art. 2 prevăd: „Persoanele sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.”

De asemenea, luarea de mită este „fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.”

Săvârşirea oricăreia dintre aceste fapte, respectiv pretinderea, acceptarea sau nerespingerea, trebuie să fie anterioare sau concomitente cu îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii actului privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului, ori cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri, condiţia fiind aceea ca aceasta să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri.

Coroborând starea de fapt existenta cu dispoziţiile legale incidente, instanţa a reţinut ca fapta pentru care este cercetat reclamantul este săvârşită de acesta în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Prin urmare, instanţa a constatat că refuzul pârâtului de a soluţiona  cererea reclamantului este unul nejustificat astfel cum acesta este definit de art. 2 lit. i) şi n) din Legea nr. 554/200 privind contenciosul administrativ, respectiv  refuzul a fost exprimat explicit, cu exces de putere, respectiv cu exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competentei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor si libertăţilor cetăţenilor.

În consecinţă, a admis acţiunea reclamantului si a dispus obligarea pârâtului la plata sumelor necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului în dosar nr. 93/35/2012 al Curţii de Apel Oradea.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul pârât I. P. J. S. M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.

A arătat că la data de 20.03.2012 reclamantul B. A. a formulat o nota prin care a solicitat acordarea sumei necesare acordării asistentei juridice în dosarul nr. 93/35/2012 a Curţii de Apel Oradea în care acesta avea calitatea de inculpat, fiind cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mita, depunând un raport cu privire la motivele care au dus la cercetarea sa în dosarul penal susmenţionat.

In urma verificărilor documentelor depuse de către reclamant comisia nominalizata prin Dispoziţia Şefului Inspectoratului nr. 420 din 21.03.2012 a apreciat ca se impune acordarea sumelor necesare asigurării asistentei juridice către acesta urmând ca în continuare sa se procedeze conform prevederilor legale.

Din motive neimputabile instituţiei reclamantul a complinit parţial obligaţiile ce-i reveneau si a găsit de cuviinţa sa reitereze cererea de acordare a sumelor necesare asistentei juridice în dosarul nr. 93/35/2012 a Curţii de Apel Oradea la data de 06.09.2012. In condiţiile acestei noi cereri şeful inspectoratului a apreciat necesara reinvestirea comisiei de analiza nominalizata prin Dispoziţia Şefului Inspectoratului nr. 420 din 21.03.2012, care de aceasta data si prin prisma rechizitoriului Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial O., Biroul S. M. în dosarul menţionat mai sus - document în posesia căruia instituţia nu a fost la momentul solicitării iniţiale a respins solicitarea reclamantului motivat de faptul ca fapta pentru care era cercetat nu este asimilata unei fapte săvârşite de un poliţist în exercitarea potrivit legii a atribuţiilor de serviciu si a propus anularea procesului verbal nr. 13544/22.03.2012 prin care iniţial i s-a aprobat acordarea sumelor necesare asigurării asistentei juridice si respingerea solicitării acestuia.

Hotărârea instanţei de judecata este data cu încălcarea si aplicarea greşita a legii.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin 1 si 2 din OMAI 9/2009, privind condiţiile in care se suporta de către unitate sumele necesare asigurării asistentei juridice a poliţistului pentru fapte săvârşite de acesta in exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu în cazul în care un poliţist săvârşeşte fapte în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu unitatea unde este angajat suporta sumele necesare asigurării asistentei juridice, în limita fondurilor bugetare aprobate cu aceasta destinaţie, conform prevederilor legale.

Art. 2 din actul normativ defineşte termenul de fapte săvârşite în exercitarea : atribuţiilor de serviciu ca fiind faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor prevăzute de fisa postului sau de actele normative în vigoare.

Deşi O.M.A.I nr. 9 din 9 martie 2009 prevede dreptul poliţiştilor de a beneficia de aceste sume instanţa a admis acţiunea fara a tine seama de faptul ca acordarea sumelor de bani trebuie sa fie obligatoriu condiţionata de săvârşirea de către poliţist a unei fapte în exercitarea potrivit legii a atribuţiilor de serviciu, atribuţii prevăzute în fişa postului sau actele normative în vigoare.

Motivarea instanţei este greşita întrucât aceasta s-a limitat doar la analizarea elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mita apreciind ca reclamantul a comis fapta reţinuta în sarcina sa fiind în exercitarea potrivit legii a atribuţiilor de serviciu, întrucât fapta reclamantului întră în sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului si privesc un act privitor la îndatoririle sale de serviciu.

Intr-adevăr infracţiunea de luare de mita are anumite particularităţi: subiectul activ este un funcţionar iar latura obiectiva priveşte o acţiune sau inacţiune referitoare la îndeplinirea sau nu a unei atribuţii de serviciu însa aceste aspecte trebuie avute în vedere doar pentru a diferenţia infracţiunea de luare de mita de alte infracţiuni în legătura cu serviciul.

Nu se poate aprecia ca fapta unui ofiţer de cercetare penala care avea îndatorirea si obligaţia de a soluţiona necondiţionat doua cauze penale, de a pretinde pentru soluţionarea favorabila a acestora, de la o persoana repartiţia unui cabinet medical unei terţe persoane a fost comisa de acesta în exercitarea potrivit legii a atribuţiilor de serviciu, atribuţii prevăzute în fişa postului sau actele normative în vigoare. Totodată instanţa nu a ţinut cont ca reclamantul nu putea comite decât cu intenţie directa fapta el având reprezentarea diferenţei dintre exercitarea în limitele legii si în afara acestora a atribuţiilor de serviciu.

Desi norma legala prevede în mod clar care sunt limitele plaţii onorariului unui avocat, instanţa nu a ţinut seama de ele si nici de faptul ca IPJ S. M. avea încheiata o convenţie cu un avocat din cadrul Baroului S. M. lucru ce rezulta din actele aflate la dosarul cauzei si a obligat instituţia la plata sumelor necesare asigurării asistentei juridice fara a tine cont strict de prevederile legale instanţa depăşindu-si atribuţiile.

Instanţa trebuia sa se pronunţe strict cu privire la norma legala incidentă în cauza respectiv OMAI 9/2009 si sa dispună eventual ca plata sumelor de bani sa se faca în limita menţionata în convenţia încheiata de IPJ S. M., în acest sens si trebuia sa tina seama faptul ca pe fondul cauzei în dosarul 93/35/2012 în care reclamantul este cercetat, Curtea de Apel Oradea a pronunţat Decizia Penala nr. 94 din 26.06.2013 prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de trei ani închisoare cu suspendarea condiţionata a executării pedepsei pentru comiterea infracţiunii de luare de mita

Prin concluziile scrise formulate de intimatul B. A. s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece a considerat sentinţa atacată ca fiind legală, faţă de prevederile OMAI 9/2009, potrivit cărora poliţiştii împotriva cărora se efectuează acte premergătoare sau au calitatea de învinuiţi, inculpaţi sau pârâţi pentru fapte săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au dreptul la asistenţă juridică plătită de unitatea la care sunt angajaţi, iar fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată, aceea de luare de mită, este în deplină legătură cu atribuţiile de serviciu. 

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat recursul declarat de recurentul IPJ S. M. ca fiind fondat pentru următoarele considerente :

Potrivit art.28 alin.1 lit.o din Legea nr.360/2002, poliţistul are dreptul la suportarea de către unitate a sumelor necesare asigurării asistenţei juridice a acestuia pentru fapte săvârşite în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în condiţiile stabilite, prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative.

Astfel, prin OMAI 9/2009, emis în aplicarea dispoziţiilor art.28 lit.o din Legea 360/2002, se stabilesc condiţiile în care se suportă de către unitate sumele necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului pentru fapte săvârşite  de acesta în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu.

Potrivit art.1 şi 2 din acest ordin, sumele necesare asigurării asistenţei juridice se acordă pentru poliţiştii împotriva cărora sunt efectuate acte premergătoare sau care au calitatea de învinuit, inculpat ori pârât, pentru fapte săvârşite în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în vederea acoperirii cheltuielilor privind plata onorariului unui avocat.

Potrivit art.2 lit.a din acelaşi ordin, faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu reprezintă faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor prevăzute de fişa postului sau de actele normative în vigoare.

În speţă, intimatul reclamant a fost cercetat şi trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în dosarul nr.93/35/2012 al Curţii de Apel Oradea.

Fapta de luare de mită nu este prevăzută în fişa postului poliţistului, sau în acte normative şi ca atare nu este săvârşită în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu.

Prin urmare, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile art.28 lit.o din Legea 360/2002 şi ale OMAI 9/2009, cum greşit a apreciat prima instanţă.

Pentru aceste aspecte, instanţa de recurs a constatat că hotărârea atacată este nelegală şi în baza art.312 alin.1 şi 304 pct.9 Cod procedură civilă a fost admis recursul, modificată în totalitate hotărârea atacată şi respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul B. A.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de recurent.

Domenii speta

Spete similare