Noţiunea de „calitate mincinoasă”, reglementată de art.215 alin.2 c. pen

Decizie 59 din 02.02.2010


Recurs. Notiunea de "calitate mincinoasa", reglementata de art.215 alin.2 c. pen

Art. 215 alin.2 c. pen

Notiunea de "proprietar" nu se circumscrie notiunii de "calitate mincinoasa" ceruta de prevederile art.215 alin.2 Cod penal ci, de fapt, constituie modul prin care inculpatul a indus în eroare partea vatamata, respectiv a prezentat ca adevarat un fapt mincinos, i-a creat partii vatamate o falsa reprezentare a realitatii, aceasta fiind convinsa ca starea de fapt mincinoasa aratata de inculpat este cea adevarata, încadrarea corecta data acestei fapte fiind cea prevazuta de art.215 alin.1 si 3 Cod penal si nu cea prevazuta de art.215 alin.2 si 3 Cod penal.

Curtea de Apel Oradea, Sectia penala

Decizia penala nr.59/R din 2 februarie 2010

Prin sentinta penala nr. 141 din 27.01.2003 pronuntata de Judecatoria Oradea, în temeiul art.334 Cod procedura penala, s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecata inculpatul CP din infractiunea prev. de art. 215 al.1 si 3 Cod penal în infractiunea prev. de art. 215 al.2,3 Cod penal, text de lege în bata caruia i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în regim de detentie.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut urmatoarele:

Cu înscrisul  întitulat " Proces Verbal" din data de 15 iunie 2000, proprietara autoturismului Mercedes cu nr. de înmatriculare BH-04-JVY, numita Culici Clara a convenit cu inculpatul CP închirierea autoturismului de mai sus, urmând ca acesta sa-l foloseasca pentru taximetrie.

La data de 4 iulie 2000 partile au încheiat si un contract de comodat autentificat sub nr. 3387/04.06.2000 de notar public DI prin care proprietara comodanta încredinteaza autoturismul comodatantului CP, pe o perioada de 6 luni, iar acesta are obligatia sa îl restituie proprietarului la expirarea perioadei de 6 luni.

Sub pretextul ca doreste sa obtina licenta pentru activitatea de taximetrie, inculpatul a solicitat proprietarei documentele originale ale masinii, iar dupa câteva zile i-a restituit copii xerox color, aspect nesesizat de CC în vârsta de 69 de ani si handicapata." În momentul încheierii contractului nu i-am dat cartea de identitate a autoturismului, dar ulterior, mi-a solicitat-o întrucât are nevoie de ea în vederea obtinerii atestatului taxi. Dupa ce mi s-a luat cartea de identitate, în schimb am primit o copie color, eu nedându-mi seama, deoarece asemanarea dintre copie si original era foarte mare" -  declaratie CC.

În luna august 2000, inculpatul a oferit masina spre vânzare partii vatamate RC cu pretul de 2000 DM.

Pentru a-l convinge pe cumparator sa încheie aceasta tranzactie, inculpatul a sustinut ca are calitatea de proprietar asupra masinii, sens în care i-a si predat actele originale - carte de identitate si talon, dar nu a putut obtine  înca transcrierea pe numele sau întrucât fost proprietara este o persoana foarte în vârsta si bolnava, care nu se poate deplasa, iar pentru a usura îndeplinirea formalitatilor, dupa încheierea contractului de vânzare - cumparare si plata masinii, transcrierea masinii se va efectua de pe numele fostei proprietare, direct pe numele partii vatamate.

Mai mult, pentru a-i întari partii vatamate convingerea ca este proprietarul masinii, inculpatul s-a deplasat personal la RAR Bihor de unde a obtinut nota de constatare necesara în vederea transcrierii masinii pe numele partii vatamate.

În aceste conditii, partea vatamata a încheiat contractul de vânzare - cumparare si a platit pretul de 2000 DM, însa în ziua urmatoare inculpatul a disparut.

În declaratia data în faza de urmarire penala, partea vatamata reda urmatoarele: " împreuna cu inculpatul am fost la Registrul Auto Român si am verificat daca este în regula autoturismul, obtinând o nota de constatare. Dupa ce am vazut ca autoturismul este înmatriculat pe persoana ce era înscrisa în actele în original, am facut contract de vânzare cumparare cu CP privind autoturismul Mercedes, de culoare alba, cu nr. de înmatriculare BH-04-JVY, în prezenta a doi martori i-am dat acestuia suma de 2000 DM, iar el mi-a dat actele în original, autoturismul în cauza si un rând de chei spunându-mi ca a doua zi va veni la mine sa mergem împreuna la proprietarul autoturismului ce era înscris în cartea de identitate, pentru a radia autoturismul".

Ulterior, partea vatamata a facut demersurile necesare pentru identificarea numitei CC, iar dupa ce aceasta i-a adus la cunostinta faptul ca masina se afla în posesia inculpatului doar cu titlu de închiriere, a si procedat la restituire.

Instanta a mai retinut faptul ca, partea vatamata, în declaratia data în fata primei instante a precizat ca a verificat personal actele masinii, constatând ca proprietar este numita CC, însa inculpatul l-a asigurat ca a  cumparat el însusi autoturismul, dovada dreptului sau de proprietate fiind faptul ca poseda talonul si cartea de identitate în original, iar singurul motiv pentru care nu si-a îndeplinit formalitatile de transcriere era acela ca fosta proprietara este o persoana în vârsta, care nu se poate deplasa.

O dovada în plus a bunei credinte a partii vatamate este chiar  comportamentul ulterior al acestuia : " Eu am luat legatura telefonic cu CC si din momentul în care mi-a spus ca este proprietara masinii si nu îl poate gasi pe CP, caruia nu i-a dat decât o împuternicire sa o foloseasca si nu sa o vânda, eu personal am facut toate demersurile necesare pentru ca masina sa ajunga la proprietara, i-am restituit actele în original si chiar am ajutat-o sa-si duca masina acasa".

Fata de starea de fapt mai sus descrisa, folosindu-se de calitatea mincinoasa de proprietar, inculpatul a determinat-o pe partea vatamata sa încheie contractul de vânzare cumparare asupra masinii Mercedes cu nr. BH-04-JVY si sa achite pretul, fapta care se încadreaza în dispozitiile art. 215 al.2,3 Cod penal, motiv pentru care s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptei, în conditiile art. 334 Cod procedura penala.

Împotriva acestei hotarâri, în termen legal a declarat apel inculpatul CP, solicitând, solicitând desfiintarea hotarârii atacate, ca netemeinica si nelegala.

Prin decizia penala nr.207/A din 19 octombrie 2009 pronuntata de Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedura penala, s-a admis apelul penal peste termen declarat de inculpatul CP împotriva sentintei penale nr. 141 din 27.01.2003 pronuntata de Judecatoria Oradea, care a fost desfiintata în sensul ca a limitat continutul pedepsei accesorii aplicata inculpatului la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II si lit. b Cod penal.

S-au înlaturat dispozitiile privind obligarea inculpatului la plata de despagubiri în favoarea partii civile RC si s-a constatat ca prejudiciul cauzat acestei parti a fost integral recuperat prin plata conform chitantei nr. 00126963 din 23.04.2009, mentinând restul dispozitiilor sentintei apelate, iar cheltuielile judiciare în apel au ramas în sarcina statului.

S-a sustinut ca toate probele sus enuntate demonstreaza fara nici un dubiu ca inculpatul CP, declinându-si calitatea de proprietar  de fapt a autoturismului marca Mercedes 200D cu nr. de  înmatriculare BH-04-JVY a indus în eroare partea vatamata  RC în contextul  încheierii contractului de vânzare  cumparare  având ca obiect acest  autovehicul.

Fata de aceasta stare de fapt  s-a considerat  ca, în mod legal, instanta de fond a dispus condamnarea inculpatului CP  pentru savârsirea infractiunii prev. si ped. de art.215 al. 2  si 3  Cod penal  cu aplic. art.  74,76 Cod penal.

In ce priveste  încadrarea juridica data  faptei, s-a mentionat ca cererea aparatorului inculpatului  în sensul de a se dispune  schimbarea  acesteia  în art. 215 al. 1 Cod penal, este  nefondata întrucât este realizata  actiunea de inducere în eroare prin  folosirea unei calitati mincinoase, varietate a infractiunii de înselaciune  reglementata de  al. 2 al art. 215 Cod penal. Inculpatul si-a declinat  o  calitate  pe care nu a  detinut-o  în momentul încheierii contractului  de vânzare  cumparare, sub acest aspect, practica  judiciara  pronuntându-se în sensul ca  subzista aceasta agravanta si în situatia în care, calitatea  declinata de catre faptuitor  nu exista în momentul contractarii  însa  ar exista  vocatia  dobândirii sale ulterioare - CSJ  sectia penala  - Decizia nr.3845/2001  publicat în Dreptul nr.2/2003.

În ceea ce priveste solutionarea laturii civile a cauzei, instanta de apel a retinut ca din declaratia partii vatamate rezulta ca prejudiciul cauzat a fost reparat motiv pentru care constata ca nu mai subzista obligatia de despagubire a inculpatului.

Fata de cele expuse în rejudecare instanta de apel a limitat continutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II si lit.- b Cod penal, a înlaturat dispozitiile privind obligarea inculpatului la plata de despagubiri în favoarea partii civile RC si a constatat ca prejudiciul cauzat acestei parti a fost integral recuperat prin plata conform chitantei nr. 00126963 din 23.04.2009, mentinând restul dispozitiilor sentintei apelate, iar cheltuielile judiciare în apel au ramas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul CP, solicitând prin intermediul aparatorului sau, admiterea recursului, schimbarea în totalitate a deciziei recurate ca fiind netemeinica si nelegala si în consecinta, cu ocazia rejudecarii, a se dispune schimbarea încadrarii juridice din infractiunea prev. de art.215 alin.2 si 3 Cod penal în infractiunea prev. de art.215 alin.1 si 3 Cod penal, iar cu ocazia individualizarii pedepsei a se dispune suspendarea conditionata sau sub supraveghere a executarii pedepsei. În sustinerea recursului, arata ca aceasta fapta s-a petrecut acum 10 ani, rezonanta sociala si pericolul social pe care îl prezinta acum si scopul pedepsei penale ca sa fie atins dupa 10 ani de la comiterea acestei fapte, nu impune neaparat o pedeapsa care sa fie dispusa cu executare, respectiv prin privare de libertate. Totodata, arata ca prejudiciul cauzat partii vatamate nu este mare (1000 Euro), fiind recuperat integral.

Curtea examinând hotarârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât si din oficiu,  conform dispozitiilor art.385/9 alin.3 Cod procedura penala combinate cu art.385/6 alin.1 si 385/7 alin.1 Cod procedura penala, a apreciat ca recursul partii civile este fondat, urmând a-l admite în consecinta.

Starea de fapt a fost bine retinuta de instanta de fond si cea de apel, just argumentata si conforma cu probele administrate în cauza.

În ceea ce priveste însa încadrarea juridica a acestei fapte, a considerat criticile formulate de catre inculpat ca fiind întemeiate, deoarece în mod eronat atât instanta de fond cât si instanta de apel au sustinut ca aceasta fapta se încadreaza în prevederile art.215 alin.2 si 3 Cod penal, respectiv ca inculpatul si-a atribuit o calitate mincinoasa de natura celei prevazute de art.215 alin.2 Cod penal si anume aceea de "proprietar".

În acest context, a considerat ca notiunea de "proprietar" nu se circumscrie notiunii de "calitate mincinoasa" ceruta de prevederile art.215 alin.2 Cod penal ci de fapt constituie modul prin care inculpatul a indus în eroare partea vatamata, respectiv a prezentat ca adevarat un fapt mincinos, i-a creat partii vatamate o falsa reprezentare a realitatii, aceasta fiind convinsa ca starea de fapt mincinoasa aratata de inculpat este cea adevarata. Pe cale de consecinta, a apreciat ca încadrarea corecta data acestei fapte este cea prevazuta de art.215 alin.1 si 3 Cod penal (încadrare care de altfel a si fost retinuta prin rechizitorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea atunci când s-a dispus trimiterea inculpatului în judecata) si nu cea prevazuta de art.215 alin.2 si 3 Cod penal. 

Fata de cele ce preced, Curtea a admis recursul penal declarat de inculpatul CP, împotriva deciziei penale nr.207/A din 19.10.2009 a Tribunalului Bihor si a sentintei penale nr.141 din 27.01.2003 a Judecatoriei Oradea pe care le-a casat si modificat in sensul ca:

A înlaturat dispozitiile art.334 Cod procedura penala privind schimbarea încadrarii juridice a faptei inculpatului din art.215 alin.1 si 3 în art.215 alin.2 si 4 Cod penal, ale art.76 lit. c Cod penal precum si dispozitiile privind condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art.215 alin.1 si 3 Cod penal cu aplic. art.74, 76 Cod penal a condamnat pe inculpatul CPL la pedeapsa de 5 luni închisoare cu art.71, 64 lit. a teza II si b c. pen în regim de detentie.