Recurs. Ucidere din culpa (art.178 Cod penal)

Decizie 2292 din 21.11.2011


Recurs. Ucidere din culpa (art.178 Cod penal)

(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA, DECIZIA NR.2292 DIN 21 NOIEMBRIE 2011)

Prin Sentinta penala nr. 556/F din data de 17 mai 2011, pronuntata în Dosarul nr.48109/299/2010, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a hotarât astfel:

În temeiul art. 178 alin. 1 si 2 din Codul penal cu aplic. art.3201 alin. 7 din Codul de procedura penala, a condamnat pe inculpatul P.N.A. (fiul lui E.  si M., nascut la data de ... în B...i, CNP 1.....) la pedeapsa de 8 luni închisoare.

A facut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b din Codul penal.

În temeiul art.81 din Codul penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani si 8 luni, stabilit în conditiile art.82 din Codul penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.

În temeiul art. 359 din Codul de procedura penala, a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 din Codul penal.

În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedura penala, a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a constatat ca, prin Rechizitoriul nr. 16431/P/2008 din data de 01 septembrie 2010 al Parchetului de pe lânga instanta respectiva, s-a dispus trimiterea în judecata, în stare de libertate, a inculpatului, pentru savârsirea infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. 1 si 2 din Codul penal, în sarcina acestuia retinându-se ca, la data de 21 noiembrie 2008, în jurul orei 1830, în timp ce conducea autoturismul marca V.G. cu numarul de înmatriculare ....pe Strada N.C., a accidentat-o pe victima I.R.A., angajata în traversarea regulamentara a acelei strazi, pe marcajul pietonal, aceasta decedând ulterior, la data de 19 iunie 2009.

În cursul urmaririi penale, sora victimei, I.P.L. a declarat ca se constituie parte civila în procesul penal cu o suma pe care o va preciza în fata instantei. De asemenea, SPITALUL CLINIC DE URGENTA BUCURESTI a mentionat ca se constituie parte civila în procesul penal cu suma de 140.272,19 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei.

La termenul de judecata din data de 06 decembrie 2010, partea civila I.P.L. si-a precizat pretentiile, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1.500.000 euro.

La acelasi termen, înainte de începerea cercetarii judecatoresti, inculpatul, prevalându-se de dispozitiile art.3201 din Codul de procedura penala, a declarat ca recunoaste fapta retinuta în sarcina sa prin rechizitoriu si a solicitat ca judecata sa se realizeze numai în baza probelor administrate în faza de urmarire penala, de care a luat cunostinta si pe care si le însuseste.

Prin încheierea de la termenul de judecata din data de 09 mai 2011, Judecatoria a dispus, în temeiul art. 3201 alin. 5 din Codul de procedura penala, disjungerea laturii civile, întrucât solutionarea acesteia impune administrarea de probe.

Analizând materialul probator administrat în faza de urmarire penala si înscrisurile în circumstantiere depuse de inculpat în cursul judecatii, Judecatoria a stabilit urmatoarea situatie de fapt:

La data de 21 noiembrie 2008, ora 1820, inculpatul conducea autovehiculul marca V.G. cu numarul de înmatriculare ....pe Strada N.C., dinspre Soseaua P. catre Bulevardul A. Circulatia se desfasura în ambele sensuri, carosabilul era uscat, vizibilitatea fiind asigurata de iluminatul public stradal, aflat în functiune. Dupa intersectia cu Strada S.B., ignorând semnificatia indicatorului "Trecere de pietoni", inculpatul a surprins si accidentat pe victima I. R.A., care se angajase în traversare, de la stânga la dreapta în raport cu directia de deplasare a autoturismului, pe marcajul pietonal. În urma impactului, din cauza leziunilor grave suferite, persoana accidentata a decedat la data de 19 iunie 2009. Potrivit raportului de constatare medico-legala nr.2152/A3/07.01.2010, moartea victimei a fost violenta, fiind determinata de insuficienta respiratorie si hepato-renala, episod final în evolutia starii toxico-septice, consecinta a traumatismului cranio-cerebral suferit în conditiile accidentului de circulatie din data de 21 noiembrie 2008, între acel accident si deces existând legatura de cauzalitate.

Din probe, a rezultat culpa exclusiva a inculpatului în producerea accidentului. Astfel, raportul de expertiza tehnica judiciara a concluzionat ca starea de pericol a aparut pentru victima în momentul când inculpatul, apropiindu-se de trecerea de pietoni pe care aceasta era angajata în traversare, nu i-a acordat prioritate, încalcând dispozitiile art. 72 alin. 2 din OUG nr.195/2002 si art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a acesteia, aprobat prin HG nr. 1391/2006. În schimb, victima, aflata în traversarea regulamentara a strazii, printr-un loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator, nu putea sa prevada ca inculpatul nu îi va acorda prioritate.

În drept, Judecatoria a constatat ca fapta inculpatului întruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. 1 si 2 din Codul penal.

La individualizarea pedepsei, Judecatoria a avut în vedere criteriile generale prevazute de art. 72 din Codul penal, respectiv limitele speciale de pedeapsa prevazute de textul incriminator (reduse cu o treime, conform art. 3201 alin. 7 din Codul de procedura penala), gradul concret de pericol social al faptei savârsite (determinat de valoarea sociala lezata si urmarea produsa, constând în decesul victimei, în conditiile în care inculpatul, manifestând un comportament imprudent, nu i-a acordat acesteia prioritate în traversare, pe marcajul pietonal, încalcând astfel o regula esentiala de circulatie), dar si incidenta circumstantei atenuante judiciare prevazute de art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal, retinuta în considerarea faptului ca inculpatul a avut o conduita buna înainte de savârsirea infractiunii (nu are antecedente penale, este o persoana instruita, care a absolvit doua facultati - fizica medicala si medicina generala, este casatorit si are un copil minor în întretinere). În consecinta, Judecatoria a constatat ca se impune coborârea pedepsei sub limita speciala, potrivit art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal.

Raportat la împrejurarile anterior mentionate, Judecatoria a apreciat ca accidentul de circulatie provocat de inculpat a fost un eveniment singular în viata acestuia, care, fiind o persoana tânara si educata, a constientizat gravitatea faptei sale si a urmarilor acesteia, astfel încât, pe viitor, va adopta o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice si de convietuire sociala. Prin urmare, a constatat ca scopul pedepsei aplicate poate fi atins si fara executarea efectiva a acesteia, motiv pentru care a dispus suspendarea ei conditionata.

Împotriva acestei sentinte, au declarat recurs în termenul legal Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti (la data de 26 mai 2011), inculpatul P.N.A.(la aceeasi data, personal) si partea civila I.P.L. (la data de 27 mai 2011, data postei, prin intermediul avocatului ales).

Recursurile au fost înaintate de Judecatorie si înregistrate pe rolul acestei Curti la data de 20 septembrie 2011.

Prin motivele scrise de recurs (filele 4-10, d.r.), astfel cum au fost sustinute cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 14 noiembrie 2011 (consemnate în încheierea de amânare a pronuntarii), Parchetul a criticat sentinta atacata sub aspectul nelegalitatii pedepsei aplicate inculpatului, în lipsa mentionarii vreunei circumstante atenuante în dispozitiv, în contradictie cu considerentele si respectiv al modalitatii de individualizare a executarii acelei pedepse (a carei durata nu a contestat-o), solicitând sa se dispuna suspendarea ei sub supraveghere, conform art.861 din Codul penal.

Inculpatul nu si-a motivat în scris recursul declarat, iar, cu ocazia dezbaterilor, beneficiind de asistenta juridica a avocatului sau ales, a solicitat reducerea duratei pedepsei închisorii, prin acordarea unui efect sporit circumstantelor atenuante, sens în care, la cererea acestuia, a fost administrata, în circumstantiere, proba cu înscrisuri (filele 42-45, d.r.).

Prin motivele scrise de recurs, formulate de avocatul sau ales (filele 29-32, d.r.), partea civila a criticat modul de individualizare a pedepsei, în ceea ce priveste durata si modalitatea de executare, sustinând ca, sub acest aspect, instanta de fond nu a tinut seama de gravitatea faptei savârsite, de urmarea produsa si de atitudinea inculpatului, care initial a fost inconstant în declaratii si a încercat sa o culpabilizeze pe victima.

Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele anterior mentionate, precum si din oficiu, potrivit art. 3856 alin. 3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata ca toate recursurile cu care a fost sesizata sunt fondate, în limitele si pentru considerentele care se vor arata în cele ce urmeaza:

Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conforma probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratia inculpatului, care a recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 3201 din Codul de procedura penala.

Astfel, s-a retinut, în mod corect, ca, la data de 21 noiembrie 2008, pe Strada N.C., prin încalcarea dispozitiilor legale care îl obligau sa acorde prioritate pietonilor angajati în traversarea drumului public printr-un loc amenajat, marcat si semnalizat corespunzator, inculpatul, conducând autoturismul cu numarul de înmatriculare B-101794-10/3, a accidentat-o pe victima I.R.A., pe trecerea de pietoni, cauzându-i leziuni corporale grave, care au determinat, în data de 19 iunie 2009, decesul sau, aceasta consecinta aflându-se, conform raportului de constatare medico-legala, în legatura de cauzalitate cu leziunile respective.

De asemenea, având în vedere situatia de fapt anterior mentionata, instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidenta (art. 178 alin. 1 si 2 din Codul penal).

În ceea ce priveste pedeapsa aplicata inculpatului, Curtea constata ca, urmare a reducerii cu o treime, potrivit art. 3201 alin. 7 din Codul de procedura penala, a limitelor prevazute în norma de incriminare (închisoare de la 2 la 7 ani), minimul sau special este de 1 an si 4 luni închisoare, coborârea sub acest minim putându-se realiza, în mod legal, numai prin acordarea de circumstante atenuante.

Drept urmare, în lipsa mentionarii în dispozitivul sentintei a vreunei asemenea circumstante, pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicata de catre instanta de fond, este nelegala, critica Parchetului sub acest aspect fiind, astfel, fondata.

În acelasi timp, Curtea constata omisiunea instantei de fond de a face referire, în dispozitivul sentintei pronuntate, la circumstanta atenuanta judiciara prevazuta de art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal (de nimeni contestata în mod explicit), pe care a analizat-o si retinut-o în favoarea inculpatului, cu consecinta acordarii efectului obligatoriu reglementat de art. 76 alin. 1 lit. d din acelasi cod (coborârea pedepsei sub minimul special de 1 an si 4 luni închisoare), conform considerentelor aceleiasi sentinte, în raport cu conduita buna avuta de acesta înainte de savârsirea infractiunii (dovedita prin înscrisurile în circumstantiere prezentate), astfel ca, sub aspectul respectiv, recursurile Parchetului si inculpatului sunt fondate, urmând ca instanta de recurs sa faca aplicarea dispozitiilor anterior mentionate.

Totodata, contrar apararii formulate de inculpat si în acord cu critica sustinuta de partea civila, pe care o apreciaza fondata, Curtea constata ca pedeapsa de 8 luni închisoare, desi conforma cu acele dispozitii, este, în concret, nejustificat de mica, fiind gresit individualizata în raport cu unele dintre criteriile prevazute de art. 72 din Codul penal, respectiv gravitatea faptei (determinata de culpa exclusiva a inculpatului, în conditiile încalcarii de catre acesta a unor dispozitii legale instituite pentru asigurarea sigurantei circulatiei pe drumurile publice) si, mai ales, cu urmarea ei ireversibila (decesul persoanei accidentate în aceste împrejurari).

Drept urmare, fara a face abstractie de datele personale favorabile inculpatului (lipsa de antecedente penale, nivelul superior al studiilor, gradul înalt de integrare sociala, familiala si profesionala), evaluate prin prisma circumstantei atenuante judiciare anterior mentionate, Curtea constata, având în vedere si dispozitiile art.52 din Codul penal, ca, pentru o sanctionare justa a acestuia, se impune aplicarea unei pedepse mai mari (coborâta cu putin sub minimul special, respectiv 1 an si 3 luni închisoare), care sa fie proportionala cu gravitatea faptei savârsite si, totodata, apta a determina constientizarea de catre inculpat a necesitatii de respectare a regulilor rutiere, pentru a nu mai comite în viitor fapte similare.

În privinta modalitatii de executare a pedepsei astfel stabilite, Curtea, apreciind nefondate criticile Parchetului si partii civile, constata ca suspendarea conditionata, conform art.81 din Codul penal, pe un termen de încercare de 3 ani si 3 luni, este suficienta pentru a realiza îndreptarea inculpatului si a-l responsabiliza, în sensul anterior mentionat, chiar în lipsa unor masuri stricte de supraveghere, sub acest aspect având în vedere tocmai datele personale care îl caracterizeaza în mod pozitiv, astfel cum au fost deja evidentiate.

Fata de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515 pct.2 lit. d din Codul de procedura penala, va admite toate recursurile, va casa, în parte, sentinta penala atacata, în limitele precizate si, rejudecând cauza în fond, va hotarî în sensul celor anterior mentionate.

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale recurate, în privinta carora nu se constata, nici din oficiu, motive de casare.

În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor vor ramâne în sarcina statului.

Domenii speta