Greşita achitare a inculpatei

UCIDEREA DIN CULPĂ

Greşita achitare a inculpatei

Decizia penală  nr. 299/R  din 20 martie  2012 

Dosar nr. 7710/271/2011

 Curtea de Apel Oradea

 Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Fapta inculpatei care a avut o culpă de 50 % la producerea accidentului de circulaţie provocând decesul şi vătămarea corporală din culpă a victimelor se încadrează în infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art.178 alin.2 Cod penal şi art.184 Cod penal prin aceea că a depăşit viteza maximă admisă şi nu a luat la timp decizia de a acţiona sistemul de frânare al autoturismului pe care îl conducea.

Prin sentinţa penală nr. 1877  din 22 decembrie 2011, Judecătoria  Oradea, l-a condamnat pe inculpatul M.T.,  după cum urmează:

- la 1 an  închisoare,  pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 aliniatul 2 Cod penal cu aplic. art. 74 litera  a Cod penal.

- la 2 luni  închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 aliniatul 1 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 litera  a Cod penal.

Conform art. 33 litera  b şi art.34 litera  b Cod penal  a contopit pedepsele de mai sus în cea mai grea de 1 an închisoare, urmând ca în final să execute 1 an închisoare.

În baza art. 71 aliniatul 2 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 litera a teza a II-a şi b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 Cod penal şi art. 71 aliniatul 5 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi accesorii pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod de procedură penală a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. 

În baza art.11 punctul  2 litera a raportat al art. 10 litera e Cod de procedură penală  şi art. 47 Cod penal  a achitat pe inculpata B.M.S.,

În baza art.14 Cod de procedură penală  raportat la art. 998 - 999 Cod civil şi 1003 Cod civil, respectiv art.49 şi 50 din Legea nr.136/1995 l-a obligat pe inculpatul M.T., în solidar cu SC T.P. SRL din N., alături de  Allianz Ţiriac Asigurări SA din Bucureşti,  (pentru aceasta din urmă în limitele contractului de asigurare), la plata următoarelor sume:

-  291,07 lei cu majorările de întârziere aferente începând cu 11.03.2010 şi până la data plăţii efective către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea;

- 6.500 lei daune materiale şi 20.000 lei daune morale către partea civilă M.D.L.;

- 200.000 lei către partea civilă B.V., respectiv 200.000 lei către B.L.M., prin curator B.V., cu titlu de daune morale;

- rentă lunară în cuantum de 500 lei de la data de 27.12.2006 până la împlinirea vârste de 18 ani către B.L.M., prin curator B.V.

- 22.180 lei cu titlu de daune materiale şi 100.000 lei daune morale către B.M.S..

S-a constatat că partea civilă B.G. a renunţat la pretenţiile civile.

L-a obligat pe inculpatul M.T. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.P. SRL din N., alături de  Allianz Ţiriac Asigurări SA la plata următoarelor cheltuieli judiciare:

- 363 lei către M.D.L.;

- 2.000 lei pentru B.M.S. şi 2.000 lei pentru B.V.;

Potrivit art. 191 al.1 şi 3 Cod de procedură penală l-a obligat inculpatul M.T. alături de partea responsabilă civilmente SC T.P. SRL din N., la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această  sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.8/P/2007 din 19.01.2010 Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea au fost trimişi  în judecată inculpaţii B.M.S. şi M.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 aliniatul 2 Cod penal (victimă fiind B.G.) şi de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 aliniatele 1, 3 Cod penal (victima fiind M.D.), reţinându-se că aceştia se fac vinovaţi de producerea unui accident de circulaţie comis în data de 27.12.2006, în jurul orelor 18.40, când inculpatul conducea un autobuz pe direcţia Oradea - Sânmartin şi a schimbat banda de circulaţie spre stânga fără să se asigure, respectiv inculpata  conducea pe banda alăturată în aceeaşi direcţie de mers un autoturism peste limita legală şi dată fiind manevra autobuzului a virat şi ea brusc stânga intrând pe contrasens unde a lovit un alt autoturism.

Prin sentinţa penală nr. 1711 din 22 decembrie 2010, Judecătoria Oradea a fost condamnat inculpatul M.T., la următoarele pedepse: 2 ani  închisoare, cu aplicarea art.71, art.64 aliniatul 1 litera  a teza II şi litera  b Cod penal,  pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 aliniatul 2 Cod penal; 3 luni  închisoare, cu aplicarea art.71, art. 64 aliniatul 1 litera  a teza II şi litera  b Cod penal,  pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută  de art.184 aliniatul 1 Cod penal.

Conform art.33 litera b şi art.34 litera  b Cod penal au fost contopite cele două pedepse în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 aliniatul 1 litera  a teza II şi litera  b Cod penal.

Conform art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani închisoare şi i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal cu privire la revocarea suspendării condiţionate.

Conform art.71 aliniatul 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate prin  sentinţă pe aceeaşi durată.

În baza art.11 punctul  2 litera  a raportat  al art.10 litera  e Cod procedură penală şi art.47 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatei B.M.S.În baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 999 Cod civil şi 1003 Cod civil, respectiv art. 49 şi 50 din Legea nr. 136/1995 a fost obligat inculpatul M.T. în solidar cu SC T.P. SRL din N., alături de  Allianz Ţiriac Asigurări SA din Bucureşti,  (pentru aceasta din urmă în limitele contractului de asigurare), la plata următoarelor sume:

-  291,07 lei cu majorările de întârziere aferente începând cu 11.03.2010 şi până la data plăţii efective către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea;

- 6.500 lei daune materiale şi 20.000 lei către partea civilă M.D.L. cu titlu de daune morale;

- 200.000 lei către partea civilă B.V., respectiv 200.000 lei către B.L.M., reprezentată de mama sa B.M.S., cu titlu de daune morale;

- rentă lunară în cuantum de 500 lei de la data de 27.12.2006 până la împlinirea vârste de 18 ani către B.L.M..

- 22.180 lei cu titlu de daune materiale şi 100.000 lei daune morale către B.M.S..

S-a constatat că partea civilă B.G. a renunţat la pretenţiile civile.

A fost obligat inculpatul M.T. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.P. SRL din N., alături de  Allianz Ţiriac Asigurări SA din Bucureşti,  la plata următoarelor cheltuieli judiciare:  363 lei către M.D.L.; 2.000 lei pentru B.M.S. şi 2.000 lei pentru B.V.;

Potrivit art.191 alin.1 şi 3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul M.T. alături de partea responsabilă civilmente SC T.P. SRL din N., la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin decizia penală  nr. 254/R/2011 din 29.03.2011 a Curţii de Apel Oradea a fost admis recursul împotriva sentinţei penale nr. 1711/22.12.2010 a Judecătoriei Oradea şi s-a dispus rejudecarea cauzei.

În considerentele deciziei de casare s-a reţinut, în esenţă, că latura civilă a cauzei nu a fost motivată, cu toate că în dispozitivul deciziei se admit recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpatul M.T., partea responsabilă civilmente SC T.P. SRL N., asigurătorul SC Allianz Ţiriac Asigurări SA Oradea împotriva sentinţei penale nr. 1711 din 22 decembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Oradea, pe care o casează şi dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Oradea.

Întrucât recursul Parchetului a fost declarat pe latură penală în ceea ce priveşte soluţia de achitare, în urma rejudecării cauzei s-a administrat din nou probaţiunea luându-se în considerare dispozitivul deciziei de casare coroborată cu motivele de recurs ale parchetului.

Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele din cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine în fapt următoarele:

Din procesul verbal de cercetare la faţa locului încheiat de organele de poliţie (fila  8-9 dos. urmărire penală ) rezultă că accidentul s-a petrecut pe DN 76 la km 179+218,40 pe direcţia de mers dinspre loc.Sânmartin spre mun. Oradea. În accident au fost implicate autoturismul Renault condus de M.D. şi autoturismul Dacia condus de B.M. în care se mai afla soţul ei B.G., că toate cele trei persoane au suferit leziuni, că asfaltul era uscat şi fără denivelări, că circulaţia auto se desfăşoară în acea zonă pe două benzi pe fiecare sens de mers. Starea celor două autoturisme şi schiţa locului sunt cuprinse în fotografiile de la (fila  11-15 dos. urmărire penală ).

În urma cercetării la faţa locului şi audierii şoferilor implicaţi în accident şi a martorilor s-a stabilit că: în ziua de 27.12.2006 în jurul orelor 18.40, autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare BH-90-BPC condus de B.M.S. se deplasa pe DN 76 în direcţia Oradea-Sînmartin pe banda a doua de circulaţie.

În zona km 179+218 m B.M.S. a sesizat faptul că un autobuz, care se deplasa pe banda întâi de circulaţie identificat ulterior ca fiind condus de M.T. a efectuat o manevră de virare spre stânga, trecând de pe banda întâi de circulaţie pe banda a doua, pe o traiectorie de intersectare cu cea a autoturismului Dacia. Pentru a evita impactul cu autobuzul B.M.S. a efectuat o manevra de virare spre stânga pătrunzând cu autoturismul pe contrasens pe o traiectorie curbilinie. Întrucât pe sensul opus de circulaţie Sînmartin – Oradea se deplasa autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare BH-94-DND condus de numita M.D., s-a produs impactul între partea frontală a acestui autoturism şi partea laterală dreapta a autoturismului Dacia.

În urma accidentului B.G. pasager în autoturismul Dacia a decedat, iar B.M.S. şi M.D. au suferit leziuni corporale.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 519/IIb/39 din 22.02.2007 rezultă că B.M.S. prezintă leziuni corporale datând din 27.12.2006 produse într-un accident rutier şi vindecabile în 55 zile îngrijiri medicale (fila  23-24 dos. UP).

Conform certificatului medico legal nr. 4463/If/280 partea vătămată M.D.L. a prezentat leziuni datând din 27.12.2006 produse prin lovire în interiorul unui autovehicul în urma coliziunii cu un altul şi vindecabile în 12 zile îngrijiri medicale (fila  66-67 dos. UP), majorate ulterior prin raportul de expertiză medico legală nr. 2975/IIi/83 până la 18 zile (fila 164-166 dos. instanţă.). În urma rejudecării cauzei s-a dispus şi efectuarea unui supliment la raportul de expertiza medico legală nr. 2975/II.i/83/2010 prin care s-au menţinut concluziile raportului iniţial (fila  92-95 dos. 7710/271/2011).

Din raportul de constatare medico-legală nr. 4468/III/494  victima B.G.  a decedat în 27.12.2006 ca urmare a unei hemoragii interne produse de leziunile suferite în urma accidentului rutier (fila  69-70 dosar urmărire penală).

Cu privire la dinamica producerii accidentului INEC- Laboratorul Interjudeţean Timişoara a stabilit printr-o expertiză criminalistică auto (fila  38-55 dosar urmărire penală) următoarele: întrucât nu au fost identificate urme de frânare imprimate de pneurile autoturismului Dacia, nu se poate stabili viteza iniţială de deplasare a acestuia. Expertul a stabilit că în momentul anterior impactului autoturismul Renault rula cu 65 km/h, iar ca urmare a frânării în momentul impactului avea 43 km/h, autoturismul Dacia având 18 km/h. Expertul a concluzionat că raportat la momentul declanşării stării de pericol iminent şi viteza cu care rula autovehiculul Renault spaţiul necesar frânării era insuficient astfel că numita M.D.L. nu putea evita producerea accidentului rutier. Cât priveşte autoturismul condus de inculpata B.M.S. expertul a stabilit că maşina sa se afla în spatele autobuzului la circa 55,5 metri şi că dacă ar fi redus viteza de deplasare la 60 km/h nu s-ar mai fi intersectat cu traiectoria autobuzului. Ca şi cauză a producerii accidentului s-a reţinut atât manevra de schimbare a benzii de circulaţie efectuată de numitul M.T., cât şi neacţionarea sistemului de frânare al autoturismului Dacia de către numita B.M.S. cu păstrarea traiectoriei iniţiale de deplasare a autoturismului Dacia pe banda a doua de circulaţie. 

Partea vătămată M.D.L. a depus plângere prealabilă împotriva celor doi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de vătămate corporală din culpă prev. de art. 180 alin. 1, 3 Cod penal (fila  18 dos. urmărire penală ). Din declaraţia sa dată imediat după accident rezultă că aceasta circula pe direcţia Sînmartin - Oradea, că pe sensul opus circula un autobuz pe banda 1 care a trecut pe banda a doua şi că după ce autobuzul a trecut pe lângă ea din spatele lui a  apărut brusc autoturismul Dacia ca şi cum ar face manevra de întoarcere, care a intrat pe sensul ei de mers şi pe care l-a tamponat în partea laterală dreapta (fila  16 dos. urmărire penală ).

Din declaraţia martorului V.C. care circula pe banda 1 în direcţia Oradea–Sânmartin, aflat la 150 metri în spatele autobuzului, rezultă că autoturismul Dacia aflat în faţa sa a virat brusc stânga pentru a evita să lovească spatele autoturismului (fila  61 dosar urmărire penală  şi 151 dosar 1303/271/2010), declaraţie care a fost menţinută şi cu ocazia reaudierii (fila 51 dosar nr. 7710/271/2011). Martorul S.F.C. circula şi el în aceeaşi direcţie, dar pe banda a doua, iar în faţa sa la 100 metri se afla vehiculul condus de inculpata B.M.S., iar din declaraţia sa rezultă că autobuzul a semnalizat spre stânga, a făcut manevra de trecere de pe banda 1 pe banda 2 în faţa Daciei, moment în care aceasta din urmă a trecut pe sensul opus, altfel ar fi lovit autobuzul (fila  63 dosar urmărire penală ). 

Cu ocazia audierii în faţa instanţei, martorul S.F.C. a declarat că  în momentul în care autobuzul era între cele două benzi de circulaţie maşina mică a frânat, după care a intrat în derapaj, a pătruns pe contrasens şi a  fost lovită de o maşina care venea din sens opus  (fila  61 dosar  7710/271/2011).

Martorul A.C. pasager în autobuz, a confirmat faptul că la un moment dat autobuzul a virat la stânga, după care a auzit zgomotul unui impact şi când s-a întors a văzut că a avut loc un accident, toată lumea din autobuz fiind speriată, dar autobuzul nu a oprit, doar în staţia de autobuz unde a venit un şofer şi a spus şoferului autobuzului că a cauzat un accident.

Din declaraţia inculpatei B.M.S. rezultă că autobuzul a semnalizat şi a intrat brusc pe banda sa de mers, iar pentru a evita impactul a acţionat pedala de frână şi crede că soţul său care era pe locul din faţă dreapta a răsucit volanul . La rândul său inculpatul M.T. a arătat că a circulat numai pe banda 1 fără a trece pe banda 2 şi a rulat cu o viteză între 55-60 km/h nefiind implicat în vreun accident de circulaţie, recunoscând însă că în staţia de autobuz de la Sânmartin a oprit un autoturism iar şoferul l-a atenţionat că din cauza sa s-a produs un accident de circulaţie . La două luni după aceasta primă declaraţie inculpatul şi-a schimbat susţinerile afirmând că în faţa sa circula încet o maşină pe care a intenţionat să o depăşească, astfel că a semnalizat schimbarea direcţiei de mers, a pătruns pe banda 2 cu circa o jumătate din autobuz şi pentru că maşina din faţa sa a mărit viteza a reintrat din nou pe banda 1; inculpatul a mai menţionat că înainte de a pătrunde pe banda a 2-a s-a uitat în oglinda retrovizoare şi a văzut în spatele său două autovehicule la circa 100 metri şi că după ce a rulat circa 30-40 metri s-a uitat din nou în oglindă şi a  văzut un autoturism care a pătruns pe sensul opus de mers, dar el şi-a continuat deplasarea (fila  88-89). Acelaşi lucru l-a susţinut şi în faţa instanţei .

La rejudecarea cauzei inculpata B.M.S. s-a prezentat la fiecare termen, dar a precizat că datorită traumei psihice cauzate de pierderea soţului nu doreşte să mai dea o nouă declaraţie, dar le menţine pe cele anterioare. 

Inculpatul M.T. şi-a menţinut declaraţiile date anterior şi a precizat că nu se consideră vinovat de producerea accidentului.

 Din poliţa depusă la dosarul cauzei  rezultă că autobuzul era asigurat la Sc Allianz Ţiriac SA, poliţa fiind valabilă între 03.05.2006-29.05.2007.

În urma probatorului administrat nu s-a stabilit că inculpata B.M.S. ar fi încălcat vreo dispoziţie privind circulaţia pe drumurile publice.

 Astfel, nu s-a stabilit viteza cu care ea ar fi circulat sau distanţa cu care era în spatele autobuzului. Mai mult, din declaraţia martorului S.I., angajat în trafic în spatele celor două vehicule, rezultă că viteza lor ca şi a lui era de 50-60 km/h  menţinută ulterior. De asemenea, din prima declaraţie a victimei M.D.L. rezultă că distanţa dintre autoturismul inculpatei B.M.S şi spatele autobuzului era mai mică de 50-60 metri şi că dacă aceasta ar fi frânat ar fi intrat în autobuz . Această susţinere se coroborează cu cea a inculpatei B.M.S. Chiar şi în ipoteza că inculpata ar fi depăşit limita maximă a vitezei (70 km/h) nu s-ar putea reţine culpa sa în producerea accidentului. Aceasta pentru că inculpatul a virat brusc stânga, astfel că reacţia firească a oricărui şofer aflat cu autoturismul foarte aproape de autobuz ar fi fost aceea de a răsuci volanul spre stânga pentru a evita contactul cu autobuzul.

Întrucât autobuzul şi maşina condusă de B.M.S. circulau ambele în aceeaşi direcţie de mers, dar prima pe banda 1 de lângă marginea drumului, iar a doua pe banda 2 de lângă axul drumului, aceasta constituie o împrejurare în care orice şofer suficient de diligent realizează că trecerea de pe o bandă pe alta se poate efectua în condiţii de siguranţă când se respectă trei reguli prevăzute de art.116 din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002: acela care face manevra se asigură, apoi semnalizează intenţia (cu cel puţin 100 metri înainte), după care se angajează în manevra de schimbare. Or, din moment ce părţile circulau pe benzi diferite nu exista nicio temere pentru şoferul aflat pe banda de lângă axul drumului că un alt şofer de pe banda din dreapta ar fi trecut brusc în faţa sa tăindu-i calea.

Pentru a fi îndeplinită condiţiei cazului fortuit prevăzut de art. 47 Cod penal este necesar ca rezultatul socialmente periculos al faptei să fie consecinţa intervenţiei unei împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului, împrejurare care poate fi şi conduita imprudentă a unei persoane, care a cauzat rezultatul socialmente periculos; făptuitorul să fi fost în imposibilitate de a prevedea intervenţia împrejurării şi fapta să fie prevăzută de legea penală.

Raportat la starea de fapt reţinută se constată că B.M.S. nu putea să prevadă că autobuzul care circula la mică distanţă în faţa sa pe banda întâi o să treacă brusc pe banda a doua tăindu-i calea, astfel încât manevra de evitare urmată de pătrunderea pe contrasens şi cauzarea accidentului în aceste condiţii nu constituie infracţiune, existând o cauză care înlătură caracterul penal al faptei şi anume cazul fortuit, prev. de art. 47 Cod penal.

Pentru aceste considerente, inculpata B.M.S.  a fost achitată, în baza art. 11 punctul 2 litera  a raportat al art.10 litera  e Cod de procedură penală  şi art. 47 Cod penal 

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.T. se apreciază că vinovăţia acestuia în producerea accidentului a fost dovedită cu probele administrate în cauză: proces verbal de cercetare la faţa locului, fotografii judiciare, declaraţiile inculpatului, rapoarte de expertiză, declaraţii de martori şi acte medico-legale.

În drept, fapta inculpatului M.T., constând în aceea că în ziua de 27.12.2006 în jurul orelor 18.40, în timp ce conducea în direcţia Oradea-Sînmartin autobuzul cu nr. B-28-ZOR, a trecut brusc fără să se asigure corespunzător  şi fără să semnalizeze din timp de pe banda întâi de circulaţie pe banda a doua, tăind calea autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare BH-90-BPC condus de B.M.S. care se deplasa pe DN 76 în aceeaşi  direcţie şi determinând-o să efectueze o manevră de evitare spre stânga în urma căreia a derapat, a pătruns pe contrasens unde a fost izbită în lateral de autoturismul care circula din sens opus marca Renault cu nr. de înmatriculare BH-94-DND condus de numita M.D., în urma accidentului rezultând decesul numitului B.G. şi cauzarea unor vătămări numitei M.D. care a necesitat 18 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.178 aliniatul 2 Cod penal şi art. 184 aliniatul 1 şi 3 Cod penal, texte în baza cărora, cu aplicarea art. 74 litera  a Cod penal  a fost condamnat la câte o pedeapsă de 1 an şi respectiv 2 luni închisoare.

Inculpatul a încălcat dispoziţiile art. 116 aliniatul 2 din HG 1391/2006 conform căruia intenţia conducătorilor de autovehicule,  de a trece pe o alta banda de circulaţie se semnalizează prin punerea în funcţiune a luminilor indicatoare de direcţie cu cel puţin 50 m în localităţi şi 100 m în afară localităţilor, înainte de începerea efectuării manevrelor, dispoziţiile art. 35 aliniatul 1 din OUG 195/2002, potrivit căruia participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private şi dispoziţiile art. 54 aliniatul 1 din OUG 195/2002, conform cărora conducătorul de vehicul care execută o manevră de trecere pe o altă bandă de circulaţie pe alta, este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.

La individualizarea pedepsei, conform criteriilor prevăzute la art. 72 Cod penal instanţa a avut în  vedere limitele de pedeapsă fixate prin legea specială, împrejurările producerii şi urmările grave ale accidentului, respectiv faptul că inculpatul M.T. nu are antecedente penale, este pensionar şi gravitatea nu foarte mare a normelor rutiere încălcate.

În cadrul individualizării judiciare a pedepsei, reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute la art. 74 Cod penal constatarea şi caracterizarea acestora ca atare este lăsată la aprecierea instanţei de judecată.

Având în vedere vârsta inculpatului, atitudinea procesuală a acestuia şi lipsa de antecedente penale, se apreciază că pot fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 aliniatul 1 litera  a Cod penal raportat la art.76 litera  d şi e Cod penal

Conform art. 33 litera b şi art. 34 litera  b Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus în cea mai grea de 1 an închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute 1 an închisoare.

Instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor  prevăzute de art. 64 litera  a teza a II-a şi litera  b Cod penal urmând ca în baza art. 71 aliniatul 2 Cod penal să le interzică pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

Apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatului, având în vedere circumstanţele personale ale acestuia, că nu este cunoscut cu antecedente penale, este pensionar şi cu posibilităţi reale de îndreptare şi reintegrare socială, instanţa, în baza art. 81 Cod penal şi art. 71 aliniatul 5 Cod penal va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal, iar în baza art. 359 Cod pr. Penală  va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării.

Sub aspectul laturii civile, întrucât faţă de B.M.S. s-a pronunţat o soluţie de achitare, considerând că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului M.T., doar acesta urmează a fi obligat la despăgubiri civile, în sarcina inculpatei B.M.S. nefiind reţinută încălcarea unei norme privind circulaţia pe drumurile publice. 

Partea vătămată Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea s-a constituit parte civilă cu suma de 291,07 lei din care 135,38 lei reprezintă contravaloarea îngrijirilor medicale şi 155,69 lei majorări de întârziere până la 11.03.2010 (fila  3 dos. 1303/271/2010). Cheltuielile sunt dovedite cu deconturile anexate, prin urmare acţiunea urmează a fi admisă în baza art. 999 C. civil şi art. 313 din Legea 95/2006 rap. la art. 20-22 şi 120 C.pr.fiscală. 

Partea vătămată M.D. s-a constituit parte civilă faţă de B.M.  şi M.T. cu suma de 45.000 lei reprezentând daune materiale şi morale, precizate ulterior, din care 6.500 lei reprezintă daune materiale, din care 1.000 lei reprezintă contravaloarea servicii medicale, 1.500 lei contravaloare medicamente, 1.000 lei contravaloare tratament de recuperare şi 3.000 lei cheltuieli transport şi 38.500 lei daune morale generate de suferinţa psihică produsă ca urmare a accidentului. În dovedirea pretenţiilor civile au fost depuse factură tratament balnear-126 lei , chitanţe taxe alcoolemie şi taxă certificat medico legal în original , bonuri fiscale din perioada ianuarie 2007 reprezentând medicamente şi consult medical, ortopedie pentru sumele de 126 lei, 35 lei, 35 lei, 60,10 lei, 25 lei, 35 lei, 17 lei, chitanţe îngrijiri medicale, aparat ghipsat din 11.01, 17.01, 24.01.2007 pentru 600 lei, 520 lei şi 350 lei. Au mai fost depuse chitanţe şi fişe de examinare clinică emise în 2011  dar care nu pot fi luate în considerare la soluţionarea cauzei dată fiind perioada lungă de timp de la data producerii accidentului, nefiind dovedit raportul de cauzalitate dintre efectuarea acestor cheltuieli şi accident.

A mai fost audiat şi martorul M.S. care a confirmat faptul că M.D. a suferit în urma accidentului şi nu s-a putut ocupa de alimentara pe care o deţinea în Cordău ca urmare a imposibilităţii de deplasare cauzată de imobilizarea ghipsată a piciorului.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale se apreciază că suma de 20.000 lei este suficientă pentru a compensa trauma psihică suferită de partea vătămată, având în vedere şi concluziile raportului de expertiză medico legală şi numărul de zile de îngrijiri medicale.

Apreciind că pretenţiile civile sunt întemeiate şi au fost dovedite, urmează să admită acţiunea civilă şi va obliga inculpatul M.T. în solidar cu SC T.P. SRL din N., alături de  Allianz Ţiriac Asigurări SA din Bucureşti la plata sumei de 6.500 lei daune materiale şi 20.000 lei daune morale către partea civilă M.D.L..

Partea civilă  B.V., mama decedatului  şi B.G. - tatăl decedatului –  s-au constituit parte civilă faţă de inculpatul M.T. cu suma de 200.000 lei reprezentând daune morale, constituire care a fost menţinută, aşa cum rezultă din încheierea din 16.06.2011 (fila  36 dos. 7710/271/2011).

La stabilirea cuantumului daunelor morale s-a avut în vedere trauma psihică suferită ca urmare a pierderii fiului în vârstă de 28 de ani, care evident nu va putea fi compensată prin bani, dar în aceste cazuri se apreciază că daunele morale pot avea măcar rolul de a compensa căderea psihică care este inerentă unui asemenea eveniment tragic. Este adevărat că, în practica judiciară s-a reţinut faptul că rolul daunelor morale este acela de a compensa suferinţa psihică dar în concret  pierderea unui copil în asemenea condiţii este de notorietate că afectează viaţa părintelui supravieţuitor pe toate planurile. Deşi este superfluă audierea unui martor pentru a dovedi suferinţa unui părinte care îşi înmormântează copilul, martora O.B.  a confirmat faptul că B.V. suferă în continuare ca urmare a pierderii fiului ei.

Apreciind că pretenţiile civile sunt întemeiate, instanţa a admis acţiunea civilă şi în baza art.14 Cod de procedură penală  rap la art. 998 - 999 Cod civil şi 1003 cod civil, respectiv art. 49 şi 50 din Legea nr. 136/1995 va obliga inculpatul M.T. în solidar cu SC T.P. SRL din N., alături de  Allianz Ţiriac Asigurări SA din Bucureşti la plata sumei de 200.000 lei către partea civilă B.V.

B.G. ulterior a renunţat la constituirea de parte civilă, prin urmare urmează a se lua act de această manifestare de voinţă.

În cauză s-a constituit parte civilă faţă de inculpatul M.T. şi fiica celui decedat, numita B.L.M. în vârstă de 1 an la data producerii accidentului, solicitând 200.000 lei daune morale şi o rentă lunară de 500 lei de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani . Faţă de minoră a fost  numită curator special bunica acesteia, B.V., conform art.44 Cod de procedură civilă.

În ceea ce priveşte daunele materiale constând în prestaţia periodică, acestea se justifică prin aceea că decedatul locuia împreună cu familia sa şi a contribuit şi ar fi continuat să contribuie la creşterea copilului său dacă nu ar fi survenit accidentul; astfel că suma de 500 lei, care este de altfel modică, urmează să fie plătită copilului până la majoratul său, apreciind că starea de nevoie a copilului s-a invit o dată cu decesul tatălui său, suma urmează să fie calculată începând cu data de 27.12.2006. Cât priveşte daunele morale acestea nu sunt menite să echivaleze vreo suferinţă pentru pierderea tatălui la momentul accidentului, căci copilul era prea mic să realizeze aceasta. Însă, daunele morale sunt menite în situaţia de faţă să compenseze într-un fel lipsa tatălui, în special în primii ani de viaţă şi tot ceea ce înseamnă grija părintească din partea acestuia. De altfel, din declaraţia martorei O.B.  rezultă că B.G. se ocupa foarte mult de fetiţa lui şi, deşi era la o vârstă foarte fragedă, a  conştientizat suferinţa pricinuită de pierderea părintelui.

Pentru aceste motive acţiunea civilă a fost admisă şi  a obligat pe inculpatul M.T., în solidar cu SC T.P. SRL din N., alături de  Allianz Ţiriac Asigurări SA din Bucureşti la plata sumei de 200.000 lei către B.L.M., prin curator B.V., cu titlu de daune morale şi la rentă lunară în cuantum de 500 lei de la data de 27.12.2006 până la împlinirea vârste de 18 ani către B.L.M., prin curator B.V.

S-a constituit parte civilă faţă de inculpatul M.T. şi B.M.S., soţia celui decedat şi ea însăşi victimă a accidentului produs de M.T. cu suma de 100.000 lei daune morale pentru leziunile suferite de ea însăşi, pentru suferinţa faţă de decesul soţului său la înmormântarea căruia nici măcar nu a putut participa fiind internată în spital, respectiv de faptul că a rămas să crească singură un copil foarte mic şi suma de 22.180 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli cu supraalimentaţia, contravaloarea hainelor distruse, cheltuieli privind transportul la spital, contravaloare spitalizare, contravaloare taxă alcoolemie, contravaloare consulturi medicale, contravaloare cheltuieli cu înmormântare şi taxe aferente şi cheltuieli cu parastasul.

În dovedirea daunelor materiale partea vătămată a depus chitanţa nr. 5849529 pentru suma de 1821,27 lei reprezentând cheltuieli spitalizare, chitanţe pentru taxă alcoolemie -15 lei, chitanţă îngrijiri medicale-297,43 lei, chitanţă taxă consult medical din 22.02.2007-38 lei, fişă de tratament balnear din 07.02.2007, raport de constatare medico legală din care rezultă că partea vătămată a fost internată în spital în perioada 27.12.2006-04.01.2007 cu diagnostic la externare fractură ram ilio-ischio pubian drt, fractură ram ilio-ischio pubian stâng, leziunile necesitând 55 zile de îngrijiri medicale, scrisoare medicală (fila  56 dos. 1303/271/2010), chitanţă din 10.01.2007 reprezentând contravaloarea spitalizării-pentru 300,95 lei, factură din 28.12.2006 privind înmormântarea -1465 lei. A mai fost audiată pe latură civilă şi  martora C.M.D. care a confirmat faptul că B.M.S. a fost terminată psihic, a stat nemişcată 8 săptămâni şi a lipsit un semestru de la facultate. Martora a mai confirmat şi efectuarea parastaselor şi suferinţa părţii vătămate B.L.M.

Pentru aceste motive, apreciind că pretenţiile sunt întemeiate,  a fost admisă acţiunea civilă şi l-a obligat pe inculpatul M.T. în solidar cu SC T.P. SRL din N., alături de  Allianz Ţiriac Asigurări SA din Bucureşti la plata sumei de 22.180 lei cu titlu de daune materiale şi 100.000 lei daune morale către B.M.S..

În momentul producerii accidentului inculpatul M.T. conducea un autobuz aparţinând SC T.P. SRL din N., fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu (potrivit adresei 41/2010 a acestei societăţi – fila  98 dos. 1303/271/2010). Ca urmare această societate a fost obligată să suporte despăgubirile în solidar cu angajatul său, în calitate de prepus, conform art. 1000 aliniatul 3 Cod  civil.

La acea dată autobuzul era asigurat cu poliţa RCA seria MW nr.110767681, asigurator fiind Allianz Ţiriac SA. Potrivit art. 49 şi 50 din Legea nr. 136/1995 asiguratorul va răspunde alături de inculpat şi comitentul său dar numai în limitele contractului de asigurare şi a normelor legale (Ordin 3116/2005 al Comisiei de supraveghere a asigurărilor) în privinţa cuantumului maxim al despăgubirilor de plată.

L-a obligat pe inculpatul M.T. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.P. SRL din N., alături de  Allianz Ţiriac Asigurări SA la plata următoarelor cheltuieli judiciare dovedite conform înscrisurilor depuse la dosar:  363 lei către M.D.L.;  2.000 lei pentru B.M.S. şi 2.000 lei pentru B.V.;

Potrivit art.191 aliniatele 1 şi 3 Cod de procedură penală l-a obligat inculpatul M.T. alături de partea responsabilă civilmente SC T.P. SRL din N., la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs penal Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, partea civilă M.D.L., inculpatul M.T., partea responsabilă civilmente SC T.P. SRL şi asiguratorul Allianz Ţiriac Asigurări SA.

În motivele de recurs parchetul a criticat hotărârea ca fiind nelegală şi netemeinică solicitând după reaprecierea probelor administrate în cauză să i se aplice inculpatei B.M.S. o pedeapsă corespunzătoare raportat la gravitatea faptei comise. S-a arătat de parchet în motivele expuse pe larg că, în mod eronat s-a apreciat de către instanţă că nu se poate reţine niciuna din formele culpei la comiterea faptei sau că inculpata B.S. nu a încălcat nici o normă de circulaţie. S-a apreciat că este dovedită şi culpa inculpatei B.S. care nu a rulat cu o viteză optimă pentru ca orice manevră să se facă în condiţii de siguranţă, conform articolului 48 din OUG 195/2002. prin urmare, uciderea din culpă, respectiv vătămarea corporală cauzate s-au datorat nerespectării din partea inculpatei a dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice. Este adevărat că apariţia stării de pericol a fost determinată de acţiunea inculpatului M.T., acţiune care alături de cea a inculpatei B.M.S. au dus la producerea decesului soţului inculpatei, respectiv vătămarea corporală a părţii M.D. 

Inculpatul M.T. a solicitat desfiinţarea sentinţei penale recurate în sensul achitării pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă. Prevăzută de articolul 178 Cod penal  şi infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută şi pedepsită de articolul 184 aliniatul  1 şi 3 Cod penal în temeiul articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul  10 litera c Cod de procedură penală – faptele nu au fost săvârşite de inculpat. A arătat că nu poate fi condamnat pentru fapta pe care nu a comis-o, apreciind că inculpata B.M.S. se face în întregime vinovată de producerea accidentului . Solicită să se dea eficienţă principiului in dubio pro reo pronunţând o soluţie de achitare a acestuia.

Partea responsabilă civilmente SC T.P. SRL a solicitat având în vedere cele menţionate privind vinovăţia inculpatei B.M.S. respingerea în totalitate a pretenţiilor civile acordate, reducerea despăgubirilor acordate până la nivelul practicii  instanţelor judecătoreşti şi reducerea rentei lunare acordate, tot până la acest nivel.

Asiguratorul Allianz Ţiriac Asigurări SA. a arătat în motivele de recurs că valoarea daunelor morale acordate de către instanţa de fond depăşeşte suma acordată conform practicii judecătoreşti în domeniul asigurărilor.

Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, conform prevederilor articolului 3856 aliniatul 2 Cod de procedură penală şi articolului 38514 Cod de procedură penală, curtea constată că  recursurile  sunt fondate, şi în consecinţă, în baza dispoziţiilor articolului 38515  punctul 2 litera  d Cod de procedură penală vor fi admise,  iar recursul părţii civile M.D.L.  va fi respins ca nefondat, în baza articolului 38515  punctul 1 litera  b Cod de procedură penală, potrivit dispozitivului prezentei.

Curtea apreciază că, în speţă, nu sunt diferenţe esenţiale în ceea ce priveşte starea de fapt reţinuta in faza de urmărire penala si cea reţinuta de instanţa de judecata declaraţia inculpatului, martorilor, schiţele accidentului, procesul verbal de cercetare la fata locului, expertiza dispusa in cauza se coroborează si concluzionează pe o stare de fapt corecta, convergând spre vinovăţia ambilor inculpaţi.

Instanţa de recurs apreciază că în aceste condiţii este dovedită şi culpa inculpatei B.M.S., care nu a rulat cu o viteza optima pentru ca orice manevra să se facă în condiţii de siguranţă, conform art.48 din OUG 195/2002. Prin urmare, uciderea din culpă, respectiv vătămarea corporală cauzate s-au datorat nerespectării din partea inculpatei a dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice.

Este adevărat că apariţia stării de pericol a fost determinată de acţiunea inculpatului M.T., acţiune care alături de cea a inculpatei B.M.S. au dus la producerea decesului soţului inculpatei, respectiv vătămarea corporala a părţii M.D.

Din probele administrate nu rezultă existenţa cazului fortuit, astfel cum acesta a fost definit în teoria şi practica judiciară, ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Este adevărat că, în materia infracţiunilor la legea circulaţiei, s-a acceptat posibilitatea existenţei cazului fortuit, în situaţia în care victima are un comportament imprudent, însă cazul fortuit nu este incident în speţă. Nu ne aflăm în prezenţa unei împrejurări imprevizibile a cărei intervenţie intempestivă să conducă la rezultatul vătămător, întrucât circula pe drum de noapte, în condiţiile unui trafic aglomerat, când din sens opus putea fi oricând orbit de farurile altui autoturism, inculpata B.M.S. era obligata să reducă viteza până la limita evitării oricărui pericol. Inculpata, conducând pe timp noapte autoturismul, trebuia să coreleze posibilităţile de frânare cu viteza de circulaţie şi cu profunzimea câmpului vizual oferit de faruri, astfel încât să poată fi evitate eventualele coliziuni, cu persoane sau obstacole aflate pe traiectoria autovehiculului respectiv.

Inculpata a circulat cu o viteză cu mult peste valoarea unei viteze care să îi asigure câmpul vizual, astfel încât a fost în imposibilitatea de a efectua o manevră de evitare a coliziunii si a virat stânga, intrând pe contrasens. Condiţia imprevizibilităţii absolute a împrejurării care a determinat producerea rezultatului nu este îndeplinita, nefiind incidente prevederile art. 47 Cod penal,  referitoare la cazul fortuit, întrucât inculpata, având pregătirea si experienţa necesara, putea si trebuia sa prevadă rezultatul socialmente periculos, si anume producerea unui accident de circulaţie, atunci când nu a luat toate masurile de siguranţa in trafic.

Aşadar, Curtea consideră că instanţa a comis o gravă eroare de fapt, ajungând la o concluzie contrară probelor, care atestau în mod cert faptul că la producerea accidentului a contribuit şi culpa inculpatei B.M.S..

Din concluziile raportului de expertiză criminalistică nr.138 din  3.11.2009 întocmit de Institutul de Expertize Criminalistice Timişoara ( filele 38-56, dosarul de urmărire penală ) rezultă că dinamica producerii accidentului este cea prezentată la pct. 1 cap. Constatări,  iar viteza iniţială de deplasare a autoturismului marca Renault, cu nr. de

înmatriculare BH 94 DND a fost de cea 65 km/h, iar viteza de deplasare a autoturismului marca Dacia, cu nr. de înmatriculare BH 90 BPC, în momentul impactului, a fost de circa 18km/h; în condiţiile date, numita M.D.L.  nu putea evita producerea evenimentului rutier;

 - Accidentul putea fi evitat de către numita B.M.S. dacă ar fi  circulat cu viteza maximă admisă legal pe sectorul respectiv de drum (70 km/h) şi ar fi luat decizia de a acţiona sistemul de frânare al autoturismului Dacia în momentul în care  autobuzul condus de numitul M.T. şi-a modificat traiectoria spre stânga, cu păstrarea direcţiei de deplasare a autovehiculului Dacia pe banda a doua de circulaţie;

- Evenimentul rutier putea fi prevenit de către numitul M.T., dacă nu ar fi efectuat manevra de schimbare a benzii de circulaţie,  în momentele în care pe banda a doua  se deplasa autoturismul Dacia;

- Cauza producerii accidentului o constituie atât manevra de schimbare a benzii de circulaţie efectuată de către numitul M.T., cât şi neacţionarea sistemului de

frânare al autoturismului Dacia de către numita B.M.S. cu păstrarea

traiectoriei iniţiale de deplasare a autovehiculului Dacia, pe banda a doua de circulaţie.

Astfel, Curtea a reţinut  în proporţie de 50% culpa inculpatei B.M.S. la producerea accidentului.

Reţinând vinovăţia inculpatei la comiterea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art.178 alin. 2 Cod penal şi art. 184 alin.  1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 litera a şi 76 Cod penal instanţa a dispus condamnarea  la pedepse de 1 an închisoare şi 2 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a şi art.34 Cod penal a contopit  pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, astfel că în baza art.81 Cod penal  s-a dispus  suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art.82 Cod penal şi i s-a atras  atenţia asupra art.359 Cod procedură penală.

La individualizarea pedepsei, Curtea a avut  în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările comiterii faptelor, persoana inculpatei fără antecedente penale, reţinând circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 litera a şi 76 Cod penal.

În primul ciclu procesual partea civilă M.D.L.  nu a atacat cu recurs hotărârea, aceasta fiind casată în recursurile declarate de inculpatul M.T., parte responsabilă civilmente intimată  SC T.P.  SRL Nojorid şi asiguratorul Allianz Ţiriac Asigurări SA.

Faţă de dispoziţiile articolului 38518 Cod de procedură penală instanţa de rejudecare a fost ţinută să se pronunţe în limitele în care hotărârea a fost casată.

Părţii civile M.D.L. i s-au acordat despăgubiri şi nu poate să ceară în rejudecare despăgubiri în cuantum mai ridicat.

Sub aspectul civil cauza a fost corect soluţionată, urmând ca inculpata să fie obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor menţionate în cuprinsul hotărârii primei instanţe.

Reţinând şi vinovăţia inculpatei B.M.S. s-a înlăturat  suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale acordată inculpatei B.M.S. şi suma de 2000 lei acordată în baza art.193 Cod procedură penală cu titlu de cheltuieli judiciare. De asemenea, a fost menţinută  obligarea inculpatului  la 1 din suma de 22.180 lei, respectiv suma de 11.090 lei, cu titlu de daune materiale, dovedite şi detaliate la fila 122, verso din dosarul cauzei, reprezentând cheltuielile suportate de B.M.S..

Susţinerile inculpatului M.T. prin care solicită achitarea în temeiul articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul  10 litera c Cod de procedură penală sunt lipsite de fundament. 

Faţă de cele ce preced, Curtea a admis  recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea , partea responsabilă civilmente SC T.P. SRL Nojorid, inculpatul M.T. şi terţul asigurator SC ALLIANZ TIRIAC Asigurări SA  împotriva sentinţei  penale nr. 1877 din 22 decembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Oradea pe care a casat-o şi a modificat-o  în sensul că :

A înlăturat  dispoziţiile art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod penal pentru infracţiunile  prev. şi ped. de art.178 alin.2 Cod penal şi art.184 alin.1 şi 3 Cod penal.

În baza art.178 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal şi art.76 Cod penal a condamnat-o pe  inculpata B.M.S.  la o pedeapsă de: 1 an închisoare.

În baza art.184 alin.1 şi 3 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal şi art.76 Cod penal  a condamnat-o  pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de : 2 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a şi art.34 Cod penal s-au contopit  pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus  suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art.82 Cod penal şi atrage atenţia asupra art.359 Cod procedură penală.

În baza art.71 aliniatul 5 Cod penal s-au suspendat  pedepsele accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale.

A fost obligată  inculpata B.M.S. în solidar cu inculpatul M.T., acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. T.P. SRL  şi ambii alături de terţii asiguratori SC ALLIANZ TIRIAC  Asigurări S.A. şi SC ARDAF SA Oradea, aceştia din urmă în părţi egale, după cum urmează :

a.- 291,07 lei către Spitalul Clinic Judeţean Oradea, majorările aferente acestei sume urmând să fie suportate numai de inculpaţii B.M.S. şi M.T. în solidar, acesta din urmă în solidar cu partea responsabil civilmente S.C. T.P. S.R.L. N.;

b.- 6500 lei daune materiale şi 20.000 lei daune morale către partea civilă M.D.L.;

c.-200.000 lei daune morale către partea civilă B.V.;

d.-200.000 lei daune morale către partea civilă B.L.M. prin curator B.V.;

e.-500 lei rentă lunară de la 27 decembrie 2006 până la împlinirea vârstei de 18 ani către partea civilă B.L.M. prin curator B.V.;

f.- a fost înlăturată  suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale acordată inculpatei B.M.S. şi suma de 2000 lei acordată în baza art.193 Cod procedură penală cu titlu de cheltuieli judiciare;

g.- în baza art.193 Cod procedură penală, la plata sumei de 363 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă M.D.L. şi la 2000 lei către partea civilă B.V.

A fost obligat  inculpatul M.T. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. T.P. S.R.L. N. şi alătură de asiguratorul SC ALLIANZ TIRIAC la plata sumei de 11.090 lei către inculpata B.M.S. cu titlu de daune materiale.

S-a respins  ca nefondat recursul părţii civile M.D.L., fiind obligată  la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Restul cheltuielilor judiciare avansate în recurs au rămas  în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare