Recurs contencios administrativ. anulare proces verbal de control i.t.m. acordarea sporului la salariu pentru munca prestată de salariaţi sâmbăta. -art.132 alin.1, 2 şi 3 şi art.38 din Legea nr.53/2003 Codul muncii.

Decizie 456 din 04.02.2013


SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

 RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE PROCES VERBAL DE CONTROL I.T.M. ACORDAREA SPORULUI LA SALARIU PENTRU MUNCA PRESTATĂ DE SALARIAŢI SÂMBĂTA.

-art.132 alin.1, 2 şi 3 şi art.38 din Legea nr.53/2003 Codul muncii.

În conformitate cu prevederile art.132 din Legea 53/2003 - Codul Muncii : (1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.

(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.

(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.

(4) În situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.

(5) Salariaţii al căror repaus săptămânal se acordă în condiţiile alin. (4) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2).Potrivit prevederilor art.38 din aceeaşi lege : Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.

Instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale menţionate mai sus, reţinând că legea recunoaşte salariaţilor dreptul ca pe lângă repaosul săptămânal acordat în alte zile să beneficieze de un spor de salariu, tocmai pentru faptul prestării activităţii în zilele de repaus săptămânal (sâmbăta şi duminica).

De asemenea, temeinic şi legal s-a constatat că acordul salariaţilor de a renunţa la beneficiul acordării sporului de salariu pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal este nul, iar societăţii îi incumbă obligaţia de a achita salariaţilor acest spor, nefiind contestat faptul că salariaţii au prestat activitate în zilele de sâmbătă în perioada 10.2010 - 11.2010.

Instanţa de recurs a apreciat ca fiind nejustificată afirmaţia recurentei din motivarea recursului, în sensul că salariaţii au lucrat doar câteva ore în zilele de sâmbătă, deci nu au fost lipsiţi de repaosul săptămânal (sâmbăta şi duminica) în integralitatea acestuia.

Având în vedere prevederile exprese ale art.132 şi 38 din Codul muncii, Curtea de Apel a apreciat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art.109, 110, 110, 119 şi 120 din acelaşi act normativ, invocate de recurent.

Susţinerile acesteia în sensul că durata normală a timpului de lucru pentru o săptămână (40 zile) a fost respectată iar munca suplimentară a fost compensată prin orele libere plătite (în realitate zile libere plătite) nu sunt justificate raportat la dispoziţia specială prevăzută la art.132 din Codul muncii, acordarea sporului la salariu în situaţia în care repaosul săptămânal a fost acordat în alte zile decât sâmbăta şi duminica, fiind obligatorie.

Pentru aceleaşi argumente, nu se justifică nici afirmaţia recurentei referitoare la obligaţia acordării sporului la salariu pentru munca suplimentară numai în situaţia în care compensarea prin ore libere plătite nu ar fi posibilă în termenul prevăzut de art.119 alin.1 din Codul muncii (30 de zile) în luna următoare.